Am revenit la Estoril, langa Lisabona, in luna mai 2013 – dupa un an de zile de la precedenta mea vizita acolo (despre care am scris aici). Am regasit vila „Rei Carol” in care a locuit ex-regele Romaniei, Carol al II-lea impreuna cu Elena Lupescu (devenita sotie), neschimbata fata de anul trecut. Vila a fost cumparata de Carol al II-lea in iunie 1948; dupa moartea sa (in aprilie 1953) a ramas Elenei Lupescu, iar la moartea acesteia, in 1977, a ajuns ca mostenire la Monique Urdareanu. De la aceasta a fost cumparata de o parte din actualii proprietari.
Speram, al aceasta vizita a mea la Estoril, sa am sansa sa pot intra spre a regasi unele dintre obiectele de mobilier/decor ce au apartinut familiei regale, desi stiam ca vila nu se viziteaza, este demult transformata in mare masura si divizata in apartamente, spre inchiriere. Locul – tacut si frumos, de o rafinata eleganta – ca multe dintre strazile si casele-vila din Estoril. Am mai facut cateva fotografii ale vilei, la exterior, asa cum arata astazi. In interior nu am intrat…
Am vazut, pe zidurile promenadei dintre statiunile Cascais si Estoril, o expozitie de fotografie veche cu imagini din aceste statiuni portugheze. Redau mai jos cele din sau de langa Estoril, de pe vremea cand ex-regele Carol al II-lea al Romaniei locuia acolo (1947-1953), in comparatie cu cateva, facute in prezent, la vizita mea din mai 2013:
Inserez mai jos fotografiile pe care le-am facut la mijlocul lunii mai 2013 la Vila Rei Carol din Estoril (Portugalia):
Mai jos sunt doua fotografii cu ex-regele Carol al II-lea si Elena Lupescu: prima este de la inceputul anului 1944, cand cei doi se gaseau in Mexic, iar a doua este din 1947, in drumul de intoarcere dinspre America de Sud spre Europa (revenirea in Portugalia):
In emisiunea cu numarul 41 (din 11 mai 2013) „Ora Regelui” (la postul TVR1), in interviul Cameliei Csiki cu Vartan Arachelian- primul jurnalist roman care, in aprilie 1990, lua interviu Regelui Mihai al Romaniei (in Elvetia, la Versoix), acesta a facut cateva comentarii privind locul de veci din Portugalia al fostului rege atat de controversat al Romaniei, Carol al II-lea. Interviul jurnalistului V. Arachelian, se poate citi integral aici. Preiau mai jos cateva fraze din interviu, in legatura cu subiectul postarii mele de acum:
„Aveam câteva prejudecăţi despre Rege (n.n. este vorba de Regele Mihai, fiul lui Carol al II-lea). Credeam că ajunsese la un pact cu regimul comunist – văd că se mai spune şi astăzi treaba asta – ca să primească o pensie viageră. N-avea să fie aşa. Când l-am cunoscut, mi-am dat seama că este un introvertit, un timid. Pe măsură ce vorbea şi stăteai în preajma lui, îţi dădeai seama că este un om foarte charismatic, cu o judecată dreaptă, care ştie să-şi cântărească gândurile şi cuvintele. Totodată, am fost primul care a avertizat de starea jalnică în care se află rămăşiţele fostului suveran Carol al II-lea, pe care, în 1998, le-am văzut într-o mănăstire aflată în partea veche a oraşului Lisabona. Acolo erau expuşi unii dintre regii Portugaliei, iar paracliserul care ne-a condus ne-a spus că, până la Revoluţie, Carol al II-lea era expus în aceeaşi sală cu ceilalţi regi, dar, pentru că nimeni din România nu a venit să se intereseze de soarta rămăşiţelor pământeşti, le-au pus într-o debara. Erau două coşciuge, al său şi al Elenei Lupescu, aşezate unul peste celălalt, învelite într-un tricolor decolorat, pătat de muşte. Nimeni nu era interesat de repatrierea rămăşiţelor după ’89. Mă rog, dacă vă place să credeţi că sunt monarhist, haideţi să zicem asta, dar credeţi că mai are vreun viitor monarhia în România? Sunteţi tânăr, vă întreb pe dumneavoastră.”
La 5 ani dupa vizita la Lisabona a jurnalistului V. Arachelian, ramasitele pamantesti ale Regelui Carol al II-lea si ale sotiei sale Elena Lupescu, au fost aduse in Romania (in februarie 2003 – adica la 50 de ani de la decesul lui Carol si la 26 de ani de la decesul Elenei Lupescu). Regele Carol al II-lea a primit (temporar – se spunea atunci…) ca loc de osihna o capela in curtea Manastirii Curtea de Arges, iar Doamna Lupescu, cea atat de rau famata si niciodata acceptata, a fost reinhumata in apropierea manastirii, nu in incinta ei, in fata unei mici bisericute de lemn parasite de la marginea parcului monastic. Mass-media din Romania a prezentat evenimentul aici si aici. Mass-media portugheza a prezentat evenimentul in ziarele lisaboneze (link aici si aici).
Recent, la 8 mai 2013, o parte a familiei regale a Romaniei (Principele Radu, Principele Nicolae si sora sa Elisabeta Karina) a facut o vizita la Manastirea Curtea de Arges, acolo unde sunt inmormantati toti regii Romaniei. Pe blogul Principelui Radu exista o fotografie care arata ca au aprins cate o lumanare si la mormantul din capela a Regelui Carol al II-lea. Fotografia de mai jos este preluata de pe blogul Principelui Radu (de aici).
