Cu 65 de ani in urma – azi, la 30 decembrie 1947, Regele Mihai al Romaniei era silit sa abdice iar Romania era proclamata republica. O perioada extrem de trista si de neagra va urma pentru Romania. Printul Radu al Romaniei a publicat azi pe blogul personal un memento special pentru aceasta zi.
Era intr-o marti, acel 30 decembrie 1947. Citez mai jos pagina din pagina de jurnal zilnic a tatalui regelui Mihai, ex-regele Carol al II-lea (aflat in exil) frazele care insotesc evenimentul teribil al acelei zile (citez din cartea „Carol al II-lea, Intre datorie si pasiune – Insemnari zilnice”, vol. V 1946-1948, Ed. Curtea Veche, Bucuresti, 2001, pp. 169-171; ingrosarile textului imi apartin):
„O zi ingrozitoare, ce zi sfasietoare: de la 5 d.a. bietul si credinciosul Ribeiro telefoneaza ca Reuters a comunicat ca Mihaita (n.n. regele Mihai – asa era numit de tatal sau) a abdicat azi la 3. Vestea a cazut ca o maciuca pe capul nostru, am ramas, literalmente, traznit. Reprezentantul lui Reuters a si venit aci aducandu-mi telegramele, cari dau oaresicari detalii. La 3 a iscalit abdicarea si a dat o Proclamatie catre popor, iar unele vesti zic ca la 4 va parasi Bucurestiul. A si fost proclamata Republica Democratica populara, alias Sovietica. M-a apucat o furie auzind aceasta stire; cine dracu l-a pus pe Mihaita sa se intoarca (n.n. la Bucuresti – fusese plecat in Anglia si apoi Elvetia), ca, dupa o saptamana, sa plece in conditiile cele mai urate si dand catre popor o proclamatie rusinoasa. Nu numai ca abdica pentru el si urmasii sai, dar spune, in proclamatie, ca lasa poporului grija de a-si alege felul cum doreste sa fie guvernata, considerand ca monarhia este un obstacol serios in calea dezvoltarii democratice a Tarii. Ma sufoca ideea ca fiul meu, ca suveran, sa poata sa-si puie iscalitura sub un document astfel redactat. Toti luptam pentru a arata lumei ca forma democratica nu numai ca este compatibila cu Monarhia dar ca si asta este, de fapt, mai garantata sub un severan, decat sub un presedinte, care-i, totdeauna, un om de partid – si iata ca acuma, Mihaita declara, sub iscalitura, contrariul si in acelasi timp, autentifica actul de nastere al republicii, forma de stat care nu poate permite Romaniei de a trai. Deci s-a incapatanat de a urma sfatul lui Churchill si altii, cand Bevin, si nu mai vorbesc de romani, l-au facut sa inteleaga ca mai bine ar ramane, in circumstantele actuale, in strainatate. Se adevereste vorba lui Beppo, ca nu face parale sa se intoarca pentru 3-4 zile. Daca ar fi tinut seama de cele ce le-am scris lui Sita (n.n. – Regina mama Elena, mama regelui Mihai si fosta sotie a lui Carol al II-lea), daca n-as fi fost considerat de ei ca o cantitate neglijabila, totul s-ar fi putut petrece cu demnitate, nu s-ar fi dus, prosteste, in gura lupului si, fara nici o scadere, ar fi ramas port-drapelul unei Romanii libere, rezistente. Dar asa, mai ales cu acea nemaipomenita proclamatie, posibilitatile lui morale sunt mult scazute, chiar daca abdicarea si proclamatia i-au fost smulse sub amenintare. S-a pus in sitiuatia cea mai oribila posibila. […] Astfel, printr-o actiune lipsita de judecata, printr-o pripeala donchisoteasca, s-a prabusit, urat de tot, munca a trei regi si a atator oameni care, chiar daca au avut defecte, s-au straduit sa slujeasca Tara, dupa credinta lor. Cu cel putin 100 de ani am fost dati, azi, inapoi, cu pretul a cator suferinti si umilinte, este zdrobitor de a te gandi la asa ceva. Am ramas inmarmurit, reactionez, din nou, foarte incet.”
anomismi 