Amintiri din Valetta, Malta

In anul incheiat am avut sansa sa vizitez Insula Malta, mai exact capitala acesteia, Valetta. Este una dintre amintirile cele mai frumoase ale mele din 2012, si o sa va impartasesc aici cateva fotografii. Despre Malta am scris cateva pagini pe blog, in urma, avand anumite subiecte. Acum insa, va impartasesc – fara cuvinte, poze care arata maretia arhitecturala a Valettei, un loc care a ramas impresionant si foarte drag mie!

Această prezentare necesită JavaScript.

Despre Ordinul Cavalerilor Sf. Ioan Botezatorul, al Cavalerilor de Malta

Fiind intr-o rapida trececere prin Valetta, capitala Insulei Malta – in aceasta toamna, am gasit – la ea acasa, o parte din povestea despre care auzisem – cea a Cavalerilor de Malta. Nefiind in domeniu, stiam atat de putin despre subiect, incat practic eram o novice totala. Si totusi, urmele acestui ordin in insula sunt atat de pregnante, incat era imposibil sa nu mi se dezvaluie, chiar si mie, ignoranta. Intr-o zi, batand strazile Valettei, am descoperit Ambasada Ordinului (foto mai jos). Pana si pe ferestre sunt incrustate in sticla simbolurile lor. Apoi, privind la numele ambasadei, desigur ca m-am intrebat de ce se numeste asa: fiindca ii spune „Sovereign Military Hospitaller Order of Saint John of Jerusalem of Rhodes and of Malta”, si numai pe scurt Sovereign Military Order of Malta (SMOM), sau Order of Malta sau mai simplu, Knights of Malta, in traducere – Cavalerii de Malta. Prima mea intrebare a fost de ce are trei nume de orase in titlu… Pentru ca acest ordin cavaleresc si-a avut sediul pe rand, la Ierusalim, apoi in Rhodos (Grecia) si in final in Malta. Istoria este cu adevarat fascinanta, si asta am aflat la intoarcerea mea acasa, cand m-am documentat putintel. La origine, ordinul este unul crestin si militar, cu misiunea prinicipala de ingrijire a bolnavilor („hospitallier”, din franceza). Inceputurile ordinului s-au identificat a fi intr-un un grup de indivizi asociat cu un spital Amalfitan în cartierul Muristan din Ierusalim, care a fost dedicat Sfântului Ioan Botezătorul și a fost fondat în jurul anului 1023. Scopul era de  a oferi îngrijire pelerinilor săraci, bolnavi sau răniți, în Țara Sfântă . După cucerirea creștină occidentală a Ierusalimului, în 1099 – în timpul primei cruciade, organizația a devenit un ordin religios și militar și a fost acuzat de grijă și de apărare a Țării Sfinte. După cucerirea Țarii Sfinte de către forțele islamice, ordinul a inceput sa opereze din noul sediu, din Rodos (Grecia) – peste care era suveran, iar mai târziu din Malta, unde administra de fapt un stat vasal, sub viceregele spaniol al Siciliei. Ordinul a fost slăbit mult, odata cu capturarea de catre Napoleon a Maltei, în 1798, și a s-a  dispersat în întreaga Europă. Si-a recăpătat puterea în timpul secolului al 19-lea, reorintandu-si cauzele spre cele umanitare si religioase. În 1834 marii cavaleri conducatori ai ordinului, de această dată cunoscut sub numele de Ordinul Militar Suveran de Malta (SMOM), si-au stabilit noul sediu la Roma, unde au rămas de atunci incoace.

