CASTELELE PELES SI PELISOR

1 mai 2011:  CASTELELE PELES SI PELISOR  SI EXPOZITIA TEMPORARA „MON BUDOAR”
 

Această prezentare necesită JavaScript.

 
 
Castelul Peles este maiestuos si de o frumusete exceptionala prin varietate si stilul spatiilor interioare. Insa si in exterior curtile si terasele adapostesc opere de arta de valoare deosebita. De asemenea toata zona in care se afla asezat castelul, padurea, gradinile…, nu degeaba Regele Carol I a fost atat de fermecat de aceasta zona si a visat si infaptuit constructia acestei dragi resedinte de vara a Familiei Regale a Romaniei. Castelul se vede foarte frumos si de sus, din telegondola ce urca din Sinaia la cota 1400, ca un giuvaer intr-o padure…  In ce ma priveste, am horatat sa cheltui ceva mai mult dar sa vizitez si eu pentru prima oara intregul castel Peles (parter, etaj I si etaj II) si castelul Pelisor. Minunatiii, e putin spus… Fotografiatul spatiilor interioare este posibil numai contra-cost, dar stiu ca aparatele foto neprofesionale nu pot reda la adevarata valoare frumusetile din castele, asa incat m-am horatat sa fac doar cateva poze de exterior, poze ce pot fi vizionate in caruselul foto de mai sus.   In schimb, toti cei care nu au reusit  sa viziteze  Pelesul si Pelisorul de la Sinaia pot vedea o mica parte a fascinantelor spatii, facand turul virtual pus la dispozitie pe site-ul oficial al Castelului Peles. Vizita non-virtuala insa, este de neinlocuit…
 
Personal, am fost parca mai incantata de mai micul Castel Pelisor, construit ulterior Pelesului, pentru familia tinerilor principi pe atunci, Maria si Ferdinand. Se pare ca ei nu au indragit la fel de tare Sinaia ca si cuplul regal Elisabeta si Carol I, insa au fost si ei foarte des la Castele, pe parcursul anilor. Pelisorul poarta puternica amprenta stilistica a Reginei Maria. Minunatii la tot pasul…
 
„JUNIPERUS”/Cuibul Printesei – de la Sinaia
Putini sunt cei care cunosc o poveste tare pitoreasca si aproape fascinanta despre casuta din padure visata si ridicata la dorinta Reginei Maria, foarte aproape de Pelisor. Ea nu mai exista demult dar povestea ei dainuie, si la fel cateva fotografii ale acesteia. Povestea „Cuibului Printesei„, cum a fost botezata casuta, se gaseste in cel putin doua resurse bibliografice. Prima dintre ele dateaza din 1935, cand Society of Friends of Roumania din SUA, in numarul aniversar al revistei societatii din acel an  „Roumania Anniversary Number”, editata de Horia I. Babes si publicata la New York, regina insasi semneaza articolul „My dream-houses”. Aici (conform  sursei http://www.tkinter.smig.net/QueenMarie/DreamHouses/index.htm), Regina Maria descrie astfel casuta din padurea de langa Pelisor:
„My imagination was full of romance (I did not grow up all at once) and my childhood dreams still haunted me; so I planned a house in the tree tops! This was built for me in the forest of Sinaia, where for many years Cuibul Principesei (the Princess’ nest) was the amusement of everyone; a queer little log hut suspended across several giant firs. It could be reached only by climbing the steep stairs of a wooden belfry, from which a drawbridge was let down; once on the other side, the drawbridge could be pulled up and my house became impregnable. It hung on the very edge of a steep incline, and over the tree tops I could look into the valley below. This tree-dwelling had two rooms, a diminutive kitchen and balconies on both sides. I arranged it with loving care, and many a happy hour we spent in it between earth and sky. The „nest” lasted until after the war, when one night it suddenly collapsed during a violent storm; but I must own that I had forsaken my cuib before that fatal day . . . „
O imagine a Cuibului Printesei prezinta istoricul dr. Diana Mandache pe blogul ei:
 http://royalromania.wordpress.com/2009/01/03/my-dream-houses-by-queen-marie-of-romania/
A doua sursa bibliografica ce face trimitere la acest „cuib” este cartea lui Eugeniu Arthur Buhman, „Patru decenii in serviciul Casei Regale a Romaniei (Memorii 1898-1940)”, Editura Sigma, Bucuresti, 2006. Redam din aceasta cateva fragmente:
Cu cativa ani inainte (n.n. de 1908), Principesa Maria a avut ideea originala de a construi la Sinaia, in padure, nu departe de Pelisor, o casuta din lemn, ridicata intre cativa brazi puternici, la o inaltime de vreo 6 metri de la pamant, cu acces printr-un turn de lemn din care se putea cobora un podet de trecere spre cele doua incaperi cu balcon, din care se deschidea o vedere incantatoare inspre Valea Bustenilor. Principesa il botezase „Juniperus” dar toata lumea ii spunea „Cuibul Printesei”. Planul fusese desenat de Lecomte du Nouy – arhitectul Trei Ierarhilor din Iasi si al Curtii de Arges si executat pe teren de prietenul meu, arhitectul Castelului (n.n Peles), Liman. Interiorul era decorat in stil rustic cu cunoscuta originalitate a Principesei si marturisesc ca era frumos, impodobit cu o profunzime de flori si mici obiecte de fantezie. Toti vizitatorii mai de seama ce au trecut pe la Castel Peles au fost poftiti la ceai la „Cuib” si daca mai exista astazi undeva registrul de prezenta, in care semnau toti la vizita lor, ar fi foarte interesant de citit si mai ales foarte melancolic. Pe urma „Cuibul” s-a cam coborat pe scara faimei si incepuse sa serveasca pentru intalniri, iar in a treia faza servea drept distractie tuturor copiilor din Sinaia, pana la urma toata, dupa razboiul din 1916-1918, a fost doborata de o furtuna care a prefacut celebrul „Cuib al Printesei” in mici bucatele de lemn pe locul uitat si parasit de toti. Ultima data cand am mai trecut pe acolo, prin 1932 daca nu ma insel, nu mai fluera decat vantul printre trunchiurile vechilor brazi putreziti si ei.”
 
