Actorii, ne cer iertare uneori – pentru ceea ce sunt, pentru ceea ce fac, pentru unde ne duc, pentru unde ne inalta, pentru unde ne coboara, pentru plamada de vis din care sunt facuti, pentru ca sunt facuti, pentru ca sunt… Aceasta a fost una dintre ideile finale cu care s-a incheiat piesa de teatru vizionata de mine asta-seara, in cadrul Festivalului International de Teatru de la Sibiu, „Visul unei nopti de Sheakespeare„. Gavriil Pinte este regizorul al carui nume m-a tentat sa merg sa vizionez piesa. Mai vazusem o punere in scena a lui, „Ghidul copilariei retrocedate„, si stiam ca trebuie sa revad un stil care ma incantase inca de la inceput… Am inserat mai jos un scurt videoclip public cu cateva extrase din concepte regizorale ale lui Pinte. Iar aici se gaseste un interviu cu regizorul.
Spatiul in care Gavriil Pinte isi deruleaza arta si personajele, este de obicei altul decat podiumul salii de teatru. Asta seara, „Visul unei nopti de Sheakespeare” s-a jucat in decorul curtii interioare a Casei Altemberg din Sibiu, care adaposteste Muzeul de istorie. Desigur, decor absolut inedit! Poarta mare de lemn a intrarii in curtea vechii (renovate) Case Altemberg s-a deschis cu cateva minute inainte de inceperea piesei, actorii intampinand publicul cu cantece la diverse instrumente – melodii inspirand epoca Shakespeare; patrulau pe culoarele exterioare ale casei cu vedere spre curtea interioara, in costume ale vremii, ori ocupandu-se cu diverse indeletiniciri ale epocii si creand un decor de preambul de spectacol in care spectatorul intra chiar de dinainte de a-si lua locul pe scaun. Piesa a inceput apoi ca o prelungire a intrarii in atmosfera vremii, intr-un mod natural, curgand dinspre muzica si indeletnicirile zilnice ale actorilor-mestesugari prin piata targului anglican, spre teatrul propriu-zis constituit din bucati din Shakespeare – maiastru inlantuite in scenariul lui George Banu. Circa 15 actori au interpretat roluri diverse si ne-au basculat intre stari si idei, intre trairi si ganduri, intre comic si dramatic. Piesa foarte dinamica, cu o scenografie foarte moderna, fara a intra insa in contradictie cu mesajul de epoca si foarte placut sustinuta de fundalul natural al curtii interioare al Casei Altemberg. Acrtita Mariana Mihu, pe care o vazusem si revazusem intr-o piesa care mi-a placut mult, „Doamna de turta dulce„, a fost capul de afis al piesei de asta seara, si am avut din nou bucuria sa admir jocul ei. Fara a fi specialist, cred ca „Visul unei nopti de Sheakespeare” va avea o viata lunga si foarte apreciata de public, tinand seama ca premiera a avut loc abia cu cateva zile in urma (28 mai 2012), in cadrul festivalului de teatru de la Sibiu.
Mi-au placut cateva ganduri ale lui Gavriil Pinte exprimate in interviul mentionat in link-ul de mai sus:
„Cred că am găsit drumul către necunoscutul din mine, drumul pe care să caut <<denegăsitul>>, vorba lui Cioran.”
„Cred că trăim într-o epocă în care, cu excepţia publicului de telenovele, nu ne mai identificăm cu eroul principal, cunoaştem de cele mai multe ori povestea, dar nu ne identificăm cu ea. În schimb se creează (la spectacol, la concert, în timpul lecturii etc.) un spaţiu spiritual în care devin posibile analogii personale, receptorul are libertatea să-şi creeze un set de analogii proprii, analogii care sporesc potenţialul operei de artă. Şi la acest nivel se realizează, de fapt, un dialog….”
Inserez mai jos cateva fotografii pe care le-am facut asta-seara la spectacolul care m-a „umplut” de ceva nou, ceva necesar, dar de ne-cuvantat, asa cum te lasa spectacolele de teatru de-un anume fel…
anomismi 