Aseara am vizionat la Sibiu (Casa de Cultura a Sindicatelor) un spectacol special, inedit, un spectacol de cantec si poezie romaneasca, in aranjamentul artistic al rapsodului popular Grigore Leşe. Acesta a avut inspiratia sa ii propuna actorului Victor Rebengiuc sa recite din poeziile poetului Ioan Alexandru, alaturand muzicii folclorice autentice a zonei Țării Lăpușului, crampeiele speciale ale versificatiei poetului de origine clujeana, Ioan Alexandru. O combinatie de spirit romanesc pur – in cantec si in vers. Cantecele interpretate la fluier sau vocal, in stilul atat de original al lui Leşe, au patruns publicul din sala, plina la refuz (cca. 500 de persoane). Leşe nu doar canta, dar transmite si altfel, prin gestica sa specifica, insotitoare de cantec. Intr-un interviu, rapsodul exprima diferenta intre taran, care canta spre a-si exprima sentimente, si lautar, care canta spre a castiga bani (ganduri ale lui Lese, aici). Mai mult, in site-ul mentionat se adauga: „Grigore Leşe este înainte de toate prin ceea ce face, un redutabil luptător pentru păstrarea autenticităţii în folclor şi împotriva contrafacerilor de orice fel: <<De-a lungul anilor am căutat să interpretez cântecele care se găseau în sufletul oamenilor, ori cântece de acest fel sunt foarte puţine; de aceea pot spune că nu am un repertoriu foarte vast, căci mai presus de orice am vrut să păstrez calitatea; eu nu scot muzică pe bandă rulantă. Cariera: este un drum; eu am ales acest drum; din păcate unii au confundat cariera artistică cu publicitatea artistică; publicitatea artistică a creat false valori. Unii au vrut ca din folclor să facă avere, dar eu spun că folclorul nu trebuie exploatat pentru a se face din el avere. Unii au privit folclorul ca pe o relaxare, dar eu spun că folclorul nu este o relaxare. Actele artistice fără valoare sunt la fel de păgubitoare, grave pentru societate, ca infracţiunile şi ar trebui pedepsite ca atare.>> In acelasi spirit, Lese a ales sa alature cantecelor sale de aseara versurile bunului sau prieten, poetul Ioan Alexandru, in interpretarea unei voci potrivite, cea a actorului Victor Rebengiuc. Daca este sa ne amintim, „in noaptea de 21 Decembrie 1989 la București, poetul Ioan Alexandru a purtat Crucea și Icoana Mântuitorului Iisus Hristos printre soldați, răniți și participanți la Revoluție, din Piața Romană pâna în Piața Unirii. Pentru fapta sa unică din întreg lagărul comunist, pentru curajul, rezistența și mărturia creștină de care a dat dovadă în timpul regimului ateo-comunist și ca semn de recunoștință, poetul Ioan Alexandru a primit din partea Congresului Statelor Unite ale Americii, drapelul american „Old Glory”, ce a stat pe Clădirea Congresului SUA în data de 31 August 1993, în cinstea României.”
Atmosfera spectacolului de aseara a fost una de buna-cuviinta, recunostinta si delicatete a publicului, ca raspuns la mesajul profund romanesc al intregului spectacol. O liniste rar intalnita in timpul spectacolelor din ultimii ani din Romania, fara intreruperi cu aplauze sau alte sunete din public, venite la momente nepotrivite. Un public pe masura actului artistic scontat – ceea ce a constituit cea mai puternica surpriza a mea! La final, o mare de aplauze si o sala ridicata in picioare, ca un salut parca in fata drapelului national nevazut, arborat direct in sufletele spectatorilor.
Rechemat la rampa de aplauzele interminabile, de doua ori, Grigore Lese a avut la final si o scurta intreventie verbala, explicand publicului conceptia sa privind arta pe care o slujeste si daruieste. Si-a exprimat bucuria nemarginita fata de raspunsul spectatorilor dar si multumirea ca dupa 40 de ani de munca si neabdicare de la directia pastrarii autenticului in defavoarea obtinerii de beneficii materiale, iata, recompensa se arata! Spectacolul de la Sibiu, conform spuselor artistului a fost al 3-lea, cu motivul „Lumina lina”, primul avand loc la Ateneul Roman, al doilea in Sala Unirii din Alba Iulia, iar al patrulea, care va urma pe 6 iunie 2012, este programat sa se desfasoare in Sala filarmonicii din Cluj Napoca. Dialogul cu publicul de la final, de fapt o prezentare a gandurilor artistului dar si a bucuriei depline fata de reactia publicului, a fost incarcata de emotie. Cu siguranta, nu inamplator, titlul spectacolului a fost inspirat de volumul Lumină lină: Imne, aparut postum, al poetului Ioan Alexandru, pe care Lese l-a prezentat ca pe un roman si prieten care i-a marcat existenta.
Cateva fotografii de aseara cu Grigore Lese si Victor Rebengiuc, care au tinut sala in ne-repirare circa 90 de minute. Un caz total atipic de reactie la un spectacol – pentru societatea romaneasca de azi, si pe care il pot asemui, intr-un anume fel, cu cazul reactiilor spectactorilor la aparitiile publice ale lui Dan Puric. E-o cernere de public la anumite spectacole, si aceasta devine tot mai vizibil in ultima vreme…
anomismi 