Anul trecut am reusit sa ajung la Lisabona, la Manastirea Sao Vicente de Fora, unde, in panteonul familiei regale potrugheze (de Braganza), au fost inhumati Carol al II-lea si Elena Lupescu ( despre acel episod am povestit – link aici). Din pacate, atunci nu am reusit sa vizitez in interior nici biserica manastirii si nici incinta ei, unde se afla panteonul regal, deoarece le-am gasit inchise.
Anul acesta insa, am avut sansa sa le vizitez. Mai mult decat atat, toti cei intrebati de mine acolo stiau foarte bine atat despre Carol al II-lea cat si despre Elena Lupescu, desi ramasitele lor parasisera panteonul deja de 10 ani acum. Cu „Madam Lupescu” chiar pareau foarte familiarizati cei doi administratori varstnici pe care i-am intalnit la ghiseul de vizitare a incintei marii manastiri portugheze ce troneaza pe unul dintre dealurile Lisabonei. Din pacate, eu nevorbind potrugheza si ei nevorbind engleza, nu am reusit sa aflu cu exacitate care a fost dulapul in care au fost inhumati in interiroul panetonului. Insa fotografiile din panteonul actual (inserate mai jos) arata ca ar fi putut fi oricare dintre cele albe ce sunt asezate in lungul peretilor panteonului si in care acum odihnesc, cu nume aurite, membri ai casei regale portugheze de la 1600 incoace.
Poate parea bizar, insa am avut impresia ca, cel putin in biserica manastirii si la administratia de vizitare a domeniului manastiresc, persoanele responsabile – e drept, toate de o varsta respectabila, cunosteau foarte bine situatia membrilor familiei regale romane care fusesera inhumati acolo, fapt care nu se intampla si la noi in tara. Parerea mea de rau este ca nu am stiut sa discut in limba portugheza, fiindca, cu siguranta, as fi aflat mai multe. Poate ca si asa, intalnirea mea intamplatoare cu un profesor al unei facultati care in copilarie o intalnise pe strada pe „Madam Lupescu” si despre care se pare ca toata Lisabona stia, pana si copiii… este relevanta. Rareori la noi, personalitati din strainatate care au locuit in Romania, sunt la fel de cunoscute si recunoscute.
Inserez mai jos si cateva imagini din interiorul bisericii Manastirii Sao Vicente de Fora din Lisabona, iar imaginea din exterior infatiseaza locatia si maretia manastirii, situata in fotografie pe varful unui deal (este imaginea in care pe una din laturi se vad cele doua turnuri ale bisericii).
Este vorba despre regele Carol al II-lea al Romaniei. Personalitate extravaganta si controversata – inca din copilarie si tinerete – si a carui imagine ca rege de tara a ajuns pana la noi cu stigmate adanci – cel mai probabil grav afectata si deformata de razuirea a trei tavaluguri grele ale istoriei peste coroana sa. Carol al II-lea a adunat toata neghina perioadei monarhice din Romania si a ajuns sa fie singurul responsabil de nenumaratele rele ce s-au abatut asupra unei tari aflata in vremea sa nu numai la rascruce de vanturi ci si la rascruce de vremuri. Insa nu despre istorie si vina mi-am propus sa scriu aici, ci despre o fateta a omului-rege Carol al II-lea, mai’ deloc cunoscuta. O fateta care arata o mare sensibilitate umana si nevoia impetuoasa de credinciosie.
Se stie ca si mama sa, Regina Maria a Romaniei, adora cainii, ca familia regala avea mereu in preajma o seama de exemplare canine de diverse rase. Se pare ca dintre toti, Regina Maria, apoi fiul sau Carol al II-lea si mezina, Ileana, erau cei mai iubitori ai acestor patrupede. Regele Mihai a mostenit si el aceasta dragoste si aplecare, si a avut, de-a lungul timpului, multi caini dragi si apropiati, inca din copilarie. Insa „traditia” familiei regale romane legata de caini pare ca incepe de la Regina Maria, caci antecesoarea sa, Regina Elisabeta, era inconjurata de pisici.
Citind mare parte din „Insemnarile zilnice” ale lui Carol al II-lea, am descoperit destul de des in paginile lor pasaje
care m-au impresionat despre cainii sai si relatia cu ei, iar cateva din astfel de pasaje le voi lasa sa „vorbeasca” ele insele, mai jos. Se spune despre cei care iubesc animalele ca au suflet bun, iar daca aceasta afirmatie este adevarata, cu atat mai mult se va vedea aceasta din ceea ce am ales sa citez in continuare.
