Cum a aparut emisiunea „Ora regelui”?

Fostul director general al Televiziunii Romane, jurnalistul Radu Calin Cristea, este cel care a facut posibila aparitia singurei emisiuni TV despre regalitatea romaneasca de dupa Revolutie, emisiunea „Ora regelui” ce a debutat la 7 iulie 2012, acum aproape un an de zile . Emisiunea saptamanala, aflata ieri la a XLVI-a editie ( se transmite in fiecare sambata, de la ora 13 pe TVR1), a sustinut in cel mai potrivit mod posibilitatea romanilor de a avea acces la istoria noastra necunoscuta ori trucata. In dialog cu realizatorul emisiunii de ieri, jurnalistul Bogdan Serban Iancu, Radu Calin Cristea rememoreaza punerea in miscare a emisiunii (transcriu mai jos din dialogul celor doi):

„Eram de putina vreme directorul general interimar al televiziunii publice si eram un apropiat al casei regale in egala masura. Mi s-a parut ca monarhia romaneasca nu are supapele de comunicare demne de rangul sau in societate, in stat si in acelasi timp de aportul pe care il are monarhia in istoria Romaniei. Drept pentru care mi-a venit ca un fulger aceasta idee. Nu am avut niciodata un dialog telefonic cu membrii Casei Regale, intalnirile mele cu Principele Radu au fost cele mai dese, dar eram sub presiunea timpului. Ati anuntat Casa regala? Nu, nu. Deci a fost o surpriza si pentru Casa Regala sa apara aceasta emisiune? A fost o foarte mare surpriza, eu am anuntat prin cancelarie dorinta mea de a sta de vorba cu principele, a venit telefonul, in fine, de la Principele Radu, si am avut o discutie in care eu avand pregatita in cap o idee schitata foarte..in linii mari, nimic…nimic foarte aplicat, si in care am propus direct principelui sa avem la televiziunea publica o emisiune care sa se numeasca „Ora regelui”, sa aiba cca. 1 ora si care sa fie difuzata undeva in timpul weekend-ului, pe la pranz, la o ora frumoasa, relaxata, in care lumea sa priveasca o emisiune frumoasa. Si-atuncea stiu ca principele, pe care ulterior am apucat sa-l cunosc mai bine, era pus intr-o situatie incomoda, si a-nceput sa-mi puna diverse intrebari, chipurile-ajutatoare, care nu-nsemnau decat o forma de a-si acorda un ragaz pentru o reflectie. M-a-ntrebat daca nu-i prea mult o ora, daca n-ar fi mai bine o jumatate de ora, cam ce ar trebui sa contina, deci lucruri de genul acesta. Si-n final, stiu… principele…, a trebuit sa ne decidem in ultima instanta. Si-a fost de acord! Ati intampinat piedici? Nu, era o idee care mi-a venit atunci, pe care am lansat-o, si nimeni n-a spus nici un cuvant…favorabil sau defavorabil, ulterior aveau sa vina diverse reactii, cele mai multe fiind extrem de favorabile acestei idei – venite din diverse medii, inclusiv din acela politic. Dar de ce credeti ca nu a aparut o asemenea emisiune inainte, sau mult mai-nainte? Cred ca pentru simplul fapt ca iti trebuia putin curaj sa o impui pe post. Probabil ca acest curaj insemna si o anumita temere de iscarea unor reactii brutale din partea unor republicani – poate si cu niste pozitii impozante in stat, si-atunci e posibil ca predecesorii mei, sa spun asa, n-au vrut sa isi riste pielea sau sa provoace o anumita animozitate printr-o asemenea emisiune. Cred ca asta este singurul motiv; sau poate ca, eu stiu, ideea de monarhie, cerea in sine, in mod natural, o asemenea forma de comunicare cu o gama mult mai larga si pur si simplu a fost o coincidenta…astrele s-au conjugat intr-un fel anume si-a iesit ce-a iesit! Pentru telespectatorii nostri, mai tineti minte, din momentul in care ati dat acel telefon Principelui Radu, pana in ziua primei emisii, cat a trecut? Cam doua saptamani. Cam atat a durat. Foarte putin! Si de-atuncea, suntem pe post incontinuu.„