Istoria ordinului si impactul lui asupra vietii si civilizatiei sunt cat se poate de impresionante. Datele esentiale se pot citi aici si aici. In ceea ce priveste legatura cu Malta, istoria arata ca ordinul s-a stabilit aici dupa ce, in urma luptelor cu otomanii, au fost nevoiti sa se retraga din Rodos. In Malta au ajuns după șapte ani peregrinari din loc în loc în Europa, adica in 1530, când Charles V al Spaniei, ca rege al Siciliei, le-a dat Insula  Malta, Insula Gozo și  portul nord-african  Tripoli. Ordinul Cavalerilor Ospitalieri a continuat acțiunile împotriva musulmanilor și mai ales a piratilor barbari. Deși aveau doar câteva nave maritime, au atras rapid furia otomanilor, care erau nemulțumiți să vadă ordinul refacut. În 1565 Suleiman Pasa a trimis o forță de invazie de aproximativ 40.000 de oameni să asedieze pe cei 700 de cavaleri și 8.000 de soldați și sa-i expulzeze din Malta, pentru a obține o nouă bază de  lansare pentru viitoare atacuri otomane asupra Europei. In prima lupta cu otomanii, rezultatele au fost pentru cavaleri  la fel de dezastruoase ca si in Rodos: cele mai multe orașe malteze au fost distruse și aproximativ jumătate din cavaleri ucisi. Situatia asediului Maltei a devenit din ce în ce mai disperată, insa intr-un final apoteotic, la 8 septembrie, asediul Maltei a esuat iar Cavalerii de Malta au iesit invingatori, putand pastra ariile de influenta. Istoria lor este uimitoare. Ei sunt cel mai cunoscut si longeviv ordin crestin militar si sunt si in prezent reprezentati in numeroase tari din lume, unde desfasoara misiuni, adesea umanitare. Mai jos inserez cateva imagini recente cu Ambasada Ordinului, din Valetta (Malta), iar in frontispiciu am pus fotografia unui tablou de epoca cu cavalerii ospitalieri ingrijind un bolnav, misiunea lor de credinta si de obarsie…

Această prezentare necesită JavaScript.

Colectionarii de timp

Această prezentare necesită JavaScript.

Asa cum am mai scris pe blog cu ceva timp in urma, de curand am avut sansa sa fac o mica deplasare in Insula Malta, mai exact la Valetta – capitala insulei. Am venit de acolo aducand in mine un minunat caleidoscop de stari, achizitii spirituale,  ganduri si imagini. Am fost coplesita acolo de forta cu care trecutul si istoria – nu neaparat a locului, cat a omenirii ca oranduire – mi s-a revelat. Cred ca multi care au vizitat locurile vor fi simtit la fel, iar daca nu, poate nu li s-a dezvaluit  „bresa” de iluminare, spre a intelege. Intre cele ce am vazut acolo, se numara Casa Rocca Piccola, pe care am ales-o spre vizitare, in timpul scurt avut la dispozitie. Casa aceasta este locul in care o istorie de 400 de ani a unei vechi si nobile familii malteze a fost adunata, prezervata si redata celor interesati, intr-o maniera ce depaseste cu mult ideea de muzeu si in general imaginatia. Esti invitat sa intri in lumea celor 400 de ani ca si cand ai fi parte a casei, a familiei, ca si cand iti regasesti unchii, strabunicii, intampinandu-te prin camere. Nu-i vezi, dar le simti prezenta, o prezenta apropiata si calda, si te scufunzi pur si simplu, natural, in timp. Senzatiile si starile cand am privit adevarate colectii de mobilier, obiecte personale, tablouri, elemente de uz casnic uzuale, obiecte de arta, carti vechi de sute de ani, manuscrise, ochelari si agrafe, bijuterii si evantaie, au fost atat de uluitoare, incat nu pot descrie in vorbe. Casa Rocca Piccola nu-i un muzeu, ci mai degraba o colectie de usi ce te trimit inapoi in timp. Motivul este, desigur, istoria unei familii malteze, cu multe ramuri si cu descendenti pana in prezent, care locuiesc inca casa, dar… dincolo de aceasta, experienta vizitei este cu totul spectaculara. Am coborat pana si in adapostul subteran, zeci de metri sub pamant, caci in al doilea razboi mondial Valetta a fost cel mai bombardat oras din Europa, fiind port important si adapostind multe dintre semnificativele comori de toate felurile ale Cavalerilor Sf. Ioan – cavalerii de Malta. Nu te poti decat minuna si intreba, prin ce miracol aceasta insula mica, acest loc fermecat de pe Pamant a supravietuit in modul fabulos si incredibil in care il regasim azi…  In Casa Rocca Piccola am avut voie sa fac oricate fotografii, in liniste si relaxare, micul grup ghidat in cel mai cald si apropiat mod cu putinta de o tanara minunata asteptand dupa cei cativa care hotarasera sa nu piarda nimic din ceea ce colectionarii de timp le pusesera in fata privirii. Sunt convinsa ca toti cei care viziteaza casa au aceleasi „privilegii” ca si mine, simtindu-se de-acolo intr-un anume fel, imposibil de redat in cuvinte. Atasez aici cateva dintre fotografiile facute de mine in casa nobililor maltezi unde am invatat ca merita sa stiu mult mai multe despre acel colt de lume si mai ales despre acea „cultura” a umanitatii…