Extras din „Insemnari zilnice -1944”, pentru perioada 30 septembrie – 10 octombrie (perioada despartirii de prietenii din Mexic – unde Carol si Elena Lupescu se aflasera in exil, din 1941): „Un alt moment plin de durere a fost in legatura cu Pussy, cu Omuletul nostru atat de drag si iubit. Doi ani au trecut de cand s-a dus si tot n-am putut sa ne alinam de aceasta sfasietoare pierdere. De cand a murit catelusa aceasta, s-a rupt ceva in sufletul nostru, s-a intins peste noi o depresiune morala, pe care n-am putut s-o inlaturam, acolo, in inima, s-a rupt ceva care face sa nu mai pot reactiona nici la bucurie, nici la durere, parca sentimentele mele s-au irosit, am iubit-o mai mult decat pe un copil. Nefiind sigur ce se va intampla cu casa dupa plecarea noastra, Miller mi-a propus s-o ingrop in gradina lor, pana ce, avand planuri definitive, o sa pot sa-i incinerez oscioarele si, punandu-le intr-o urna, sa le pot duce cu mine. Asa am si facut. Vineri, dimineata, am scos-o din coltisorul din fundul gradinii. Cosciugul ei era neatins si cand l-am deschis, acolo era culcata asa cum am asezat-o, abia atinsa de acesti doi ani. Ca un copil, am reasezat-o invelita intr-o matase din Casmir, sub cap i s-a pus pernita pe care se odihnea pe canapea, si langa trup, jucaria care-i placea atat de mult. mica ei palariuta spaniola, de care era atat de mandra cand i se punea pe cap. Cu ochii plini de lacrimi i-am inchis racla si Anghel a purtat-o cu grija pana-n gradina casei Alvarado, unde am pus-o intr-un nou loc de odihna, pentru Domnul stie cata vreme. Groapa i-a fost acoperita cu piatra ei, pe care e placa purtand numele ei, vasul ei cu flori, asa cum din prima zi s-a obisnuit. Viata cere sa ma despart inca o data de tine, Omulet atat de iubit, si inima mi se frange. Parca, plecarea este dezertarea de la un tovaras scump, caci adevarat tovaras ai fost, in zile bune si in cele negre, catelus drag. Cred ca, dupa Duduia, este ceea ce am iubit mai mult pe lume. Cred ca, in subconstientul meu tristetea cu care ma despart de Mexico este pricinuita si din aceasta cauza.”
Extras din „Insemnari zilnice -1945”, pentru 14 ianuarie (refugiati in Brazilia): „Seara, drama canina, Assu a atacat pe Magali, care, aparandu-se, i-a scos un ochiu din orbita. Din fericire, veterinarul a putut sa-l puie la loc si nu risca sa piarza vederea. Am stat toata noaptea s-o veghez pe mititica si nu m-am culcat decat cand rasarea soarele.”
Extras din „Insemnari zilnice -1945”, 1 februarie (refugiati in Brazilia): „A fost o zi racoroasa, activitate aproape nula. Eu am lucrat la un index al acestor insemnari zilnice. Recitind unele pagini, m-a apucat un dor nebun de Mexico, de casa si gradina din Coyoacan, de toti prietenii de acolo. Dar mai dor inca, un dor care nu se sterge din inima, mi-a fost de iubita noastra Pussy, de Omuletul nostru atat de drag, de acel tovaras, iubitor, incomparabil, supus. Golul ce a lasat pentru Duduia si mine moartea acestei cateluse nu se poate umple, cu toate ca Fluffy, mica thebetiana face tot ce poate sa-l umple, ea a devenit umbra mea, unde ma duc e si ea. Vorbind de caini, Boris cel mare are o frica ingrozitoare de ploaie, ieri, cu prilejul furtunii, s-a speriat atata, incat, neputandu-se vara sub pat, a cautat ultimul refugiu in bidet.„
Am descoperit, cu surprindere, una dintre foarte putinele (daca nu singura) biserici ce mai pastreaza azi un tablou votiv al fostului rege al romanilor, Carol al II-lea. A ctitorit multe biserici, caci in perioada domniei sale (1930-1940), atat de controversate si puse la zid, Romania s-a dezvoltat pe plan socio-cultural si religios cu aceeasi amploare si grandoare ca si in vremea regelui Carol I. Biserica la care ma refer este cea cu hramul Sf. Dumitru si se gaseste in comuna Bixad, jud. Covasna. Portretul in fresca al lui Carol al II-lea este deteriorat, dar totusi recognoscibil. El a fost acoperit, la ordinul securitatii, abia in 1976 (!!!) si rescos la lumina acum cativa ani. Patroneaza alaturi de doua mari figuri de ierarhi, ale caror reprezentari au fost la randul lor vandalizate dupa 1940, dar nu au fost acoperite la ordin, si deci sunt mult mai bine prezervate. Practic, la intrare, in pronaos, pe dreapta, este pictat Mitropolitul Andrei Saguna, iar pe stanga mitropolitul Nicolae Balan, precum si ctitorii: inginerul Bogdan si sotia sa, Elena de o parte, iar de cealalta Regele Carol al II-lea. In biserica de la Bixad se pastreaza, de asemenea, scaunul ierarhic cu insemnele regale (foto mai jos).
Această prezentare necesită JavaScript.