Itinerar portughez (X): din nou la Estoril

Am revenit la Estoril, langa Lisabona, in luna mai 2013 – dupa un an de zile de la precedenta mea vizita acolo (despre care am scris aici). Am regasit vila „Rei Carol” in care a locuit ex-regele Romaniei, Carol al II-lea impreuna cu Elena Lupescu (devenita sotie), neschimbata fata de anul trecut. Vila a fost cumparata de Carol al II-lea in iunie 1948; dupa moartea sa (in aprilie 1953) a ramas Elenei Lupescu, iar la moartea acesteia, in 1977, a ajuns ca mostenire la Monique Urdareanu. De la aceasta a fost cumparata de o parte din actualii proprietari.

Speram, al aceasta vizita a mea la Estoril,  sa am sansa sa pot intra spre a regasi unele dintre obiectele de mobilier/decor ce au apartinut familiei regale, desi stiam ca vila nu se viziteaza, este demult transformata in mare masura si divizata in apartamente, spre inchiriere. Locul – tacut si frumos, de o rafinata eleganta – ca multe dintre strazile si casele-vila din Estoril. Am mai facut cateva fotografii ale vilei, la exterior, asa cum arata astazi. In  interior nu am intrat…

Am vazut, pe zidurile promenadei dintre statiunile Cascais si Estoril, o expozitie de fotografie veche cu imagini din aceste statiuni portugheze. Redau mai jos cele din sau de langa Estoril, de pe vremea cand ex-regele Carol al II-lea al Romaniei locuia acolo (1947-1953), in comparatie cu cateva, facute in prezent, la vizita mea din mai 2013:

Inserez mai jos fotografiile pe care le-am facut la mijlocul lunii mai 2013 la Vila Rei Carol din Estoril (Portugalia):

Mai jos sunt doua fotografii cu ex-regele Carol al II-lea si Elena Lupescu: prima este de la inceputul anului 1944, cand cei doi se gaseau in Mexic, iar a doua este din 1947, in drumul de intoarcere dinspre America de Sud spre Europa (revenirea in Portugalia):

Itinerar portughez (IV): Sertarele istoriei – Regele Carol al II-lea si Lisabona

In emisiunea cu numarul 41 (din 11 mai 2013)  „Ora Regelui” (la postul TVR1), in interviul Cameliei Csiki  cu Vartan Arachelian- primul jurnalist roman care, in aprilie 1990, lua interviu Regelui Mihai al Romaniei (in Elvetia, la Versoix), acesta a facut cateva comentarii privind locul de veci din Portugalia al fostului rege atat de controversat al Romaniei, Carol al II-lea. Interviul jurnalistului V. Arachelian, se poate citi integral aici. Preiau mai jos cateva fraze din interviu, in legatura cu subiectul postarii mele de acum:

„Aveam câteva prejudecăţi despre Rege (n.n.  este vorba de Regele Mihai, fiul lui Carol al II-lea). Credeam că ajunsese la un pact cu regimul comunist – văd că se mai spune şi astăzi treaba asta – ca să primească o pensie viageră. N-avea să fie aşa. Când l-am cunoscut, mi-am dat seama că este un introvertit, un timid. Pe măsură ce vorbea şi stăteai în preajma lui, îţi dădeai seama că este un om foarte charismatic, cu o judecată dreaptă, care ştie să-şi cântărească gândurile şi cuvintele. Totodată, am fost primul care a avertizat de starea jalnică în care se află rămăşiţele fostului suveran Carol al II-lea, pe care, în 1998, le-am văzut într-o mănăstire aflată în partea veche a oraşului Lisabona. Acolo erau expuşi unii dintre regii Portugaliei, iar paracliserul care ne-a condus ne-a spus că, până la Revoluţie, Carol al II-lea era expus în aceeaşi sală cu ceilalţi regi, dar, pentru că nimeni din România nu a venit să se intereseze de soarta rămăşiţelor pământeşti, le-au pus într-o debara. Erau două coşciuge, al său şi al Elenei Lupescu, aşezate unul peste celălalt, învelite într-un tricolor decolorat, pătat de muşte. Nimeni nu era interesat de repatrierea rămăşiţelor după ’89. Mă rog, dacă vă place să credeţi că sunt monarhist, haideţi să zicem asta, dar credeţi că mai are vreun viitor monarhia în România? Sunteţi tânăr, vă întreb pe dumneavoastră.”