Incoronarile din casa regala engleza

Am avut prilejul, de curand,  sa vad cum aratau in original doua invitatii la doua evenimente importante ale secolului al XX-lea: incoronarea Regelui George al VI-lea al Marii Britanii (1937) si incoronarea fiicei sale, actuala regina a Marii Britanii, Regina Elizabeth a II-a (1953). Le-am vazut si fotografiat inramate, intr-unul dintre cele mai interesante case-muzeu vazute de mine: casa Roca-Piccola din Valeta – Insula Malta. Despre aceasta casa-muzeu, o sa scriu aici in curand. Impartasec aici fotografiile celor doua invitatii, personalizate (destinatarii erau Baronii de Piro din Malta), si o fotografie a reginei britanice in tinerete, din arhiva aceleiasi familii malteze.

Această prezentare necesită JavaScript.

Co-catedrala catolica a Sf. Ioan Botezatorul din Malta

Asa cum descriam in paginile mele anterioare referitoare la Insula Malta (aici, aici si aici), au existat mai multe motive de profunda uimire si admiratie in fata unei civilizatii precum cea malteza, la vizita mea scurta in aceasta mica insula mediteraneeana. Scopul deplasarii mele nu a fost turistic, si timpul avut la dispozitie a fost restrans, si totusi, am reusit sa imi fac o impresie despre un tinut unde am avut senzatia iminenta a intalnirii de-a dreptul cu  evul mediu si mai ales cu istoria vie. Am ajuns la Valetta (capitala insulei) aproape de miezul noptii, si intalnirea mea cu strazile pustii a fost un prim impact particular. Cladirile de secol XV-XVI abunda, pavajul multor stradele malteze este stravechi, cu dale mari de piatra deja lucioasa datorita multitudinii de pasi ce au apasat-o sub talpi sute de ani… Pana si luminile de pe strazi imi pareau provenind de la felinare de secole, in irizatii cromatice stravechi si ma asteptam sa intalnesc vreun gardian strigand, cu lampasul in mana, in miezul noptii. Apoi, in prima mea dimineata in Valetta, primul lucru pe care l-am vazut, a fost cea mai uimitoare catedrala catolica pe care am vazut-o pana acum: Catedrala Ordinului Cavalerilor Hospitalieri a Sf. Ioan Botezatorul. Abia iesita din hotelul unde am locuit, observ  zidurile inalte si teribil de austere ale unei biserici de mari dimensiuni, cu doua turnuri impresionante, toata din piatra, neornamentata, cazona chiar, de o simplitate maxima – biserica ale caror ziduri le remarcasem la sosirea mea, in noaptea precedenta.  Dimineata devreme, poarta impozanta de intrare a bisericii era deja deschisa, motivul meu de a intra imediat, curioasa, la acele prime ore ale zilei,  in acel soi bizar de „temnita cu turle”. Nici nu stiam cum se numeste biserica… Dupa aparentele exterioare ale cladirii, ma asteptam ca intrand sa am parte de un ambient crestin de cea mai mare sobrietate, austera si glaciala. Insa… am avut cea mai mare surpriza posibila: interiorul era exact opusul a ceea ce era exteriorul sau la ce ma asteptam – o ambianta covarsitoare, din tavan si pana la podele  intesata de reprezentari religioase si de arta crestina de cea mai nobila speta. Nu auzisem vreodata sa existe o asemenea perla arhitectonica si artistica printre capodoperele catolice, eram deci complet derutata. Cautam in graba, sub impactul momentului, sa fac o comparatie, o ierarhizare… destul de dificil. Eram intr-o stare de puternica emotie si mai ales de revelatie, si am incercat atunci sa compar impactul vederii catedralei Sf. Ioan din Malta cu cel al vizitarii  anterioare a bazilicii Sf. Petru din cetatea Vaticanului. Poate ca in cazul al doilea, fusesem avizata si pregatita pentru capodopera care este biserica din Vatican, in schimb pentru catedrala din Malta nu fusesem deloc pusa in tema. La ora aceea a diminetii, in jurul lui 8, catedrala incepea sa fie animata, iar pe la 9 incepea slujba, si am observat, intrand cateva zile la rand in biserica dimineata, ca suficienti enoriasi participau la slujbele zilnice. Atmosfera din biserica, nu numai foarte vie, dar si foarte amprentata de valori crestine, estetice si arhitectonice, mi s-a parut dintre cele mai fascinante. De-a lungul anilor am intrat