‘Biserica ortodoxă, în viziunea regelui Carol al II-lea, reprezenta un element moral al statului. Biserica era chemată să se modernizeze, să iasă din starea contemplativă şi să devină un organism viu. Acest rol regele l-a creat mai ales în perioada când însuşi Patriarhul Bisericii Ortodoxe a fost numit în fruntea guvernului de uniune naţională. La mijlocul domniei sale, când au început şi lucrările de fortificaţii pe frontul de vest, Carol al II-lea a numit pe noii şi tinerii ierarhi, aleşi, ai bisericii ortodoxe, în locul celor trecuţi la cele veşnice. La investirea tânărului episcop Andrei Magieru, fost arhiereu vicar la Episcopia Oradiei, pe 21 decembrie 1935 regele îşi exprima încrederea că la hotarele ţării va fi păstor vrednic şi că va izbuti prin deviza crede şi vei birui. Apoi l-a îndemnat, ca păzitor al ţinutului de la Ţebea, să întărească biserica prin forţa ei. La înmânarea cârjei episcopale, pe 2 iunie 1936, când au fost numiţi episcopii Nicolae Colan al Clujului şi Nicolae Popovici al Oradiei, regele îi trimitea în eparhii cu misiunea de„întărire sufletească a poporului românesc, şi prin aceasta întărire a sufletului, să consolidaţi puterea de credinţă şi să sporiţi calităţile naturale ale neamului”, căci biserica trebuia să fie un organism viu a cărei forţă trebuia să se manifeste prin strălucirea sufletească a credincioşilor.Referindu-se la importanţa eparhiilor de la graniţa de vest, regele considera că Episcopia Clujului, Vadului şi Feleacului a devenit un „adevărat simbol al stăpânirii noastre în Ardeal. Ea a înflorit cu stăpânirea domnilor români şi a dispărut sub stăpânire străină, proces care ne arată cât de importantă este. Iată de ce Prea Sfinţia Ta, primind astăzi acest toiag păstoresc, ai datoria de a face să înflorească şi să se întărească, întărind astfel şi România. Întărirea sufletească a poporului, printr-o constantă şi neîncetată educare, iată chezăşia de progres, iată ţinta care toţi care ne iubim neamul trebuie să o avem întotdeauna înaintea ochilor”.Timpurile cereau un avânt pentru o credinţă mare, pentru a întări siguranţa naţională, prin deviza: prin noi înşine.’
Un fapt putin cunoscut este ca Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus (Fagaras) a avut initial in tablou votiv pe Regele Carol al II-lea, care a fost inlocuit cu tabloul votiv al Regelui Mihai (actualmente vizibil in biserica) dupa vizita Maresalului Ion Antonescu la Sambata (probabil 1942) care a indicat Parintelui Arsenie Boca razuirea lui Carol al II-lea de pe zid.
Un alt fapt destul de putin cunoscut, este ca in 1934 Carol al II-lea muta Biserica de lemn din satul Maiorești (jud. Mures) la castelul Pelisor din Sinaia -una din resedintele regale de suflet (actualmente bisericuta se afla, din 1951, in incinta Mănăstirii Sf. Maria din Techirghiol- jud. Constanța).
O alta istorie interesanta este legata de Complexul memorial Eminescu de la Ipoteşti, din judeţul Botoşani, ce cuprinde, pe lângă casa familiei şi muzeul, o biserică din piatră. Istoria acestui lăcaş de cult, care are hramul “Sfinţii Voievozi”, a început în anul 1928, când scriitorul Cezar Petrescu şi istoricul Nicolae Iorga au iniţiat o subscripţie publică pentru construirea unei biserici noi în Ipoteşti, în memoria lui Mihai Eminescu. Lăcaşul a fost sfinţit pe 15 iunie 1939, când s-au împlinit 50 de ani de la moartea poetului. Biserica este considerată unicat în lume, fiindcă, în semn de doliu etern pentru moartea lui Mihai Eminescu, ctitorii au hotărât ca sfinţii şi îngerii să fie pictaţi cu aureole negre, nu aurii. Poetul este reprezentat pe peretele din stânga, în mărime naturală, iar în dreapta se află Regele Carol al II-lea. În 1944, biserica a fost vandalizată de armatele sovietice, care au ocupat România. Soldaţii au tras cu pistoalele în pieptul Regelui Carol al II-lea, pictat pe un perete, precum şi în candela din faţa altarului.
O alta „biserica de suflet” este Biserica Sfantul Dumitru si Sfantul Nestor din comuna Manastirea, la 40 km de Calarasi, ctitorita de Matei Basarab in 1648 si restaurata prima oara in 1900 de Regele Carol I – care avea acolo o mosie a Domeniului Regal. Mai tarziu, in 1937, Regele Carol al II-lea avea sa o repare in intregime. Biserica a fost declarata monument istoric si de arhitectura de importanta nationala.
La Boboteaza anului 1940, foarte aproape de momentul abdicarii sale, regele Carol al II-lea era prezent in Basarabia, la slujba de la Catedrala ortodoxa de acolo (film mai jos). Dupa numai cateva luni, la 28 iunie 1940, Romania pierdea acea parte a sa. Deciziade acceptare a ultimatului sovietic și de executare a unei „retrageri” (s-a evitat folosirea cuvântului „cedare”) din Basarabia și nordul Bucovinei a fost luată în Consiliul de Coroană din noaptea de 27 – 28 iunie 1940. După cum este consemnat în jurnalul regelui Carol al II-lea, rezultatul votului a fost următorul: 6 voturi pentru respingerea ultimatumului: Ștefan Ciobanu, Silviu Dragomir, Victor Iamandi, Nicolae Iorga, Traian Pop, Ernest Urdăreanu; 20 de voturi pentru acceptarea ultimatumului: Petre Andrei, Constantin Anghelescu, Constantin Argetoianu, Ernest Ballif, Aurelian Bentoiu, Mircea Cancicov, Ioan Christu, Mitiță Constantinescu, Mihail Ghelmegeanu, Ion Gigurtu, Constantin C. Giurescu, Nicolae Hortolomei, Ioan Ilcuș (Ministru de război), Ion Macovei, Gheorghe Mironescu, Radu Portocală, Mihai Ralea, Victor Slăvescu, Gheorghe Tătărescu (prim ministru), Florea Țenescu (șeful marelui Stat Major al Armatei); o abținere: Victor Antonescu.
