In memoriam…Steve Jobs
„Timpul vostru este limitat, aşa că nu-l irosiţi trăind în locul altcuiva. Nu fiţi prinşi în dogme, care înseamnă să trăiţi cu rezultatele gândirii altor oameni. Nu lăsaţi „zgomotul” creat de opiniile altora să vă distragă de la vocea voastră interioară. Şi, cel mai important, aveţi curajul să vă urmaţi inima şi intuiţia. Ele ştiu, cumva, ceea ce vreţi să deveniţi cu adevărat. Tot restul este secundar”.
Cu cateva zile in urma am auzit despre moartea lui Steve Jobs. Un nume necunoscut mie, dar care, imediat ce am auzit despre legatura lui cu firma de computere „Apple”, mi-a devenit familiar. La momentul respectiv, cam atat… La 2-3 zile dupa vestea mortii „magicianului digital”, am primit pe mail un link catre discursul sau din 2005 de la Universitatea Stanford (http://www.biziday.ro/2011/10/06/discursul-lui-steve-jobs-din-2005-de-la-universitatea-stanford/). Deoarece nu sunt un impatimit Apple, am neglijat sa il vizionez si ascult, pentru ca Steve Jobs reprezenta pentru mine numele unui alt american de succes, si cam atat. Totusi, la cateva zile, datorita unei insistente, am gasit ragazul celor 15 minute sa vizionez si sa ascult discursul pe net. Si…pentru mine a fost o revelatie…. si va ramane unul dintre cele mai adanci, adevarate si patrunzatoare discursuri pe care le-am audiat vreodata! L-am ascultat si reascultat, si pe masura ce am facut-o, am fost tot mai patrunsa de adevarul si forta cuvintelor rostite de acest om. Acea forta mi-a patruns creierul si s-a insurubat acolo. Si pot afirma fara sa gresesc, ca-mi doresc sa nu ma paraseasca niciodata mesajul primit in acest fel. Fascinant, e prea putin spus…
„De fapt, tot ceea ce am învăţat urmându-mi curiozitatea şi intuiţia s-a dovedit a fi de nepreţuit […] Nu poţi face conexiuni dacă priveşti doar înainte, ci doar dacă priveşti înapoi. Trebuie să ai încredere că „punctele” se vor conecta la un moment dat, în viitor. Trebuie să ai încredere în ceva: în curaj, în destin, în viaţă, în karma, nu contează. Abordarea asta nu m-a trădat niciodată şi a făcut diferenţa în viaţa mea.”
S-ar putea crede ca geniile tehnicii sunt oameni reci, inchisi, roboti capabili sa creeze cu o incredibila productivitate tehnologii nici macar imaginate. Dar doar atat. Dincolo de materie cenusie 100%, in cea mai pura forma a ei, este putin probabil sa intalnesti la astfel de genii, precum Steve Jobs, lumina si frumusete sufletesca. Obiceiul nostru, al oamenilor de rand, este de a crede ca un astfel de creier este in prea mare masura rational si in prea mica masura afectiv. Cand insa polii opusi de materie cenusie sunt atat de aproape incat practic fac contact si se alatura in fiinta unui acelasi om, acesta devine … incredibil… Si astfel de oameni exista! Asa l-am perceput eu pe Steve Jobs, audiind cel mai inspirat discurs din viata mea, cel tinut de el la Universitatea Stanford, in 2005. Citez din el inca cateva fraze memorabile, care, alaturi de cele de mai sus, vor ramane vii in mine, si ma vor ajuta sa fiu si mai mult ceea ce sunt si ceea ce voi mai deveni in anii ce vin…
„Uneori, viaţa te loveşte în cap cu o cărămidă. Nu-ţi pierde speranţa. Sunt convins că singurul lucru care m-a făcut să continui a fost că iubeam ceea ce făceam. Trebuie să aflaţi ce iubiţi şi ce vă place. Asta este valabil atât pentru viaţa profesională, cât şi pentru cea personală. Munca vă va ocupa o mare parte din viaţă şi singurul mod în care puteţi fi complet satisfăcuţi este să faceţi ceea ce consideraţi voi o meserie grozavă. Dacă n-aţi găsit-o încă, mai căutaţi, nu vă resemnaţi. La fel cum se întâmplă şi cu celelalte probleme de pe suflet, veţi şti când aţi găsit-o. Şi, la fel ca o relaţie, devine din ce în ce mai bună pe măsură ce trec anii. Aşa că trebuie să căutaţi ce vă place până găsiţi acest lucru. Nu vă resemnaţi!”
„Faptul că îţi aduci aminte că vei muri este cea mai bună metodă pe care o cunosc eu de a evita capcana care te face să crezi că ai ceva de pierdut. Nu există niciun motiv pentru care să nu îţi urmezi inima.”
anomismi 