Sfarsit de septembrie…infloresc castanii…

A doua serie de frunze si flori in castani, septembrie 2011

 

Copacii infloresc a doua oara in anul acesta, septembrie 2011

O toamna de o rara frumusete, peste Romania lui 2011. O toamna frumoasa si lunga, cu zile absolut senine, calde si blande. Lumina asfintitului, lungind umbrele lucrurilor peste pamant, ca-ntr-o tava de arama… Privind in sus, castani cu frunzele uscate, iar pe crengile taiate, pregatite de primavara, au inverzit noile frunze. Si-o floare alba de castan, in varful unuia. Incredibil… 28 septembrie si floarea alba de castan s-a deschis pentru a doua oara intr-un an, din seva copacului buimacit de ritmul indefinit al anotimpurilor. Castanul crede ca-i a doua primavara, dar nu-i, e doar o toamna incredibil de frumoasa. Lumanare alba, veghind peste noi, floare alba de castan in septembrie. Niciodata toamna nu fu mai frumoasa…

 
NICIODATA TOAMNA
Tudor Arghezi
 
Niciodata toamna nu fu mai frumoasa
Sufletului nostru bucuros de moarte.
Palid asternut e sesul cu matasa.
Norilor copacii le urzesc brocarte.
Casele-adunate, ca niste urcioare
Cu vin ingrosat in fundul lor de lut,
Stau in tarmu-albastru-al raului de soare,
Din mocirla carui aur am baut.
 
Pasarile negre suie in apus.
Cu frunza bolnava-a carpenului sur
Ce se desfrunzeste, scuturand in sus,
Foile-n azur.
 
Cine vrea sa planga, cine sa jeleasca
Vie sa asculte-ndemnul nenteles,
Si cu ochii-n facla plopilor cereasca
Sa-si ingroape umbra-n umbra lor, in ses.
Anunțuri

Culorile toamnei…la 1400m altitudine

Această prezentare necesită JavaScript.

Domeniul Dracula, comuna Danes, jud. Mures

17 septembrie 2011 – DOMENIUL DRACULA – DANES 

Am poposit de mai multe ori la Danes. Este o comuna foarte apropiata de orasul Sighisoara ( la 6km Vest de oras). Recunoscuta pentru unul dintre cele mai frumoase domenii turistice organizate in Romania, „Domeniul Dracula”. La inceput de toamna, intr-o zi calda si minunata, am facut din nou un popas aici si m-am bucurat, ca totdeauna… Cateva poze din aria cu animale si plante a domeniului:

O zi in Muntii Fagarasului

Manastirea „Sfintii Apostoli Petru si Pavel” de langa Cartisoara:

Intr-o zona salbatica si putin umblata, desi nu departe de o zona circulata, soseaua ce incepe sa urce din judetul Sibiu catre Muntii Fagaras (Transfagarasanul), se gaseste o manastire de o liniste si o pace desavarsite. Este Manastirea cu hramul Sfintii Apostoli Petru si Pavel, din apropierea comunei Cartisoara, aflata la baza Muntilor Fagaras si nu departe de mult mai vestita Manastire Sambata. La Cartisoara, cele 20 de maicute care vietuiesc pe locurile unde intre 1400 si 1761 a existat o manastire ctitorita de Mircea cel Batran, se straduiesc sa dezvolte acest lacas sfant unde pacea a coborat parca din cer.  Si unde Parintele Arsenie Papacioc, a carui umbra vegheaza etern, a fost parintele duhovnicesc cel mai de seama al obstii monahale. Manastirea e saraca, dar caldura si lumina ce te patrund cand intri,  sunt uimitoare. Din dorinta si stradania satenilor, la sfarsitul anilor 1990 noua manastire s-a ridicat pe locurile celei vechi, care a fost distrusa de trupele imperiale austriece. Iar acum, Manastirea Cartisoara se straduieste sa prinda aripi, din puterea si daruirea credinciosilor. In drum spre Balea Cascada si Balea Lac, abate-ti-va putin si respirati sfintenie la baza Fagarasilor!

 

Soseaua Transfagarasan in septembrie:

Poate ca nicaieri maiestuozitatea naturii nu pare mai desavarsita in Romania, ca in Muntii Fagaras asa cum se vad ei din serpuirea uluitoare a unei sosele. Acolo unde mintea si bratul uman s-au „luptat” cu natura si vitregia inaltimilor, spre a permite omului sa urce cat mai aproape de cer… Soseaua Transfagarasan este si ramane un drum care taie respiratia calatorului, ori de cate ori acesta se incumeta s-o strabata de la un capat la altul.

Această prezentare necesită JavaScript.

Prima zi…

INCEPUT… Azi m-am hotarat si eu sa incep asa, aici.

Se incheie vara, deja se simte in aer. Am avut o vara frumoasa, poate cea mai frumoasa din ultimii 5-6 ani. Si nu-i o constatare personala, ci vara aceasta a fost ea insasi tare frumoasa. Eu asa am perceput-o. Cu cateva zile in urma am urcat la Paltinis, o statiune montana draga sufletului meu, la cca. 1400 m altitudine. Imi place sa urc adesea, si mai ales sa merg  la Schit, acolo unde odihneste, din 1987, marele nostru filosof Constantin Noica. In liniste, in umbra molizilor, singuratic… Asa cum si-a petrecut atatia ani, in exilul din munte. Adesea ma intreb cum a putut trai asa, acolo, ca un pustnic. Poate traiul in felul acesta a fost „o netezire de cale” pentru fiul sau, Parintele Rafail Noica, acum retras la randul sau din lume, in pustinicie, in  Muntii Apuseni, nu departe de Vadu Motilor.

Totdeauna cand ma apropii de Valarii Paltinisului, acolo unde soseaua serpuita deschide privirii largimea marilor inaltimi, simt ca ma apropii de Dumnezeu. Iar sus la Schit, il simt adesea coborat pe EL printre noi, cu infinita-i caldura, bunatate, speranta ce ne-o ingaduie…

Paltinis (Sibiu), cca. 1400m altitudine, sfarsit de august

 

Casuta de lemn este cea in care a locuit Constantin Noica, langa Schitul din Paltinis

Mormantul modest al lui Constantin Noica din Paltinis, iar in fundal casuta in care a locuit in ultima parte a vietii

Mormantul Filosofului Constantin Noica de la Paltinis, la margine de padure, septembrie 2011

Imagine