In cea mai proaspata emisiune „Ora regelui” de pe TVR1, din data de 12 ianuarie 2013, realizatoarea Marilena Rotaru a initiat o noua serie de recuperari istoriografice monarhice curajoase si necesare: „Regele Carol al II-lea – dincolo de umbre si de manipulari„. Subiectul Carol al II-lea a ramas extrem de controversat in Romania, si, din pacate, fateta pozitiva a acestei „medalii” a dinastiei este complet anulata si negata. Primul episod din seria de „recuperari” poate vizualizat aici (intre minutele de emisiune 21:10-32:43). Cei care sustin ca despre Carol al II-lea ar fi necesar sa se vorbeasca si altfel, in prima rubrica de „recuperari” a Marilenei Roatru, au fost: disidenta anticomunista si profesor universitar Doina Cornea, istoricul Alin Ciupală, si fostul soldat in Wehrmacht, respectiv observator economic pentru Europa de Sud-Est, azi in varsta 81 de ani – Wilfried H. Lang. Marturiile celor trei intervievati sunt foarte semnificative, venind in contradictie cu curentul general de impotrivire la oricare dintre realizarile regelui Carol al II-lea. Doina Cornea, intr-un interviu din luna mai 1997 al Marilenei Rotaru, sustine ca este necesar sa se vorbeasca corect si despre acest fost rege al Romaniei. Sa nu uitam ca in octombrie 2009 Doina Cornea a fost decorata de Regele Mihai cu Crucea Casei Regale a Romaniei. Istoricul Alin Ciupala face cateva referiri la opera culturala semnificativa a regelui Carol al II-lea, iar Wilfried H. Lang se opreste asupra situatiei economico-politice a sfarsitului domniei lui Carol al II-lea si la legaturile cu ascensiunea politica si interesele lui Hitler in Romania. Depozitiile lui Wilfried H. Lang sunt foarte valoroase, tinand seama de trecutul sau: razboiul l-a surprins ca adolescent pe Valea Prahovei, alaturi de tatal lui, care se stabilise in Romania dupa 1920, ca sef al Sectiei de constructii la Rafinaria Astra. La 23 august 1944, liceanul Wilfried H. Lang s-a retras insa din Romania, alaturi de armatele germane si a fost unul dintre ultimii care au aparat Berlinul cu arma in mana. Inca din anul 1934, locuia cu familia la Ploiesti, pe Str. Alexandru II (azi Str. Stadionului). In urma bombardamentului naprasnic al aviatiei americane din 1 august 1943 asupra Ploiesti-ului, au fost evacuati la Boldesti – o schela petrolifera la zece kilometri nord de Ploiesti, pe Valea Teleajenului, iar apoi, la 23 august 1944 au inceput retragerea catre Germania, in urma unui ordin venit din Bucuresti, prin care toti cetatenii germani si etnicii germani din Romania erau dati afara din serviciu.
Exista pana in prezent, oficial, doua carti aparute, in care sunt aduse marturii-document despre activitatea marelui duhovnic ardelean Arsenie Boca, din perspectiva urmaririi sale de catre politia politica din Romania. Ambele sunt aparute in 2009, una la Cluj Napoca si cealata la Galati. Datoram teologului Vasile Manea cartea „Parintele Arsenie Boca – Obiectivul BRATU” si respectiv istoricului George Enache (link autor si aici) impreuna cu Adrian Nicolae Petcu cartea „Parintele Arsenie Boca in atentia politiei politice din Romania„. Datale de mai jos sunt extrase din aceste doua referinte.
Cu ceva timp in urma scriam pe blog, aici, despre legatura pe care Parintele Arsenie Boca a avut-o cu familia regala a Romaniei, in speta cu mezina Reginei Maria si a Regelui Ferdinand, Principesa (Domnita) Ileana. Mai scrisam in acea pagina de blog, si aduceam si dovada vizuala pe o alta pagina (link aici), ca Regele Mihai al Romaniei este pictat ca al doilea ctitor al Manastirii Brancoveanu de la Sambata de Sus, unde Parintele Arsenie a slujit – in perioada 1940-1949. Ceea ce am aflat insa, in paginile cartii „Parintele Arsenie Boca – Obiectivul BRATU„, este ca in anii ’40, pe peretele interior al manastirii fusese initial reprezentat Regele Carol al II-lea. Asa rezulta din declaratia data si semnata de Parintele Arsenie insusi, la 16 iunie 1948, din care extrag urmatoarele: „In anul 1940 am intrat in calugarie, stabilindu-ma la Sambata, cu atributiile limitate la stilul calugaresc si trebile Manastirii. Se intampla venirea la conducerea Statului a unei formatiuni [constituite] din Antonescu si legionari, prin abdicarea fostului rege Carol al II-lea. Ca oameni ai stapanirii, a venit din Fagaras si Prefectul legionar, avocatul Mateias, cu un grup de legionari, condus de profesorul Gh. Melene. Mi-au dat peste nas ca n-am razuit de pe peretele Manastirii pe fostul rege Carol al II-lea; ba mi-au facut si raport la Sibiu, unde iarasi am luat peste nas. Aceasta e prima si ultima data cand au venit legionarii, oficial, la Manastire. Mai tarziu am luat peste nas de la Antonescu ca de ce i-am primit. Ori atunci erau nedespartiti.”
