Ganduri la sfarsit de noiembrie…

Azi, la Catedrala Mitropolitana din Sibiu am ascultat predica arhimandritului Macarie Tutul, marele eclesiarh al Mitropoliei Ardealului. O predica puternica si vie, pe care parintele s-a straduit desigur sa”ne-o puna la inima” si a reusit. Punctul de plecare a fost evanghelia citita azi, despre „Dregatorul bogat si pazirea poruncilor”, din Ev. dupa Luca. Insa parintele a largit orizontul invataturilor, iar la sfarsit a voit sa ne transmita un mesaj drag sufletului sau, dar desigur si multora dintre noi, cel scris de un mirean,  mare scriitor ardelean din Tara Fagarasului, Octavian Paler. Mi-am amintit cu aceasta ocazie, emisiunile TV in care era invitat de Mihai Gadea, pe atunci la Antena 1 TV, in care Paler isi exprima puternica dezamagire fata de felul in care evolueaza Romania. Iar azi, reauzind citita in intregime de Parintele Macarie, a sa poezie „Paradoxul vremurilor noastre”, m-am gandit ca peste timp Octavian Paler va ramane un mare om si un mare roman, inainte de a ramane un mare scriitor…  http://octavianpaler.ro/poezii/paradoxul-zilelor-noastre/

Intr-o alta ordine de idei, ieri am vizionat si audiat pe Internet interviul Eugeniei Voda de la „Profesionistii” cu un alt mare roman, despre care inca stiu prea putine, din pacate. Dar voi sti cu siguranta mai multe, caci abia l-am descoperit. Este vorba de filosoful, eseistul si jurnalistul radio Nicolae Stroescu Stanisoara. Un om care a reusit sa se ascunda timp de 12 ani in propria tara de teroarea comunista care il urmarea ca sa il inchida si caruia destinul i-a „zambit” dechizandu-i poarta catre un loc unde s-a putut exprima liber si adevarat, la Radio Europa Libera. Au fost multe vorbe de duh in interviul acesta, dar mi-au ramas doua fraze, pe care le reproduc aici: „Omul rezista la orice incercare, daca vede un sens in aceasta. Omul se dizolva interior daca suferinta lui i se pare absurda, fara niciun sens, fara niciun rost” (Nicolae Stroescu Stanisoara, fost editor si director la Radio Europa Libera, disident comunist)

Spre finalul zilei de azi, o imagine minunata cu Luna noua, o stea si dara unui avion cu reactie, sus la munte, la marginea serii… Sfarsit de noiembrie 2011.

Ceas de seara la munte, cu Luna noua si o stea si un avion cu reactie... 27 Noiembrie 2011, ora 17.30... (data eronata pe foto)

Regina Maria – in viziunea cinematografica a regizorului Sorin Iliesiu

La festivalul „Astra film” de la Sibiu, pe data de 25 octombrie 2011, a fost prezentat un lung metraj in regia lui Sorin Iliesiu, „Regina Maria – ultima romantica, prima femeie moderna„. Din pacate, nu am participat la vizionarea filmului.  Am gasit insa pe net un comentariu al juranlistului Lucian Maier, dupa vizionarea filmului la Sibiu, din care extrag: „…Filmul e greu de urmărit. În fapt nu e atît un documentar (sau, oricum, nu are vreo legătură cu antropologia vizuală, punctul forte al festivalului sibian), cît o odă închinată unei persoane capitale din istoria modernă a României. Regina primeşte glasul şi chipul Maiei Morgenstern, care interpretează pasaje cheie din autobiografia Reginei, The Story Of My Life. Maia Morgenstern umple de tragism rostirea sa, mări de lacrimi şi emoţii zguduitoare revărsîndu-se din glasul actriţei. Această supralicitare a textului duce spre ridicol întreg documentarul, fiindcă impresia pe care o creează e aceea că filmul ia în tragic ceea ce, în realitate, e posibil să fi fost numai o încercare a acestei femei distinse a României de a fi contemporană cu rolul pe care istoria i l–a rezervat. Imaginile de arhivă şi fotografiile derulate pe ecran vorbesc mult mai bine (şi într-un registru mult mai firesc) despre personalitatea reginei decît o fac glasul şi emoţia Maiei Morgenstern. Imaginea scrisă a sentimentelor pe care le trăieşte Regina atunci cînd, pe front, păşeşte prin noroi şi printre sutele de soldaţi mutilaţi devin lacrimi în ochii actriţei şi durere sfîşietoare în glas. O stare pe care actriţa rareori o părăseşte. O hiperbolizare extremă a emoţiei Reginei şi un mod de a privi istoria care nu foloseşte nimănui.” Este un punct de vedere… Pana cand pesronal nu voi viziona filmul, nu ma voi putea pronunta. Trailerul filmului:

Un alt film, de aceasta data de scurt metraj, realizat de acelasi Sorin Iliesiu in 2002 este „QUEEN MARIE OF ROMANIA – A PASSION FOR BEAUTY”. El poate fi vizionat in intregime mai jos. Realizarea este foarte reusita, sunt surpinse cu inspiratie si redate cu maiestrie locurile dragi Reginei Maria, vila sa cu gradini de la Balcic, Castelul Bran si imprejurimile si Sinaia cu Castelul Pelisor. Lectura paginilor scrise de regina se armonizeaza bine cu imaginea.  