Turul meu de suflet si minte de la Sinaia s-a incheiat cu vizitarea Expozitiei Temporare „Mon Budoar”  de la Peles, care era in derulare in perioada in care am fost la castel. Aceasta expozitie si-a propus sa recompuna universul feminin al reginelor României, prin intermediul pieselor din patrimoniul regal : obiecte uzuale, servicii de toaletă, flacoane de parfum, cutii de fard, bijuterii, piese de mobilier s.a., purtând semnătura unor artişti şi manufacturi vestite : Emil Gallé, Josef Hoffmann, Louis Comfort Tiffany, August Bembé etc. O parte din fotografiile facute de mine in expozitie le regasiti in imaginile de mai sus.
 
Anunțuri

SINAIA: MANASTIREA SI UN CONCERT LA CASTELUL PELES

30 aprilie 2011:  MANASTIREA SINAIA SI CONCERTUL DE LA CASTELUL PELES

Această prezentare necesită JavaScript.

La Sinaia fusesem in cateva randuri in anii dinainte. Cu diverse ocazii, dar de obicei pe fuga. Si la Peles fusesem, cred ca l-am vizitat in interior de doua ori in viata, pana in acest an. Insa numai primul etaj al Castelului Peles il vazusem. Pelisorul a fost inchis de fiecare data, si nu am reusit sa il vizitez. In primavara aceasta am decis sa „dau o fuga” la Peles. Citisem in ultimul timp doua carti din care am aflat atatea legate de Peles, ca am simtit nevoia sa merg si sa privesc cu alti ochi, mai adanc si mai profund, Castelul si zona (cartile sunt: „Regina-mama Elena”, de Arthur Gould Lee si „Ana a Romaniei – un razboi, un exil, o viata”, de Principele Radu al Romaniei).

Si de asta data, am reusit sa fac turul complet al Castelului Peles, sa vizitez castelul Pelisor pentru prima oara si sa mai am parte de doua evenimente memorabile la Castel: un concert de pian si o expozitie tematica.

In 30 aprilie era programat un concert “Recital: Paderewski-Liszt”  (il puteti viziona/audia in link), interpret: Michał Szymanowski din Polonia Acesta urma frumoasa traditie a Seratelor Muzicale de la Peles (inaugurata in trecut de Regina Elisabeta) si urma sa se desfasoare in sala de concerte a Palatului Peles. Un motiv in plus sa nu ezit. Asa ca am plecat pentru un week-end la Sinaia. Pe care am vazut-o cu alti ochi si am patruns-o cu alt suflet…

La inceput am vizitat (din nou) Manastirea Sinaia, incarcata si ea de istorie, de urmele Familiei Regale a Romaniei. Biserica Mică, cea veche, a fost ridicata intre 1690-1695 de Spătarul Mihail Cantacuzino, reintors de pe Muntele Sinai si care a dorit sa dea numele bisericii dupa acesta. Asa si-a luat apoi intreaga asezare numele Sinaia. Biserica Mare (cea noua) a fost construită în perioada 1842 – 1846, iar în 1892 a fost adăugată clopotniţa. Prin grija Regelui Carol I ea  a devenit primul lăcaş de cult electrificat din România. Manastirea adaposteste si mormântul lui Tache Ionescu, o camera in care de fiecare data cand am intrat, am fost patrunsa de un sentiment de noblete.

Sala de concerte a Castelului Peles (pe care nu o vazusem niciodata)  a fost concepută după planurile arhitectului regal Karel Liman în aripa de nord a castelului şi decorată în stilul Renaşterii engleze. Ea a găzduit evenimentele muzicale organizate de regina Elisabeta (adeasea cu participarea lui George Enescu). Decoraţia sălii a fost inspirata de Holul de onoare al Palatului Hatfield, reşedinţa familiei Salisbury. Deasupra şemineului a fost amplasată pânza pictorului Jean Lecomte de Nouÿ, realizată în anul 1897 şi intitulată ,,Carmen Sylva, ascultând glasul pădurii”. Imagini cu cele povestite, gasiti in slide-show-ul de mai sus.
 
Iesind de la concertul incantator, care a durat cca. 1 ora, am putut admira in liniste zona din spate a Castelului (partea nordica), mai putin cunoscuta publicului. Pe acolo se iese cel mai rapid de la Sala de concerte. Gradina din zona aceea este foarte linistita, publicul nu intra de obicei, si plina de statui si elemente ornamentale din piatra.  Am pasit in liniste pe alei, Castelul deja era la ora inchiderii, asa ca am m-am putut lasa cuprinsa de nostalgia trecutului, privind, ascultand si rememorand cartile citite despre Peles. A doua zi urma sa intru in valtoarea turistica a vizitei complete a Pelesului si Pelisorului, si apoi sa vad Expozitia Temporara „Mon Budoar”.