Procesul verbal de interogatoriu al parintelui de la 5 octombrie 1955, (cand el se mutase de la Sambata la Manastirea Prislop) este unul ce contine informatii despre legaturile directe pe care le-a avut cu Principesa (Domnita) Ileana. Dupa cum se stie, aceasta a devenit calugarita la randul ei, in 1967, si a pus, in acelasi an, bazele unei manastiri ortodoxe in SUA, la Ellwood City, Pennsylvania (am scris despre acestea aici). In procesul verbal Parintele povesteste ca Principesa Ileana a venit la Sambata pentru prima oara in vara lui 1947, „ca sa cunoasca manastirea, sa ma cunoasca pe mine si sa-mi asculte predicile mele„. Parintele a condus-o sa vada si apartamentul de manastire al Mitropolitului de atunci, Nicolae Balan, „si imi amintesc ca i-a placut aranjamentul de la manastire si peisajul„. Principesa si-a manifestat dorinta ca Parintele sa mearga la castelul Bran, unde locuia atunci principesa. A trebuit intai obtinut acceptul Mitropolitului Balan, pe care principesa l-a obtinut, si dupa circa doua saptamani de la prima intalnire cu Parintele Arsenie, Principesa Ileana a revenit la Sambata si l-a luat cu masina la Bran. Parintele completa in declaratie: „Vreau sa precizez ca domnita Ileana a fost de mai multe ori la manastirea Simbata de Sus , cum la fel am fost si eu de mai multe ori la la ea la castelul Bran, unde stateam o saptamana, doua saptamani si chiar mai putin de o saptamana„. La Bran, parintele tinea predici in fata principesei si „a unor doamne care compuneau anturajul domnitei„; mai veneau surorile din spitalul pe care il infiintase aceasta, in Bran, si medici si farmacisti. Parintele aminteste in declaratie despre un tanar student la medicina si un farmacist care, dedusese el, erau fugari, si care se adaposteau la Bran in preajma domnitei. „Tot la castelul Bran a mai venit si regina Elena (n.n. mama regelui Mihai, care in 1947 era regina-mama si fosta sotie a ex-regelui Carol al II-lea), cred ca era insotita de doamnele de onoare. Am cunoscut-o si pe regina Elena personal, am avut discutii care s-au rezumat la starea sanatatii ei. Alte discutii nu am avut cu ea” – declara Parintele Arsenie. La Bran el mai talmacea anumite parti si Scriptura si raspundea diverselor intrebari ce i se puneau, in legatura cu credinta. De asemenea, parintele aminteste despre participarea sa la slujba „impreuna cu preotul din Bran, Lascu, la asezarea pietrei fundamentale a capelei din curtea spitalului de la Bran” (n.n. spitalul fusese botezat de Prinicpesa Ileana „Inima reginei” – in amintirea mamei ei, Regina Maria a Romaniei). „In afara de preocuparile duhovnicesti, vizitam pe domnita Ileana in apartamentul ei, unde am avut si discutii cu ea. Astfel imi amintesc ca am discutat despre moartea lui Zelea Codreanu, spunandu-mi ca in ceea ce o priveste, ea l-a simpatizat si ca regreta moartea lui, comisa de frate ei, Carol al II-lea, exprimand urmatoarele cuvine: ‘Romania este singura tara in care succesul nu are succes’. S-a referit la succesul pe care-l avea Codreanu, insa care nu a dus la nici un succes, facandu-l vinovat in acest sens pe Carol al II-lea. Ea prevedea schimbarile care au sa se faca in Romania si imi amintesc ca se framanta cum sa faca sa ramana in tara. Legat de aceste discutii, pentru a se documenta, eu i-am dat sa citeasca cartea ‘Protocoalele Inteleptilor Sionului’, precizandu-i ca, desi este o carte interzisa, totusi se pare ca ce scrie cu privire la regi se va realiza.” Din aceeasi declaratie a Parintelui mai rezulta ca acesta a insotit-o, in 1947, de vreo 3 ori la Bucuresti pe Domnita Ileana si a mers la casa ei din carterul Baneasa. Intr-una dintre vizitele la Bucuresti, a insotit-o pe Domnita la casa unde locuia mama maresalului Ion Antonescu, „care era batrana, bolnava si foarte tulburata de moartea fiului sau” (n.n. Ion Antonescu fusese executat la Jilava, la 1 iunie 1946). Acolo a cunoscut-o si pe Maria Antonescu, sotia maresalului , care „se plangea ca o duce greu, ca este parasita de toti cunoscutii ei si nu are cu ce sa intretine„. Curios mi se pare faptul ca Principesa Ileana, in a sa carte „Traiesc din nou„, nu aminteste despre faptul ca in cursul vizitei la mama si sotia lui Antonescu ar fi fost insotita de Parintele Arsenie (episodul vizitei este redat in carte). Dealtfel, pentru anul 1947, Principesa nu aminteste deloc despre legatura, se pare – foarte stransa, cu Parintele. „De prin luna noiembrie (n.n. – 1947), eu nu am mai fost in vizita la domnita Ileana si nici ea nu a fost la manastirea Sambata de Sus.” In ultimele zile ale lui decembrie Principesa este anuntata despre inlaturarea totala a Regelui Mihai din Romania (nepotul sau) si expulzarea tuturor membrilor familiei regale din tara. Astfel incat, in primele zile ale lui ianuarie 1948 Prinicpesa Ileana, impreuna cu copiii si sotul vor fi nevoiti sa paraseasca pentru totdeauna tara.