La 5 ani dupa vizita la Lisabona a jurnalistului V. Arachelian, ramasitele pamantesti ale Regelui Carol al II-lea si ale sotiei sale Elena Lupescu, au fost aduse in Romania (in februarie 2003 – adica la 50 de ani de la decesul lui Carol si la 26 de ani de la decesul Elenei Lupescu). Regele Carol al II-lea a primit (temporar – se spunea atunci…) ca loc de osihna o capela in curtea Manastirii Curtea de Arges, iar Doamna Lupescu, cea atat de rau famata si niciodata acceptata, a fost reinhumata in apropierea manastirii, nu in incinta ei, in fata unei mici bisericute de lemn parasite de la marginea parcului monastic. Mass-media din Romania a prezentat evenimentul aici si aici. Mass-media portugheza a prezentat evenimentul in ziarele lisaboneze (link aici si aici).

Recent, la 8 mai 2013, o parte a familiei regale a Romaniei (Principele Radu, Principele Nicolae si sora sa Elisabeta Karina) a facut o vizita la Manastirea Curtea de Arges, acolo unde sunt inmormantati toti regii Romaniei. Pe blogul Principelui Radu exista o fotografie care arata ca au aprins cate o lumanare si la mormantul din capela a Regelui Carol al II-lea. Fotografia de mai jos este preluata de pe blogul Principelui Radu (de aici).

Anul trecut am reusit sa ajung la Lisabona, la Manastirea Sao Vicente de Fora, unde, in panteonul familiei regale potrugheze (de Braganza), au fost inhumati Carol al II-lea si Elena Lupescu ( despre acel episod am povestit – link aici). Din pacate, atunci nu am reusit sa vizitez in interior  nici biserica manastirii si nici incinta ei, unde se afla panteonul regal, deoarece le-am gasit inchise.

Anul acesta insa, am avut sansa sa le vizitez. Mai mult decat atat, toti cei intrebati de mine acolo stiau foarte bine atat despre Carol al II-lea cat si despre Elena Lupescu, desi ramasitele lor parasisera panteonul deja de 10 ani acum. Cu „Madam Lupescu” chiar pareau foarte familiarizati cei doi administratori varstnici pe care i-am intalnit la ghiseul de vizitare a incintei marii manastiri portugheze ce troneaza pe unul dintre dealurile Lisabonei. Din pacate, eu nevorbind potrugheza si ei nevorbind engleza, nu am reusit sa aflu cu exacitate care a fost dulapul in care au fost inhumati in interiroul panetonului. Insa fotografiile din panteonul actual (inserate mai jos) arata ca ar fi putut fi oricare dintre cele albe ce sunt asezate in lungul peretilor panteonului si in care acum odihnesc, cu nume aurite, membri ai casei regale portugheze de la 1600 incoace.

Poate parea bizar, insa am avut impresia ca, cel putin in biserica manastirii si la administratia de vizitare a domeniului manastiresc, persoanele responsabile – e drept, toate de o varsta respectabila, cunosteau foarte bine situatia membrilor familiei regale romane care fusesera inhumati acolo, fapt care nu se intampla si la noi in tara. Parerea mea de rau este ca nu am stiut sa discut in limba portugheza, fiindca, cu siguranta, as fi aflat mai multe. Poate ca si asa, intalnirea mea intamplatoare cu un profesor al unei facultati care in copilarie o intalnise pe strada pe „Madam Lupescu” si despre care se pare ca toata Lisabona stia, pana si copiii… este relevanta. Rareori la noi, personalitati din strainatate care au locuit in Romania, sunt la fel de cunoscute si recunoscute.

