De astazi voi fi pe noul blog…

 De azi incolo, ma gasiti in continuare, aici:  anomismia.wordpress.com

Manastirea Rohia azi: memento Parintele Nicolae Steinhardt

Evreu convertit la ortodoxie in timpul intemnitarii, Parintele Nicolae Steinhardt a trait in ultima partea a vietii la Manastirea Rohia (de langa Targu Lapus, jud. Maramures), respectiv in perioada 1978 -1989 (pana la trecerea Dincolo).  În 1958 a fost  arestat Constantin Noica și grupul său de prieteni din care făcea parte și scriitorul Nicu Steinhardt. La 31 decembrie 1959 a fost convocat la Securitate, cerându-i-se să fie martor al acuzării si punându-i-se în vedere că dacă refuză , va fi arestat și implicat în „lotul intelectualilor mistico-legionari”. Anchetat pentru că a refuzat să depună mărturie împotriva lui Constantin Noica, a fost condamnat în „lotul Pillat-Noica” la 13 ani de muncă silnică, sub acuzația de „crimă de uneltire contra ordinii sociale”. In 1964 a fost eliberat, in urma gratierii generale a detinutilor politic.  A luat decizia de a se boteza crestin ortodox in timp ce se gasea  în închisoarea Jilava, respectiv la 15 martie 1960.  La Manastirea Rohia a ajuns prima oara in  vara anului 1978, dar apoi s-a stabilit definitiv acolo, fiind tuns in monahism in 1980.

*************************

Extras din cartea „Jurnalul fericirii” – de Nicolae Steinhardt, Ed. Manastirii Rohia, 2005, pag.141:

Mult, mult, mult mai buni au fost tinerii prin inchisori decat batranii.

Pentru ca mai usor renunti la viata cand ai timp indelungat de trait? Pentru ca la tinerete patimile sunt mai aprinse dar si vigoarea spirituala mai neintinata? Pentru ca n-au cunoscut ranchiunele, prejudecatile si dusmaniile generatiei mai vechi? Pentru ca erau mai putin obsedati cu acreli si rabufniri, mai putin incarcati de anexele trecerii timpului: slutenii, esecuri, dezamagiri, confirmand astfel teoria lui Robert Brasilach dupa care e bine sa mori inainte de a te fi pangarit mersul innoroiat al anilor? Nu stiu. Au fost mai buni.

N-a fost camera in care tinerii – si mai ales legionarii – sa nu-mi vie in ajutor si sa nu-mi dea ‘cafeaua’ de dimineata si feliuta bisaptamanala de paine – odoare fara pret pentru un bolnav de intestine in schimbul ciorbei de muraturi putrede, al fasolei negatite, al cartofilor fierti cu coaja si pamant cu tot ori al verzei crude la care lighioanele s-ar uita cu sila – singurele alimente ce le puteam oferi.

Pana ce – si au trecut mai bine de trei ani – n-am invatat sa mananc arpacas, ei m-au tinut in viata. Si fara a face caz.

Rememorez cu amaraciune, in contextul celor exprimate de evreul convertit ortodox – Parintele Nicolae Steinhardt mai sus,  retragerea, in aceasta luna, a diplomei post-mortem de cetatean de onoare a orasului Targu-Ocna, a ‘Sfantului Inchisorilor’ – Valeriu Gafencu, la somatia Institutului pentru Studiul Holocaustului în România “Ellie Wiesel” (link aici). Atat de mica este intelegerea si cunoasterea noastra!!!

Cateva fotografii recente de la Manastirea Sf. Ana din Rohia (manastirea este in plin santier, fiind amenajat deja, in interior, etajul inferior al noii biserici si fiind in dezvoltare „Centrul cultural monahal Nicolae Steinhardt„):

Mihai Eminescu la patru varste: 19, 28, 34 si 37 de ani

Cele patru imagini cu chipul lui Mihai Eminescu de mai jos sunt cele mai cunoscute si circulate. Totusi, putini cunosc varstele la care a fost surprins chipul poetului, scriitorului, ziaristului si patriotului roman. In jurnalul „Libertatea cuvantului„, ziar al regiunii Cernauti,  nr. 22 (529) din 27 iunie 2013, sunt asezate unul dupa altul, cu precizarea locului si datei unde a fost executata fotografia. Este izbitoare transformarea suferita de chipul lui Eminescu intre varstele de 34 si 37 de ani.  Dupa 1 an si 8 luni de la ultima fotografie, poetul a trecut in lumea celor drepti…

*******************

Extrase din poezia „CONFESIUNE” (scrisa de M. Eminescu in 1874)

Coroană, aur, glorii, cântare şi comori,
Istorie şi nume, iubire şi onori
Sunt basmele ce ‘nconjur, râzânde, chipul meu:
Atingeţi-le numai şi veţi vedea că-s… eu.

***

Nu vrei s’asculţi de mine. —Nu ştii s’ asculţi. —Mi-e milă.

Nu este dat ca omul cel muritor, în silă

 Să poarte ‘n a, lui suflet confesia-mi cumplită,

 Să ducă ‘n piept durerea, — aceea ce menită

 A fost ca să o poarte o omenire toată,

 Prea grea pentru un om e. . . ea trebuie sfărmată

 În mii bucăţi, ca astfel să o puteţi purta.

Nefericite — iată confesiunea mea.

Antonio Gaudi…vazut de o romanca: Ileana Bratu

original_Colonia_Güell

Desenul original al lui A. Gaudi pentru biserica coloniei Guel (sursa: https://en.wikipedia.org/wiki/Antoni_Gaudi)

Astazi, 25 iunie, se implinesc 161 de ani de la nasterea arhitectului catalan Antonio Gaudi. O personalitate uriasa, un impact fara precedent in arhitectura mondiala!