Se pare ca incepand cu vara lui 1947, datorita situatiei tot mai dificile a familiei regale, principesa s-a straduit sa gaseasca solutii pentru a putea ramane in tara. Se cunoaste, inclusiv din propriile amintiri cuprinse in cartea „Traiesc din nou„, despre legatura foarte importanta pe care a avut-o, pe de alta parte, cu comunistul Emil Bodnaras, care dealtfel a ajutat-o foarte mult in numeroase situatii delicate. Suferinta provocata in plus, ulterior razboiului – in care se angajase, in a doua parte, trup si suflet in salvarea ostasilor raniti, a condus-o cu siguranta si catre inraurirea spirituala. Asa se face ca abia in 1947 s-a dus la Parintele Arsenie, spre a cauta sprijin. La finalul declaratiei din 5 octombrie 1955, Parintele mentiona: „Cand ea a plecat din Romania, mi-a lasat o scrisoare in care imi scria ca imi multumeste, intructa am fost o lumina in viata ei. Aceasta scrisoare mi-a fost adusa de Maria Ciolac. Scrisoarea poate fi gasita la manastirea Sambata de Sus, impreuna cu mai multe carti care sunt ascunse sub streasina casei de oaspeti a mitropolitului, la locul indicat de mine in schita pe care am facut-o„.
Update (1 octombrie 2013): Prima fotografie iesita din arhive, in care apar Principesa Ileana si Parintele Arsenie Boca (un articol in ziarul „Lumina”, din 14 august 2013): link aici!
Cu 65 de ani in urma – azi, la 30 decembrie 1947, Regele Mihai al Romaniei era silit sa abdice iar Romania era proclamata republica. O perioada extrem de trista si de neagra va urma pentru Romania. Printul Radu al Romaniei a publicat azi pe blogul personal un memento special pentru aceasta zi.
Era intr-o marti, acel 30 decembrie 1947. Citez mai jos pagina din pagina de jurnal zilnic a tatalui regelui Mihai, ex-regele Carol al II-lea (aflat in exil) frazele care insotesc evenimentul teribil al acelei zile (citez din cartea „Carol al II-lea, Intre datorie si pasiune – Insemnari zilnice”, vol. V 1946-1948, Ed. Curtea Veche, Bucuresti, 2001, pp. 169-171; ingrosarile textului imi apartin):
„O zi ingrozitoare, ce zi sfasietoare: de la 5 d.a. bietul si credinciosul Ribeiro telefoneaza ca Reuters a comunicat ca Mihaita (n.n. regele Mihai – asa era numit de tatal sau) a abdicat azi la 3. Vestea a cazut ca o maciuca pe capul nostru, am ramas, literalmente, traznit. Reprezentantul lui Reuters a si venit aci aducandu-mi telegramele, cari dau oaresicari detalii. La 3 a iscalit abdicarea si a dat o Proclamatie catre popor, iar unele vesti zic ca la 4 va parasi Bucurestiul. A si fost proclamata Republica Democratica populara, alias Sovietica. M-a apucat o furie auzind aceasta stire; cine dracu l-a pus pe Mihaita sa se intoarca (n.n. la Bucuresti – fusese plecat in Anglia si apoi Elvetia), ca, dupa o saptamana, sa plece in conditiile cele mai urate si dand catre popor o proclamatie rusinoasa. Nu numai ca abdica pentru el si urmasii sai, dar spune, in proclamatie, ca lasa poporului grija de a-si alege felul cum doreste sa fie guvernata, considerand ca monarhia este un obstacol serios in calea dezvoltarii democratice a Tarii. Ma sufoca ideea ca fiul meu, ca suveran, sa poata sa-si puie iscalitura sub un document astfel redactat. Toti luptam pentru a arata lumei ca forma democratica nu numai ca este compatibila cu Monarhia dar ca si asta este, de fapt, mai garantata sub un severan, decat sub un presedinte, care-i, totdeauna, un om de partid – si iata ca acuma, Mihaita declara, sub iscalitura, contrariul si in acelasi timp, autentifica actul de nastere al republicii, forma de stat care nu poate permite Romaniei de a trai. Deci s-a incapatanat de a urma sfatul lui Churchill si altii, cand Bevin, si nu mai vorbesc de romani, l-au facut sa inteleaga ca mai bine ar ramane, in circumstantele actuale, in strainatate. Se adevereste vorba lui Beppo, ca nu face parale sa se intoarca pentru 3-4 zile. Daca ar fi tinut seama de cele ce le-am scris lui Sita (n.n. – Regina mama Elena, mama regelui Mihai si fosta sotie a lui Carol al II-lea), daca n-as fi fost considerat de ei ca o cantitate neglijabila, totul s-ar fi putut petrece cu demnitate, nu s-ar fi dus, prosteste, in gura lupului si, fara nici o scadere, ar fi ramas port-drapelul unei Romanii libere, rezistente. Dar asa, mai ales cu acea nemaipomenita proclamatie, posibilitatile lui morale sunt mult scazute, chiar daca abdicarea si proclamatia i-au fost smulse sub amenintare. S-a pus in sitiuatia cea mai oribila posibila. […] Astfel, printr-o actiune lipsita de judecata, printr-o pripeala donchisoteasca, s-a prabusit, urat de tot, munca a trei regi si a atator oameni care, chiar daca au avut defecte, s-au straduit sa slujeasca Tara, dupa credinta lor. Cu cel putin 100 de ani am fost dati, azi, inapoi, cu pretul a cator suferinti si umilinte, este zdrobitor de a te gandi la asa ceva. Am ramas inmarmurit, reactionez, din nou, foarte incet.”