Inserez mai jos si cateva imagini din interiorul bisericii Manastirii Sao Vicente de Fora din Lisabona, iar imaginea din exterior infatiseaza locatia si maretia manastirii, situata in fotografie pe varful unui deal (este imaginea in care pe una din laturi se vad cele doua turnuri ale bisericii).

Expozitie de suflet: Rememorare – Regina Maria la Balcic, anii din urma…si inima sa

Castelul Peles din Sinaia gazduieste, incepand de ieri si pana la 18 august, o expozitie de exceptie, in amintirea locului cel mai drag de sedere al Reginei Maria a Romaniei, Balcic (azi – statiune la Marea Neagra, pe tarmul bulgaresc).

Poate ca, dincolo de toate obiectele ce au decorat dupa gustul reginei casa sa iubita din Balcic – numita Tehna Juvah („Cuibul liniştit”) aflate in expozitie, cel mai pretios este caseta din argint aurit, încrustată cu pietre preţioase (primită în dar la căsătorie în anul 1893, “de la Doamnele române”) care adaposteste inima reginei, expusă prin amabilitatea Muzeului Naţional de Istorie a României, în perioada expoziţiei, într-o sală specială!

Filmul expozitiei (mai jos) este absolut graitor. De la minutul 2:20-2:24 al filmului se poate vizualiza caseta ce adaposteste inima reginei (despre subiect am scris si eu cate ceva, aici…). Prezentarea completa a expozitiei despre Palatul Reginei Maria din Balcic, aici.

10 mai 1881…incoronarea ca rege a principelui Carol I al Romaniei

Evocari la Muzeul Taranului Roman si Arhivele Nationale: familia regala a Romaniei

Muzeul Ţăranului Român, în colaborare cu Fundaţia Orient Expres, IICMER şi IRIR organizează miercuri, 8 mai, 2013 a.c. ora 18,00, la Clubul Ţăranului, o nouă nouă întîlnire ”Serile Bucureşti strict secret”. Tema în dezbatere – ”POVESTEA REGINEI MARIA”. Participă:  SILVAN IONESCU, DIANA MANDACHE, LIVIU MIHAIU, ANDREI MURARU, ŞERBAN STURDZA, OVIDIU ŞIMONCA, LIVIU TOFAN, ADRIAN VASILIU, DINU ZAMFIRESCU.  MODERATOR – STELIAN TĂNASE. Parteneri media – OBSERVATOR CULTURAL şi RADIO GUERILLA.  (Intrarea liberă.)

***

Incepand de luni, 29 aprilie, istoricul DIANA MANDACHE  ne invita la expozitia“COPILARIE REGALA” de la sediul Arhivelor Nationale ale Romaniei (vis-a-vis de Parcul Cismigiu), Bd. Regina Elisabeta nr. 49.

Balcic: Regina Maria a Romaniei si marea

Am preluat mai jos un film scurt de pe site-ul Castelului Peles, despre una dintre casele cele mai iubite ale Reginei Maria: castelul de la Bacic (actalmente in Bulgaria): – subiect despre care am postat si cel putin doua pagini pe blog, cu ceva timp in urma (link aici  si  aici).

Familia regala, de Pasti, la Alba Iulia

In seara aceasta, inaintea marii slujbe a Invierii Domnului, o parte a familiei regale a Romaniei a participat la o slujba scurta (de la ora 18) la Catedrala Reintregirii Neamului (a Incoronarii) din Alba Iulia. Au fost prezenti Principele Radu, Principele Nicolae si sora lui, domnisoara Elisabeta Karina. Slujba a fost oficiata de Parintele Irineu, Arhiepiscopul Albei, cel care a invitat familia regala la Alba Iulia de Pasti, si care a adresat cele mai calde cuvinte de intampinare. Datorită stării fragile de sănătate a Reginei Ana, Majestatea Sa Regele și Principesa Moștenitoare au ramas alături de Regină, în Elveția. Cateva instantanee de la catedrala. Momentele au fost frumoase, calde, solemne si sobre. Publicul, foarte emotionat, prezent in numar mare, impreuna cu numeroase grupuri imbracate in minunate costume populare. O dupa-amiaza cu o vreme minunata!