in mai multe biserici catolice, vizitand si incercand sa prind cate putin din plusul fiecareia, insa cred ca Catedrala Sf. Ioan din Malta are ceva cu totul special. Cred ca numai in Polonia locurile de cult catolice m-au mai impresionat, per ansamblu, atat de mult ca in Malta. Revenind la catedrala malteza, istoria ei si a ordinului cavalerilor Sf. Ioan (cunoscut si sub denunmirea, de altfel partiala, de cavaleri de Malta), care au pus bazele ei in 1572, sunt cu totul impresionante. Nu gasesc aici si acum timpul pentru a le prezenta, dar ele pot fi gasite de cel interesat in diverse surse (inlusiv in link-ul dat de mine aici, valabil pentru cunoscatorii de engleza). Capodoperele din biserica, icoanele, argintariile, filigranele aurite de pe pereti, picturile italiene, statuile, toate obiectele de cult, dar mai ales – din punctul meu de vedere – „bijuteriile” gravate si inscrise pe dalele de marmura colorate ce acopera in simboluri existentiale cutremuratoare intreaga pardoseala a catedralei, fac din aceasta biserica unul dintre cele mai impunatoare lacasuri de cult catolic din lume. Poate, intr-o pagina viitoare de pe blog, voi detalia asupra celor mai deosebite zone ale bisericii, realizata ca o incununare de numeroase capele reprezentand zonele lumii din care proveneau nobilii cavaleri ai Ordinului Sf. Ioan. Pun mai jos o mica parte din forografiile pe care le-am facut, si doresc oricarui impatimit de istorie si de arta, sa ajunga sa viziteze aceasta perla a crestinatatii. (In paranetza fie spus, este cu muuuult mai impresionanta decat  atat de citata „Moschee Albastra” din Istanbul – desi, desigur, ele nu se pot compara din punctul de vedere al reprezentarilor de cult).

Această prezentare necesită JavaScript.

Malta Reginei Maria a Romaniei (III)

Am ajuns la Gradinile Palatului San Anton din Attard, in centrul Insulei Malta, dupa-amiaza. Tot in octombrie, dar mai la inceputul lunii decat Regina Maria, si cu 126 de ani mai tarziu. Nu stiam ce mai ramasese din ele, nu stiam daca mai existau. Reusisem sa le aflu de urma fiindca auzisem deja de Palatul San Anton; hotarasem sa iau autobuzul din Valetta catre Attard, si acolo sa intreb, in autobuz, unde sa cobor spre a gasi „San Anton Gardens”. In memoriile sale, „Povestea vietii mele”, regina Maria numea palatul „St. Antonio”, iar eu il cautasem intai asa, sub aceasta denumire. Interesant…fiindca am descoperit ca actualmente se numeste  „San Anton” si nu „St. Antonio”, cum isi amintea regina. Iar cand am ajuns la gradini, am constatat ca inca din 1882 ele se numeau „San Anton” si nu „St. Antonio”. SI totusi, cand se modificase denumirea? Am reusit sa aflu:  Palatul San Anton și grădinile sale isi datorează originea Cavalerului Antoine de Paule, un cavaler francez din Provence de Langue, care a fost ales Mare Maestru al  Ordinului al 54-lea al Sf. Ioan în 1623 (in Malta). Marele Maestru Antoine de Paule a achizitionat un teren in apropierea satului Attard și a inceput construirea unei vile de țară care era astfel mai aproape de Valetta decât Palatul Verdala (de care aminteste de asemenea Regina Maria). Antoine de Paule a planuit vila la proporții generoase, astfel încât să ofere cazare pentru oaspetii sai dar si pentru foarte numerosul sau personal. Marele Maestru a numit initial vila „Sainte Antoine”, după  patronul sau sfânt , Sf. Antonie de Padova. De Paule a ridicat, de asemenea, o capela in palatul sau privat, dedicat Madonnei del Pilar.  De Paule a proiectat, de asemenea, planul  gradinii – cu plantații de portocali, la început. Aceste portocale, el le trimitea  sub formă de cadouri oaspetilor sai. Ulterior acestui cavaler, Marii Maestri ai Maltei au  utilizat acest palat ca reședință. După sejurul lui Napoleon I în Malta, Palatul a fost resedinta Adunării Naționale a Franței din februarie 1799 până la plecarea francezilor din insula,  în septembrie 1800. Acesta a devenit mai târziu reședința a Guvernatorului și a Guvernatorului General al Maltei. Iar din 1974 Palatul San Antoneste reședința oficială a președintelui Maltei.

