Oricum ai fi, nu poti sa nu fii profund si mereu impresionat de mintea enciclopedica, ascutita desteptaciune si harul oratoric al artistului, omului de cultura si crestinului Dan Puric. Nu poti intra intr-o sala in care acesta performeaza, sau, cum spune el, „marturiseste”, si sa nu iesi cu o stare admirabila, de implinire, daca nu prin tine insuti, atunci prin altul, prin el – artistul si omul Dan Puric, care stie unde, ce si cum sa daruiasca si sa daltuiasca in mintea si in sufletul auditoriului, in functie de nivelul intelectual si spiritual al fiecaruia. Alternante de acum si aici, de trecut si istorie, de scene cotidiene hazlii, de masuri ale binelui si raului, de rotire in eternitatea clipei si intelesul ei tainic, de invataturi filosofice ori comicarii pantomimice, toate sunt moduri in care Dan Puric exprima, daruieste, se daruieste. Are o putere uriasa de exprimare si transmitere si stie sa o faca deschizand cu maiestrie mai-toate caile prin care simturile omului pot percepe stimulii exteriori. Deschide caile si-apoi, cu rafinament si gentilete, sufla praful lui maiastru care patrunde, lucrand…
Pe 16 ianuarie, Dan Puric a avut o astfel de intalnire cu publicul care il iubeste, la Sibiu. Casa de Cultura a Sindicatelor, locul de desfasurare, a fost arhiplina, unii spectatori ajungand sa stea chiar pe scena. Probabil peste 1200 de oameni, veniti sa-l audieze, sa-l vada, sa primeasca. A spune ca Dan Puric este o prezenta umana stralucita, sub toate aspectele, este inca incomplet… Dar este imposibil sa gasesti termeni potriviti sa-l caracterizezi cu realism. Oameni ca el se nasc suficient de rar in lumea aceasta, incat fiecare ocazie de a-l audia este, pentru multi dintre noi, o mare bucurie si un mare privilegiu. In seara acestei intalniri, organizata de Asociatia „Sfintii Ardeleni” si de ASCOR Sibiu, Dan Puric a vorbit si de demnitate, caci si-a prezentat si noua carte ( a treia, numita „Fii demn!”), dar a vorbit si despre multe alte lucruri in ideea centrala care-i calauzeste preumblarile prin tara – „sa ne lamurim”, adica noi alaturi de el si el alaturi de noi, publicul sau, asupra rostului nostru ca natie, ca popor dar si ca oameni, ca fii ai unui unic Dumnezeu.
Am coborat, dusi de el, in adancurile fiintiale, ne-am intors in istorie, rafoind pagini ale caror urme se numara prin sirurile de martiri din inchisorile comuniste sau martiri ai credintei ortodoxe; am pornit apoi pe cararile altor timpuri, cand taranul roman, in felul sau neaos, intelegea si exprima starile sale primare dar adanci; am vizualizat apoi, din franturi scenice, situatii comice, aduse in zona hazului-absurd, a hazului de necaz sau a hazului de situatie. Dan Puric, aflat la Sibiu, destul de aproape de satul Lancram, locul de nastere al poetului si filosofului Lucian Blaga, a facut dese trimiteri la opera si gandirea acestuia. M-am intrebat daca omul acesta, Dan Puric, este vreodata greu de urmarit, in ceea ce spune, in ceea ce transmite. Si eu cred nu doar ca nu este, dar a pleca dupa ce l-ai audiat, avand energia inmultita fata de momentul sosirii si o stare de bucurie si implinire pe care nu doar ca n-ai avut-o cand ai intrat, dar pe care rareori le traiesti, toate acestea sunt semnele luminii. La sfarsitul celei mai bine de o ora si jumatate de „marturisiri” si de raspunsuri la intrebarile din public, cu totii am plecat cu un mare si frumos zambet intiparit pe figura, si nu doar acolo, ci, cu siguranta, si in suflet… semnul bucuriei…
Imagini din sala Casei de Cultura a Sindicatelor, Dan Puric – Sibiu, 16 ianuarie 2012:
anomismi 
Un comentariu (+add yours?)