O parte a romanilor cred…

In luna ianuarie 2013 emisiunea TV  din data de 12 ale lunii a Marilenei Rotaru de pe TVR1, ‘Ora Regelui’,  se incheia cu o fraza care suna astfel: “Vesti bune: Sala Tronului, aflata acum in renovare, va fi gata la inceputul lunii mai; va ganditi la ce ma gandesc si eu, nu-i asa?“ La acel moment, am fost usor surprinsa si, recunosc, si usor sceptica (am comentat aici).

In luna martie 2013, urmarind blogul istoricului Diana Mandache, am aflat (si reluat) vestea desfasurarii in Bucuresti, la 21 martie 2013, a celei de a 3-a dezbateri din seria „Monarhia constitutionala – un proiect legitim pentru Romania” a Alianţei Naţionale pentru Restaurarea Monarhiei (link aici).

Ieri, Principele Radu al Romaniei – pe blogul sau, anunta despre intrunirea, la Sinaia, la Castelul Peles, a Primului Congres al Alianţei Naţionale pentru Restaurarea Monarhiei, care a avut loc in perioada 20-21 aprilie 2013. La emisiunea ‘Ora Regelui’ de azi de pe TVR1, am putut viziona inregistrari ale intrunirii, din care am inserat mai sus, cateva fotografii. O parte semnificativa a romanilor cred ca o inima a Romaniei a ramas la Sinaia. O parte semnificativa a Romanilor vor revenirea la Constitutia Romaniei din 1923. O parte semnificativa a romanilor, cred!

Un controversat rege al Romaniei si cainii sai

Este vorba despre regele Carol al II-lea al Romaniei. Personalitate extravaganta si controversata – inca din copilarie si tinerete – si a carui imagine ca rege de tara a ajuns pana la noi cu stigmate adanci – cel mai probabil grav afectata si deformata de razuirea  a trei tavaluguri grele ale istoriei peste coroana sa. Carol al II-lea a adunat toata neghina perioadei monarhice din Romania si a ajuns sa fie singurul responsabil de nenumaratele rele ce s-au abatut asupra unei tari aflata in vremea sa nu numai la rascruce de vanturi ci si la rascruce de vremuri. Insa nu despre istorie si vina mi-am propus sa scriu aici, ci despre o fateta a omului-rege Carol al II-lea, mai’ deloc cunoscuta. O fateta care arata o mare sensibilitate umana si nevoia impetuoasa de credinciosie.

Se stie ca si mama sa, Regina Maria a Romaniei, adora cainii, ca familia regala avea mereu in preajma o seama de exemplare canine de diverse rase. Se pare ca dintre toti, Regina Maria, apoi  fiul sau Carol al II-lea si mezina, Ileana, erau cei mai iubitori ai acestor patrupede. Regele Mihai a mostenit si el aceasta dragoste si aplecare, si a avut, de-a lungul timpului, multi caini dragi si apropiati, inca din copilarie. Insa „traditia” familiei regale romane legata de caini pare ca incepe de la Regina Maria, caci antecesoarea sa, Regina Elisabeta, era inconjurata de pisici.

Citind mare parte din „Insemnarile zilnice” ale lui Carol al II-lea, am descoperit destul de des in paginile lor pasaje

care m-au impresionat despre cainii sai si relatia cu ei, iar cateva din astfel de pasaje  le voi lasa sa „vorbeasca” ele insele, mai jos. Se spune despre cei care iubesc animalele ca au suflet bun, iar daca aceasta afirmatie este adevarata, cu atat mai mult se va vedea aceasta din ceea ce am ales sa citez in continuare.

