Ochii ploii…

Prima zi…

INCEPUT… Azi m-am hotarat si eu sa incep asa, aici.

Se incheie vara, deja se simte in aer. Am avut o vara frumoasa, poate cea mai frumoasa din ultimii 5-6 ani. Si nu-i o constatare personala, ci vara aceasta a fost ea insasi tare frumoasa. Eu asa am perceput-o. Cu cateva zile in urma am urcat la Paltinis, o statiune montana draga sufletului meu, la cca. 1400 m altitudine. Imi place sa urc adesea, si mai ales sa merg  la Schit, acolo unde odihneste, din 1987, marele nostru filosof Constantin Noica. In liniste, in umbra molizilor, singuratic… Asa cum si-a petrecut atatia ani, in exilul din munte. Adesea ma intreb cum a putut trai asa, acolo, ca un pustnic. Poate traiul in felul acesta a fost „o netezire de cale” pentru fiul sau, Parintele Rafail Noica, acum retras la randul sau din lume, in pustinicie, in  Muntii Apuseni, nu departe de Vadu Motilor.

Totdeauna cand ma apropii de Valarii Paltinisului, acolo unde soseaua serpuita deschide privirii largimea marilor inaltimi, simt ca ma apropii de Dumnezeu. Iar sus la Schit, il simt adesea coborat pe EL printre noi, cu infinita-i caldura, bunatate, speranta ce ne-o ingaduie…

Paltinis (Sibiu), cca. 1400m altitudine, sfarsit de august

 

Casuta de lemn este cea in care a locuit Constantin Noica, langa Schitul din Paltinis

Mormantul modest al lui Constantin Noica din Paltinis, iar in fundal casuta in care a locuit in ultima parte a vietii

Mormantul Filosofului Constantin Noica de la Paltinis, la margine de padure, septembrie 2011