Despre Ileana Bratu am mai scris pe blogul meu (aici si aici).  Artist vizual prolific, cercetător în domeniul ciberneticii, eseist remarcabil, Ileana Bratu a scris in anii ’70 o teză de doctorat despre opera lui Antoni Gaudí. Poate ca prima ce s-a scris despre acesta arhitect (!!!), pe timpul ei – nu doar foarte controversat, dar si relativ-marginalizat… Ileana Bratu a fost o vreme studenta reputatului scriitor si critic de arta francez Jean Cassou, cel care a si indreptat-o la un moment dat catre arta lui Antonio Gaudi si a lui Salvador Dali, ambii spanioli. Ileana Bratu scria, in cartea sa „Rasturnare in spatiu” (Ed. Cartea Roamneasca, Bucresti, 1975), in capitolul „Poezia viitorului fericit” , astfel:

Spania, comparata cu raceala stricta si riguroasa a Frantei, poate parea o tara extravaganta, fantastica, suprarealista sau baroca. Este motivul pentru care nici in ziua de azi francezii nu l-au inteles prea bine pe controversatul promotor al unei arhitecturi vizionare, pe Antoni Gaudi y Cornet, originar din Reus, provincia Tarragina. Este motivul pentru care, la prima sa vizita in Barcelona, Le Corbusier exclamase, referindu-se la Pedrera lui Gaudi: ‘Ce oroare!’ Pentru ca mai tarziu sa accepte: ‘Gaudi este cel mai mare constructor al secolului.‘”

Despre profesorul ei, Jean Cassou, si inrauritorul catre arta spaniola si spre Gaudi, Ileana Bratu scria in aceeasi carte amintita mai sus, respectiv in capitolul „Spania contra Spaniei„:

Jean Cassou este nascut in Spania, langa Bilbao. Arestat in timpul Rezistentei, a scris treizeci si opt de sonete clandestine, sub pseudonimul Jean Noir. Imi amintesc de discutiile cu dansul despre Spania, despre razboi, amintiri care imi pareau mai curand spectaculoase contrafaceri literare. Aici, in Spania, aceste amintiri devin simbolul a ceea ce inseamna atitudine, a ceea ce inseamna pozitie avansata in gandire. Aici, in Spania, gestul lui Picasso, Guernica lui Picasso, sunt mituri despre o alta conditie umana. Bunuel, marele tovaras de film al lui Dali, este si el un mit. Vazusem la Paris un festival de film Bunuel. Nu mi-am inchipuit vreodata ca va trebui sa le povestesc spaniolilor cele ce vazusem. Am inteles de ce imi ceruse Picaro, la Montargis, sa fac un desen despre cele ce se intampla in Spania…

DSC09192Tot Ileana Bratu marturiseste in carte ca Jean Cassou scrisese pentru prima data in Franta, in 1933 (!), un studiu dedicat lui Gaudi. Sub impulsul sau, Ileana Bratu a trebuit sa il descopere si a finalizat prin a scrie o teza de doctorat despre A. Gaudi. Insa ea spunea, pe vremea cand era in vizita in Barcelona, la „documentare”: „Am incercat sa-l inteleg pe Gaudi cu ajutorul celor ce l-au inteles mai bine, inaintea mea. Caci, trebuie sa marturisesc, punctul meu de vedere asupra acestei misterioase arhitecturi se schimba in permanenta. As spune ca am incercat aproape toate atitudinile, de la deceptie pana la entuziasm, de la interes pana la indiferenta. In timpul sederii mele la Barcelona, Gaudi era in fiecare zi o problema pentru mine.”

Pentru insolitul si originalitatea explicatiilor, asez mai jos cateva pagini-copie din cartea sus-citata a Ilenei Bratu, asupra arhitecturii gaudiene. Este una dintre primele si cele mai originale abordari, despre care practic nu se cunoaste decat foarte putin. Dupa Jean Cassou, care a avut curajul sa scrie in 1933 despre Gaudi,  Ileana Bratu este urmatorea si cea care a dedicat cea mai importanta evaluare a arhitecturii gaudiene, pe plan mondial – si aceasta in anii 1970, printr-o teza de doctorat (cu mult mai docta decat extrasele de mai jos din cartea ei, respectiv capitolul „O alta dimensiune a arhitecturii: Gaudi si fantasticul„):

In urma Parintelui Justin…

Inainte-mergatorul: Sf. Ioan Botezatorul

anomismi

„In varsta de treizeci de ani, Iisus mergea incet, Se apropia de Ioan, printre multimi. Multimile nu-L cunosteau inca, dar Ioan spunea despre El, aratandu-L cu degetul: „Iata Mielul lui Dumnezeu care ridica pacatul lumii. Iisus Se apropie de el si cere sa fie botezat. Un dialog impresionant are loc acolo, pe malul Iordanului, intre Iisus si Ioan Botezatorul. Sfantul Ioan ii spune: „Doamne, eu am nevoie sa fiu botezat de Tine si Tu vii la mine”? si Iisus Ii spune: „Lasa acum, Ioane, boteaza-Ma ca sa implinim toata dreptatea”. Si Ioan, cel cu chipul aspru, ca un mare profet din pustiurile Tarii Sfinte, insa de o mare blandete si de o mare smerenie, accepta si Il boteaza pe Iisus Hristos. Cand boteza sfantul Ioan Botezatorul, marea multime intra in apele Iordanului si ramanea acolo pana isi spunea toate pacatele in public, dupa aceea iesea din apa. Iisus…

Vezi articol original 98 de cuvinte mai mult

Previous Older Entries