Extras din „Insemnari zilnice -1944”, pentru perioada 30 septembrie – 10 octombrie (perioada despartirii de prietenii din Mexic – unde Carol si Elena Lupescu se aflasera in exil, din 1941): „Un alt moment plin de durere a fost in legatura cu Pussy, cu Omuletul nostru atat de drag si iubit. Doi ani au trecut de cand s-a dus si tot n-am putut sa ne alinam de aceasta sfasietoare pierdere. De cand a murit catelusa aceasta, s-a rupt ceva in sufletul nostru, s-a intins peste noi o depresiune morala, pe care n-am putut s-o inlaturam, acolo, in inima, s-a rupt ceva care face sa nu mai pot reactiona nici la bucurie, nici la durere, parca sentimentele mele s-au irosit, am iubit-o mai mult decat pe un copil. Nefiind sigur ce se va intampla cu casa dupa plecarea noastra, Miller mi-a propus s-o ingrop in gradina lor, pana ce, avand planuri definitive, o sa pot sa-i incinerez oscioarele si, punandu-le intr-o urna, sa le pot duce cu mine. Asa am si facut. Vineri, dimineata, am scos-o din coltisorul din fundul gradinii. Cosciugul ei era neatins si cand l-am deschis, acolo era culcata asa cum am asezat-o, abia atinsa de acesti doi ani. Ca un copil, am reasezat-o invelita intr-o matase din Casmir, sub cap i s-a pus pernita pe care se odihnea pe canapea, si langa trup, jucaria care-i placea atat de mult. mica ei palariuta spaniola, de care era atat de mandra cand i se punea pe cap. Cu ochii plini de lacrimi i-am inchis racla si Anghel a purtat-o cu grija pana-n gradina casei Alvarado, unde am pus-o intr-un nou loc de odihna, pentru Domnul stie cata vreme. Groapa i-a fost acoperita cu piatra ei, pe care e placa purtand numele ei, vasul ei cu flori, asa cum din prima zi s-a obisnuit. Viata cere sa ma despart inca o data de tine, Omulet atat de iubit, si inima mi se frange. Parca, plecarea este dezertarea de la un tovaras scump, caci adevarat tovaras ai fost, in zile bune si in cele negre, catelus drag. Cred ca, dupa Duduia, este ceea ce am iubit mai mult pe lume. Cred ca, in subconstientul meu tristetea cu care ma despart de Mexico este pricinuita si din aceasta cauza.”

Extras din „Insemnari zilnice -1945”, pentru 14 ianuarie (refugiati in Brazilia): „Seara, drama canina, Assu a atacat pe Magali, care, aparandu-se, i-a scos un ochiu din orbita. Din fericire, veterinarul a putut sa-l puie la loc si nu risca sa piarza vederea. Am stat toata noaptea s-o veghez pe mititica si nu m-am culcat decat cand rasarea soarele.”

Extras din „Insemnari zilnice -1945”, 1 februarie (refugiati in Brazilia): „A fost o zi racoroasa, activitate aproape nula. Eu am lucrat la un index al acestor insemnari zilnice. Recitind unele pagini, m-a apucat un dor nebun de Mexico, de casa si gradina din Coyoacan, de toti prietenii de acolo. Dar mai dor inca, un dor care nu se sterge din inima, mi-a fost de iubita noastra Pussy, de Omuletul nostru atat de drag, de acel tovaras, iubitor, incomparabil, supus. Golul ce a lasat pentru Duduia si mine moartea acestei cateluse nu se poate umple, cu toate ca Fluffy, mica thebetiana face tot ce poate sa-l umple, ea a devenit umbra mea, unde ma duc e si ea. Vorbind de caini, Boris cel mare are o frica ingrozitoare de ploaie, ieri, cu prilejul furtunii, s-a speriat atata, incat, neputandu-se vara sub pat, a cautat ultimul refugiu in bidet.„