Manastirea Ramet din judetul Alba

Una dintre manastirile mele de suflet… De fapt prima manastire de suflet, cronologic vorbind.  Intr-o zona de munte, pe valea ingusta a raului Geoagiu din Muntii Trascaului, rau izvorat din Muntii Abrudului. Asezamantul este foarte vechi (in jurul anilor 1400),  istoricul Nicolae Iorga aratand ca manastirea Ramet a fost ctitorita de calugari singuratici, caci numele ”rameti”  inseamna ”eremiti”, adica pustnici. Eu am descoperit-o in jurul anului 1988. Poate ca nu prima oara, dar incepand de a doua oara cand am ajuns acolo, de cum treceam poarta manastirii simteam pacea coborand din cer peste mine. O pace imensa, aducatoare de starea binelui absolut, rarisima cu totul in viata. In anii mei mai dificili, totdeauna scurtele mele vizite aici m-au ajutat intr-un anume fel, cu certitudine, sa pot merge mai departe, avand speranta, credinta si putere. Sfantul monah Ghelasie care salasluieste aici in racla de lemn cu sfintele-i moaste, m-a inspirat totdeauna. Dupa ce i-am aflat povestea am fost fascinata, si de-atunci, de fiecare data trec si pe la muzeul manastirii sa privesc piatra in care s-a imprimat copita asinului sau. Se spune ca moartea lui a avut loc in chip minunat. Coborand de la Hopagi, inspre manastire, a murit calare pe asin, care l-a dus singur acasa. In fata bisericii, unde s-a oprit, magarusului i-a ramas imprimata copita in piatra care se afla astazi in muzeul manastirii. Se povesteste ca la sapte biserici, intre care si la manastire, clopotelele au inceput sa bata, singure… Sfintii traitori de a caror credinta ne impartasim cu bucurie noi, cei de azi, si fara de care nimic nu ar parea sa aiba sens cu-adevarat…

Această prezentare necesită JavaScript.

Muzeul Asociaţiunii Transilvane pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român ASTRA – Sibiu

In anul 1861 lua fiinta la Sibiu Asociaţiunea Transilvana pentru Literatura Română şi Cultura Poporului Român „ASTRA”. In aceasta toamna se  implinesc 150 de ani de la acel eveniment. Inaugurat la 19 august 1905, Muzeul Asociaţiunii a fost deschis publicului in Palatul Astra, printr-o mare expoziţie etnografică şi istorico-culturală, în cadrul căreia a fost prezentat patrimoniul etnografic ardelean. Obiectele traditionale ale românilor din Transilvania au fost si raman de mare pret: portul popular, obiectele de lemn şi de cult, ceramica, interioarele tipice ale locuinţelor ţărănesti, păpuşile în costume populare de sărbătoare, uneltele gospodaresti, etc.

Până în anul 1950 colecţiile etnografice al Muzeului Asociaţiunii au sporit considerabil. În registrele de inventar actuale, figurează 9.002 obiecte înregistrate sub sigla „A”, împărţite în colecţii. Cateva imagini cu exponate prezentate in expozitie la Sibiu in aceasta toamna-iarna, mai jos.

Această prezentare necesită JavaScript.

Povestile Fratilor Grimm…

Albă ca Zăpada, Croitoraşul cel Viteaz, Hänsel şi Gretel, Cenuşăreasa….basmele copilariei noastre. Cunoscuţi mai ales prin basmele culese si redate de ei,  fratii germani Jakob şi Wilhelm Grimm continua sa incante copilaria atator copii de pe planeta.  Am vizionat de curand o expozitie avandu-i pe Fratii Grimm drept centru de atractie. Expozitia s-a desfasurat la Sibiu in perioada 8 octombrie-6 noiembrie 2011, prin bunavointa si participarea Brüder Grimm-Gesellschaft din Kassel (Germania) si a Asociaţiei de Prietenie Sibiu-Marburg. In imaginile de mai jos redau cateva imagini din expozitie, unde am vizionat pe langa texte, afişe, fotografii de epocă si ilustraţii din basme, care continua sa ne incante si ca adulti.

Această prezentare necesită JavaScript.