Regina Maria scria in „Povestea vietii mele” despre guvernatorul Maltei, Sir Linden Simons (vicerege al insulei si suveran in locul Majestatii Sale) care le cedase, ei si familiei sale, intregul palat de vara al guvernatorului, San Antonio, pe tot timpul sederii lor in Malta (30 oct. 1886 – martie 1889).

San Anton este  bogat în moșteniri artistice și istorice, palatul a gazduit de-a lungul timpului pe  Regina Maria a României, pe împărăteasa Rusiei Marie  Feodorovna, pe regele Edward VII și regina Elizabeth  II cu Printul Pilip (2005). De asemenea,  Louis Bonaparte – fratele mai mic al lui Napoleon a fost retinut aici ca prizonier, poetul Samuel Taylor Coleridge s-a retras aici ca pustnic.

Gradinile Palatului San Anton au fost deschise in 1882 de Guvernatorul General al Maltei, Sir Arthur Borton. Acestea sunt cele pe care le-am vizitat eu la Attard in aceasta luna, si am regasit cu atata prospetime si adecvare exact ceea ce, cu 126 de ani in urma Regina Maria a Romaniei descria despre ele in memoriile sale.

Inserez mai jos cateva extrase din textul cartii Reginei Maria, „Povestea vietii mele” (vol. I, pag.118-119, Ed. Rao, Bucuresti, 2011) cu privire la Gradinile Palatului San Anton. Fotografiile actuale ale locurilor, asa cum le-am facut eu cu putin timp in urma, vor demonstra cum  maltezii au prezervat uimitor si acest fragment semnificativ al istoriei si culturii lor:

„San Antonio, lacas iubit! […].  Odaia noastra de culcare se desvhidea asupra unei mici scari de piatra care ducea in gradina. La mijlocul scarii se afla un mic acoperis lat pe care puteai sa te lasi. Cea dintai priveliste de pe acoperis in gradinile de la San Antonio e una din acele incantari pe care nu le pot uita. O oaza intre ziduri, avand ceva tainic si asiatic, un belsug de pomi de specii in mare parte necunoscute, si pentru toate acestea, izvodul incalcit al unor cararui lucios pietruite. Dincolo de zidurile inconjuratoare, alti pomi, alta lume de descoperit. Aici nu se gaseau razoare bine oranduite ca in gradinile ce ne erau obisnuite, nimic decat mari bucati de pamant intretaiate de carari, unde toate cresteau in voia intamplarii; minunate pete colorate, ce imbatau tot locul cu o mireasma desfatatoare. Peste acest amestec de flori, pluteau mii de albine si de fluturi, zumzet usor insufletind vazduhul care parea viu in milioanele de aripioare. Iasomia inflorea din belsug; erau muscate inalte cat un pom; verbine, trandafiri, si smocuri mari de crizanteme albe ca fulgii revarsandu-se in cascade luminoase peste cararuie si asetranadu-le cu mii de petale albe; erau si micsunele, narcise,anemone, afara de o multime de alte flori necunoscute in clima nordica. O lume fermecata! Tara de basm, intr-adevar! Mana in mana, Ducky (n.n. sora mai mica) si cu mine stam privind in jur, uimite, fara cuvant. Era o revelatie; nemaipomenita frumusete care facea sa ni se umple ochii de lacrimi. Incet, cucernic aproape, ne coboraram in acel rai, luandu-l treptat in stapanire, ratacind in frumusetea lui ca intr-un vis. Portocale? Da, adevarate portocale! Nu de tot coapte, dar atarnau la umbra  frunzelor lucioase  mingi rotunde, mititele, vestind dulceata lor viitoare….”

