- Capul Sf. Ioan Botezatorul – icoana realizata in atelierul Manastirii Cartisoara (Fagaras) „Sf. Apostoli Petru si Pavel”
In februarie 2011 urma sa plec la Roma pentru cateva zile. Nu mai vazusem metropola nicicand, si, indragostita fiind deja de Italia, abia asteptam sa vad cate ceva din ceea ce atat de multi oameni considera unul dintre cele mai frumoase orase ale Europei. Timpul pe care puteam sa-l aloc vizitelor turistice era foarte redus si trebuia sa ma rezum doar la cateva repere culturale in acea prima calatorie la Roma.
Nimic in viata mea nu a fost intamplator. Si nici episodul de la Roma pe care doresc sa il descriu aici. In perioada anterioara plecarii la Roma citeam cartea „Parintele Sofian” (Ed. Bizantina, Bucuresti, 2007). Pe atunci siguranta calatoriei mele la Roma era inca indoielnica. La un moment dat, am ajuns sa citesc in cartea sus-amintita „Cuvant despre Sfantul chip al Mantuitorului” (pp.436-447). Pana atunci stiam si eu, ca multi altii despre „Giulgiul din Torino”, vizionasem si filme documentare pe aceasta tema. Insa in fragmentul amintit, Parintele Sofian Boghiu arata cititorului istoria modurilor in care chipul Mantuitorului a ajuns pana la noi, fiind reprezentat, mai mult sau mai putin diferit, in nenumaratele icoane ale lui Iisus din prezent.
Conform Parintelui Sofian, prima imprimare a chipului lui Iisus este pe „mahrama lui Avgar„, Avgar fiind Regele Edessei in vremea vietii lui Iisus. Edessa este un oras pe malul Eufratului, in Irakul de azi (Mesopotamia pe atunci). Povestea mahramei poate fi citita in cartea indicata, si este una dintre cele mai fascinante. Cert este ca, dupa imprimarea pe panza a chipului Mantuitorului (probabil in unul dintre ultimii ani ai vietii Sale), mahrama prilejuieste aparitia multor minuni de-a lungul timpului. Istoria „mahramei din Edessa” este destul de zbuciumata si aceasta ajunge la Bizant (in jurul anului 959) iar ceva mai recent, la Roma. Parintele Sofian spune: „A fost dusa, asa…, mai pe furis, in Occident. Cei care urmarim aceste lucruri stim ca aceasta icoana se afla la Roma, in biserica Sfantului Silvestru. Deci aceasta icoana este primul portret al Mantuitorului, pastrat asa cum v-am spus.”
Dupa citirea acestor randuri, am fost sigura ca voi pleca la Roma, si asa a fost! Si ca va trebui sa ajung neaparat la Biserica Sfantului Silvetru de acolo…
Revenind insa la chipul Mantuitorului, Parintele Sofian ne prezinta istoria celei de a doua icoane „nefacuta de mana”: este vorba de „mahrama Sfintei Veronica” despre care unii stim, caci este cea care s-a imprimat cand femeia Veronica l-a sters de sudoare pe Iisus pe drumul Crucii, inainte de a fi rastignit. Al treilea portet al Mantuitorului este de fapt un monument, o statuie. Ea a fost ridicata de femeia „care avea scurgerea sangelui de doisprezece ani” si care cu mare credinta s-a atins de Iisus si pe loc s-a vindecat. Parabola respectiva apare in cele trei Evanghelii, ale lui Luca, Matei si Marcu. Aceasta femeie vindecata miraculos, a ridicat statuia de bronz in curtea casei ei din Paneada, in nordul Palestinei, la granita acesteia cu Liban si Siria. Statuia de la Paneada il reprezinta pe Mantuitorul in picioare, intinzand mana deasupra capului femeii ingenuncheate, care se vindeca numaidecat. Iar al patrulea portet al Mantuitorului este cel imprimat pe Giulgiul din Torino.
Roma, sfarsit de februarie 2011. Prima mea dorinta odata ajunsa la Roma a fost sa merg sa gasesc si sa vizitez Biserica Sf. Silvestru. Aceasta biserica nu este trecuta pe lista obiectivelor turistice sau spirituale ale Romei! Ea se numeste in italiana „San Silvestro in Capite” si este foarte veche (1198), cu o istorie extrem de interesanta. „Veil of Edessa” este pomenit in aceasta biserica, pe o placa mica, greu identificabila, fixata aproape de altar. Si atat… Dar nici urma de mahrama. Intrucat in biserica se afla un reprezentant bisericesc, m-am dus sa-i pun cateva intrebari. Am fost uimita sa observ engleza impecabila in care mi-a raspuns, indicandu-mi doua reproduceri ale chipului de pe mahrama din Edessa prezente in biserica: una deasupra portii de intrare in biserica, la exterior (foto mai jos), iar alta in biserica, deasupra altarului. M-a condus sa le vad. Mi-a spus ca „mahrama din Edessa” nu mai este de multa vreme in biserica Sf. Silvestru, nici dumnealui nu o vazuse niciodata (si parea ca era de ani buni legat de aceasta biserica, fiind un om batran deja, de peste 60 de ani). Am insistat: dar unde e mahrama acum? si mi-a raspuns: la Vatican. Vazand cat sunt de insistenta, prelatul de origine britanica m-a condus sa vad darul nepretuit adapostit de Biserica San Silvestri in Capite: Capul Sfantului Ioan Botezatorul, care este adapostit aici! Am ramas fara grai… Prelatul m-a condus intr-o camaruta laterala pe care nu o observasem cand am intrat in biserica, in stanga fata de intrare. Si acolo am vazut intr-adevar, dincolo de niste gratii, un craniu vechi inchis intr-un cub de sticla. Imaginea lui o vedeti mai jos, insotita de explicatie… Un cutremur puternic m-a patruns, fiindca „intamplarea” drumului meu la Roma, la Biserica Sf. Silvestru a fost pentru mine cea mai apropiata experienta de natura fizica/materiala in legatura cu Iisus… In sensul ca stateam la 1-2 m distanta de Capul celui care l-a botezat in Iordan pe Mantuitorul nostru. Iar Ioan Botezatorul a fost om, ca noi toti, si ce intermediar mai minunat poate sa existe intre noi si Iisus, decat „St. John – the Baptiste”?… Am meditat mult la aceasta „intamplare” si stiu ca la Roma voi ajunge din nou, si poate din nou… Fiindca nu a fost singurul loc in care un cutremur mistic m-a patruns adanc, aceasta biserica San Silvestri in Capite. A mai fost si Basilica di San Pietro din Vatican, unde am reusit sa intru abia din a doua incercare, in fuga catre aeroport… Si am stiut inca o data ca voi reveni…
Pictura dupa chipul lui Iisus de pe Mahrama din Edessa care a fost adapostita o vreme in Basilica di San Silvestro (Roma)
Grup statuar in Biserica Sf. Silvestru din Roma
Craniul Sf. Ioan Botezatorul la Biserica Sf. Silvestru din Roma
P.S. Icoana de inceput a acestei pagini a fost pictata la o manastire romaneasca din judetul Brasov, manastire pe care am descoperit-o de foarte curand, si stiu ca nu intamplator… Si mai stiu ca vazand-o mi-am amintit „episodul de la Roma cu Capul Sf. Ioan Botezatorul” pe care probabil trebuia sa il prezint aici…
anomismi 