Cu doua zile in urma am ajuns pentru scurta vreme in statiunile de pe Valea Prahovei, inclusiv la Busteni. Am facut cateva fotografii, desigur, cu Crucea de pe Caraiman. O vazusem de zeci de ori in drumurile mele dese spre sau dinspre Bucuresti, din tren sau din masina. De cand ma stiu, m-a impresionat. Nu am fost insa niciodata atenta la semnificatia ei, la istoria ei. Crucea Eroilor Neamului, caci aceasta este destinatia si denumirea ei, este un monument construit pentru a cinsti memoria eroilor neamului căzuți în Primul Război Mondial. Crucea are o înălțime de 28 m și două brațe de câte 7 m fiecare. Si este din otel. A fost inaltata între anii 1926-1928 pe Muntele Caraiman, la altitudinea de 2291 m, fiind cea mai înaltă construcție din lume la vremea respectivă, de acest fel, situată la o astfel de altitudine. Se spune ca crucea a fost înălțată la inițiativa Reginei Maria și a Regelui Ferdinand I al României, cu scopul de a fi văzută de la o distanță cât mai mare. Unele legende povestesc că acest monument s-a realizat în urma unui vis pe care l-a avut Regina Maria. Despre cat de putin mai exista astazi date in arhive, asupra monumentului, se poate citi si aici. Construcția crucii a început în anul 1926 și s-a finalizat în august 1928. Se pare ca Regina Maria a urmărit îndeaproape execuția până la finalizarea ei, regele Ferdinand fiind decedat de la 20 iulie 1927, la Sinaia. Ar fi important de urmarit volumul al VIII-lea al Insemnarilor zilnice ale Reginei Maria (ce ar acoperi anul 1926) si respectiv volumul al X-lea (care inca nu s-a publicat – si care ar cuprinde anul 1928), spre a elucida situatia. Un articol pe Internet, ceva mai esoteric, aduce unele informatii, care insa, ar trebui probate (articolul se poate citi aici). Un fapt interesant, care mi-a venit in minte, nu stiu daca are sau nu legatura cu numele muntelui pe care s-a ridicat crucea si cu semnificatia acestui nume pentru familia regala a Romaniei – este ca numele pe care Carol (primul fiu al Reginei Maria si Regelui Ferdinand, devenit ulterior, in 1930, rege al Romaniei, sub titulatura de Carol al II-lea), a purtat, ca renegat de familia regala, numele civil de Carol Caraiman (in perioada 1925-1930).
Gasesc in jurnalul regelui Carol al II-lea al Romaniei (vol. IV, 1943-1945, Ed. Curtea Veche, Bucresti, 2000) un pasaj ce-mi atrage atentia. Apare scris la ziua de joi, 6 decembrie 1945, pe cand impreuna cu Elena Lupescu se gaseau in Brazilia (Rio de Janeiro, Copacabana Palace Hotel) in exil. Pasajul este o succinta reproducere a unei discutii a lui cu Elena Lupescu:
„Pe urma, Duduia a vorbit despre amintirile din trecutul razboiu (n.n. – primul razboi mondial), de toata campania din Ungaria, care a facut-o cu Divizionul de Munte. Crede ca putine femei au avut intamplari de razboiu cum le-a avut ea, nimeni nu le cunoaste, decat acei care erau acolo – nici o recunostinta oficiala n-a primit pentru serviciile ce le-a adus. Ar fi interesant, daca s-ar hotara sa le scrie.”
Am gasit un film documentar despre regele Carol al II-lea, acoperind perioada anilor 1930-1938, cu numeroase filmari din epoca, inclusiv cu sonor. In ultima parte, in anul 1938, apar si filmarile de la funeraliile Reginei Maria, mama sa. Filmul este impresionant prin aportul informational pretios. Este realizat de Vertical Film si Arhiva Nationala de Filme, scenariul si comentariul apartinand lui Dan Mateescu, iar regia lui Mihai Visinescu. Vertical Film este o companie profesionala de productie profesionala audio-video, infiintata in 1995 in Bucuresti. Portiunea de film despre Carol al II-lea, pe care am inserat-o si eu mai jos, face parte din seria „Romania si dictaturile ei” si a fost realizata in 1997 avand 22 de episoade, fiecare de cate 30 minute. Partea despre Carol al II-lea are aproape 60 minute. Dincolo de spiritul de antipatie si subiectivismul prezentarii cu privire la personajul regal, filmul reprezinta un document extrem de valoros cu privire la o parte a istoriei tarii noastre.
Am revenit la Estoril, langa Lisabona, in luna mai 2013 – dupa un an de zile de la precedenta mea vizita acolo (despre care am scris aici). Am regasit vila „Rei Carol” in care a locuit ex-regele Romaniei, Carol al II-lea impreuna cu Elena Lupescu (devenita sotie), neschimbata fata de anul trecut. Vila a fost cumparata de Carol al II-lea in iunie 1948; dupa moartea sa (in aprilie 1953) a ramas Elenei Lupescu, iar la moartea acesteia, in 1977, a ajuns ca mostenire la Monique Urdareanu. De la aceasta a fost cumparata de o parte din actualii proprietari.
Inserez mai jos fotografiile pe care le-am facut la mijlocul lunii mai 2013 la Vila Rei Carol din Estoril (Portugalia):
anomismi 