In fotografiile de mai jos se pot observa poarta de intrare in Gradinile San Anton, anul de infiintare a lor -1882, piatra de pe zid cu istoricul, apoi gradinile, chiar si zona cu portocali (cu unele fructe deja coapte si cazute la pamant, printre ratele salbatice), doua lebede, zidurile Palatului San Anton cu poarta de intrare in palat –  strajuita de doua tronuri regale, ceasul de desupra portii, capela Madonnei del Pilar, statuile regilor Angliei in fata palatului, etc. Palatul – azi resedinta presedintelui Maltei, era deschis, am putut intra in curtile interioare, acolo unde am gasit si capela, si am fost uimita de naturaletea locului si de masura in care timpul parea ca statuse in loc. Pentru mine, a fost una dintre marile revelatii ale Maltei. Dar, despre cea mai mare, intr-o pagina viitoare de pe blog…

Această prezentare necesită JavaScript.

Malta Reginei Maria a Romaniei (II)

„Ne imbarcam spre Malta la Marsilia, 18…. Bunica-regina ne pusese la dispozitie pentru aceasta calatorie iahtul ei Osborne, foarte frumos, insa nu prea de isprava pe o mare zbuciumata” – asa incepe capitolul din cartea Reginei Maria a Romaniei despre Insula Malta (am redat din cartea „Povestea vietii mele”, vol. I, pag.115, Ed. Rao, Bucuresti, 2011.)

Sansa a facut ca zilele trecute sa ajung intr-o rapida deplasare in Malta, unde in scurtul timp la dispozitie am incercat sa regasesc o parte din ceea ce descria cu o forta si incantare extraordinare,  in amintirile sale, Regina Maria. In primul rand nu am stiut exact perioada cand regina, copil fiind, s-a aflat in Malta. Anul, asa cum s-a vazut in pasajul extras mai sus, nu era mentionat exact (regina si-a scris memoriile incepand probabil cu 1932 si nu si-a amintit exact anul ajungerii in Malta, dar indica perioada sederii acolo – 3 ani). Dar, facand conexiuni cu cele cateva lucruri scrise in continuare in memoriile sale, am presupus ca era vorba de 1885. Din carte stim sigur ziua acostarii in Malta, 30 octombrie, exact la o zi dupa ce isi serbase, pe iaht fiind inca, ziua de nastere (29 octombrie). Asupra anului am avut dubii insa, asa incat am incercat sa aflu direct in Malta. Am avut sansa unei vizite la o casa locala, de fapt un mic palazzo de secol al XVI-lea intrat in circuitul de vizite acum cativa ani – este vorba de Casa Rocca Picola din Valetta, despre care sper sa pot scrie o pagina separata pe blog, pentru ca merita! Acolo, in magazinul acestei case-muzeu, am reusit, cu ajutorul gazdelor, sa depistez o carte in care am gasit ce cautam. Este vorba de cartea „Splendor of Malta”-  de Shirley Jackewicz Johnston, Caliban Books, Pittsburgh, PA, USA – 2001, editia I, pag. 228 pagini; la  pag. 88, unde incepe capitolul despre Palatul St. Anton (despre care regina Maria scrisese cum ca fusese resedinta lor in timpul sederii in Malta) , la subsolul paginii am gasit scris ca Palatul St. Anton a gazduit familia Ducelui si Ducesei de Edinburgh (parintii reginei Maria) in perioada 1876-1877 si apoi in 1886-1889. Despre prima perioada regina Maria nu aminteste nicaieri, ea fiind dealtfel prea mica atunci, si probabil numai tatal sau, sau numai parintii au fost in Malta in prima perioada. Insa este clar acum, ca sederea reginei Maria in Malta a avut loc in perioada 30 octombrie 1886 – primavara 1889 (perioada varstei sale de 11-14 ani). Am avut astfel, inca o data, dovada clara a perioadei de 3 ani pe care printesa Maria – pe atunci, i-a petrecut in „gradina raiului” ei.

„Era nu stiu ce in Malta, care se potrivea in chip tainic cu fiinta mea launtrica. Simteam oarecum ca ea si eu eram una si cand am revazut-o, dupa atatia ani (n.n. -dupa 40 de ani!) depa ce ma despartise de ea scurgerea unei vieti intregi, am simtit-o tot atat de aproape de inima mea ca in vremea de demult. Ma umplu de un extaz aproape dureros, care se desprindea dintr-o linie, dintr-o culoare, din felul cum un cactus tepos crestea ca o dihanie intepatoare, langa o casuta patrata cu acoperis drept, unde se uscau la soare tartacute portocalii; din chipul cum un roscov se apleca peste un zid sau din acela in care apa, intr-un mic apeduct lucea galgaind usor, la umbra unui crang de portocali, pe cand, in departare, stralucea marea albastra; din privirea ce-o furisam asupra unei gradini, alba toata, de mari tufe de musetel, si din ciudata simtire ca peste tot se afla ceva ascuns, ceva nedescoperit inca, lumi de frumusete, gradini de vraja peste care puteai sa dai in orice clipa. Nimic din ce am vazut mai tarziu in viata mea nu m-a umplut de acelasi farmec, nici n-a avut pentru mine aceeasi insemnatate; gasesc o fericire fara seaman, numai retraindu-le in amintirea mea.”

In amintirile sale, regina Maria mai scria: „Se intunecase de-a binelea cand ajuseram la San Antonio, palatul de vara al guvernatorului, ce ne fusese cedat pe timpul sederii noastre in Malta. San Antonio, locas iubit!”

Nu mi-a fost usor sa depistez locatia acestui palat in insula. Eu m-am aflat in Valetta, capitala insulei, acolo unde regina Maria a acostat la 30 octombrie 1886. Insa in Valetta nu era niciun Palat San Antonio. Cu ceva efort, am reusit sa depistez locatia palatului, denumit de fapt St. Anton. El nu apare pe nicio harta turistica a insulei si nici ca destinatie de vizitat actualmente. Practic, circuitele turistice si punctele de atractie ale insulei nu il mentioneaza deloc. El se afla in comuna Attard, in centrul insulei, la cca. 9 km de Valetta. Si am mers acolo. Despre acest punct voi povesti intr-o pagina separata pe blog.

Raman deocamdata la descrierile de inceput ale reginei Maria din „Povestea vietii mele” si inserez apoi cateva fotografii cu vederi din Valetta, in speta zona portuara, din vremuri de demult sau din prezent. Fotografia portului Valetta asa cum era probabil la sfarsitul  anilor 1800 este facuta de mine dupa un tablou pe care l-am gasit pe peretii din Casa Rocca Picola (palazzo-ul de sec. XVI-lea, aflat in circuitul turistic, din Valetta). Descrierea reginei Maria este cea mai potrivita aici:

„Dar ceea ce-mi amintesc parca ar fi fost ieri e sosirea noastra in Malta. E una dintre acele privelisti intiparite in mintea mea pe vecie, o minunata viziune patrata cu evlavie in suflet pana la sfarsitul zilelor mele. Se lasa amurgul cand intraram in batranul si frumosul port-cetatuie Valetta. Sub ochii nostri se desfasura un maret tablou: in fund, falnicele intariri, in mare parte cioplite chiar in stanca, si la picioarele lor intreaga flota mediteraneeana in podoabe de sarbatoare. In vremea aceea, vasele mai aveau catarge, care adaugau la frumusetea siluetei lor,si pe acele catarge se insirau, unul peste altul, marinarii in albastru, strigand urale cat ii tineau gura. Toate steagurile falfaiau si, pe cand Osborne (n.n. iahtul cu care sosie regina-copil in Malta) inainta incet printr-un indoit sir de vase de razboi, fiecare fanfara, pe rand, intona imnul „God Save the Queen”. Cerul era de un rosu aprins, ca de jaratic, si apa precum si stancile portului se luminau la focul lui. Pamantul, marea si cerul erau de purpura; firea oranduise o minunata iluminatie cu prilejul acestei sarbatori: sosirea a patru fetite cu mama lor in fermecata insula Malta, in care aveau sa traiasca, timp de trei ani, zile de neinchipuita incantare. Vazduhul si apa, o minune de culori, pamantul aprins ca para, muzica, steaguri, urale, iar cand ancoraram, papa care ne astepta! Papa, ajuns la cel mai inalt punct al carierei sale si la cel mai inalt punct al frumusetii lui, papa cu fata parlita, in care straluceau nespus de fermecatori ochii lui albastri, marinar in adancul inteles al cuvantului, marinar, englez si print! Pe chei, inconjurat de casa sa militara si insotit de o garda de onoare in uniforma rosie, se afla batranul Sir Linden Simons, guvernatorul Maltei, vicerege al insulei, suveran in locul Majestatii Sale […]. Amurgul lasandu-se repede, stinsese stralucirea portoclaie a cerului, a pamantului si a marii si se coborasera treptat umbrele serii cand strabaturam in falnic alai strazile Valettei pe care stau insirate trupele. Tot in sus, pe drumul incolacit si fortificat ce duce de la port spre partea interioara a orasului, trecuram peste podetul cu lanturi, pe sub maretele porticuri, si apoi de-a lungul strazii Regale, strada principala a capitalei. De partea cealalta, alte podete, alte porticuri, caci Valetta e un oras fortificat, si in tot lungul drumului multimea aclamand, balcoane pline de lume… Se apropia insa noaptea si toate pareau nedeslusite.”

Această prezentare necesită JavaScript.

Malta Reginei Maria a Romaniei (I)

Am ajuns in Malta din motive conjugate, dar unul dintre ele, sau mai bine zis radacinile unuia, au fost de a vedea locuri pe care regina Maria a Romaniei le descria in „Povestea vietii mele” cu cele mai vibrante corzi ale inimii sale. La granita dintre copilarie si adolescenta fiind, regina, pe atunci printesa cuplului Ducelui si Ducesei de Edinburgh, a petrecut 3 ani in Malta, ani pe care ii va descrie ca pe cei mai fericiti si frumosi din viata sa, si la care se va intoarce mereu ca la raiul din gandul si sufletul sau.

Sansa a facut ca zilele trecute sa pot face o scurta calatorie in Insula Malta, situata in Marea Mediterana – imediat la Sud fata de Sicilia, si sa pot rapi clipe in care sa caut urmele descrierilor facute de Regina Maria in cartea amintita. Am putut reface in incredibil de mare masura imaginile din carte alaturi de cele din realitatea Maltei de azi, la o diferenta de peste 125 de ani. Avand cartea cu mine si recitind pasajele, am avut senzatia unei limpezimi atemporale a descrierilor, unei corespondente absolute cu realitatea. Imi parea ca timpul de azi si cel de acum 125 de ani sunt aceleasi, si ca  insula aceasta a iesit din timp si ca se gaseste intr-o alta a patra dimensiune decat cea in care suntem obisnuiti sa traim azi.  Insula Malta mi-a parut, dincolo de descrierile reginei Maria, un loc, o tara, absolut fascinante – prin istoria si prezervarea trecutului, prin modul in care cei de azi se raporteaza si respecta propria istorie, prin maretia unui spatiu atat de mic marcat de o istorie si o civilizatie absolut incredibila si tumultoasa!

O sa impartasesc aici, curand,  cate ceva din ceea ce am vazut si simtit, mai ales pornind de la descrierile reginei Maria, insa si cateva lucruri in afara de acest subiect, despre care, cred, se cunoaste prea putin ori deloc. Insula Malta mi-a parut ceva ce as numi „istorie fara sfarsit”…