Colectionarii de timp

Această prezentare necesită JavaScript.

Asa cum am mai scris pe blog cu ceva timp in urma, de curand am avut sansa sa fac o mica deplasare in Insula Malta, mai exact la Valetta – capitala insulei. Am venit de acolo aducand in mine un minunat caleidoscop de stari, achizitii spirituale,  ganduri si imagini. Am fost coplesita acolo de forta cu care trecutul si istoria – nu neaparat a locului, cat a omenirii ca oranduire – mi s-a revelat. Cred ca multi care au vizitat locurile vor fi simtit la fel, iar daca nu, poate nu li s-a dezvaluit  „bresa” de iluminare, spre a intelege. Intre cele ce am vazut acolo, se numara Casa Rocca Piccola, pe care am ales-o spre vizitare, in timpul scurt avut la dispozitie. Casa aceasta este locul in care o istorie de 400 de ani a unei vechi si nobile familii malteze a fost adunata, prezervata si redata celor interesati, intr-o maniera ce depaseste cu mult ideea de muzeu si in general imaginatia. Esti invitat sa intri in lumea celor 400 de ani ca si cand ai fi parte a casei, a familiei, ca si cand iti regasesti unchii, strabunicii, intampinandu-te prin camere. Nu-i vezi, dar le simti prezenta, o prezenta apropiata si calda, si te scufunzi pur si simplu, natural, in timp. Senzatiile si starile cand am privit adevarate colectii de mobilier, obiecte personale, tablouri, elemente de uz casnic uzuale, obiecte de arta, carti vechi de sute de ani, manuscrise, ochelari si agrafe, bijuterii si evantaie, au fost atat de uluitoare, incat nu pot descrie in vorbe. Casa Rocca Piccola nu-i un muzeu, ci mai degraba o colectie de usi ce te trimit inapoi in timp. Motivul este, desigur, istoria unei familii malteze, cu multe ramuri si cu descendenti pana in prezent, care locuiesc inca casa, dar… dincolo de aceasta, experienta vizitei este cu totul spectaculara. Am coborat pana si in adapostul subteran, zeci de metri sub pamant, caci in al doilea razboi mondial Valetta a fost cel mai bombardat oras din Europa, fiind port important si adapostind multe dintre semnificativele comori de toate felurile ale Cavalerilor Sf. Ioan – cavalerii de Malta. Nu te poti decat minuna si intreba, prin ce miracol aceasta insula mica, acest loc fermecat de pe Pamant a supravietuit in modul fabulos si incredibil in care il regasim azi…  In Casa Rocca Piccola am avut voie sa fac oricate fotografii, in liniste si relaxare, micul grup ghidat in cel mai cald si apropiat mod cu putinta de o tanara minunata asteptand dupa cei cativa care hotarasera sa nu piarda nimic din ceea ce colectionarii de timp le pusesera in fata privirii. Sunt convinsa ca toti cei care viziteaza casa au aceleasi „privilegii” ca si mine, simtindu-se de-acolo intr-un anume fel, imposibil de redat in cuvinte. Atasez aici cateva dintre fotografiile facute de mine in casa nobililor maltezi unde am invatat ca merita sa stiu mult mai multe despre acel colt de lume si mai ales despre acea „cultura” a umanitatii…

Co-catedrala catolica a Sf. Ioan Botezatorul din Malta

Asa cum descriam in paginile mele anterioare referitoare la Insula Malta (aici, aici si aici), au existat mai multe motive de profunda uimire si admiratie in fata unei civilizatii precum cea malteza, la vizita mea scurta in aceasta mica insula mediteraneeana. Scopul deplasarii mele nu a fost turistic, si timpul avut la dispozitie a fost restrans, si totusi, am reusit sa imi fac o impresie despre un tinut unde am avut senzatia iminenta a intalnirii de-a dreptul cu  evul mediu si mai ales cu istoria vie. Am ajuns la Valetta (capitala insulei) aproape de miezul noptii, si intalnirea mea cu strazile pustii a fost un prim impact particular. Cladirile de secol XV-XVI abunda, pavajul multor stradele malteze este stravechi, cu dale mari de piatra deja lucioasa datorita multitudinii de pasi ce au apasat-o sub talpi sute de ani… Pana si luminile de pe strazi imi pareau provenind de la felinare de secole, in irizatii cromatice stravechi si ma asteptam sa intalnesc vreun gardian strigand, cu lampasul in mana, in miezul noptii. Apoi, in prima mea dimineata in Valetta, primul lucru pe care l-am vazut, a fost cea mai uimitoare catedrala catolica pe care am vazut-o pana acum: Catedrala Ordinului Cavalerilor Hospitalieri a Sf. Ioan Botezatorul. Abia iesita din hotelul unde am locuit, observ  zidurile inalte si teribil de austere ale unei biserici de mari dimensiuni, cu doua turnuri impresionante, toata din piatra, neornamentata, cazona chiar, de o simplitate maxima – biserica ale caror ziduri le remarcasem la sosirea mea, in noaptea precedenta.  Dimineata devreme, poarta impozanta de intrare a bisericii era deja deschisa, motivul meu de a intra imediat, curioasa, la acele prime ore ale zilei,  in acel soi bizar de „temnita cu turle”. Nici nu stiam cum se numeste biserica… Dupa aparentele exterioare ale cladirii, ma asteptam ca intrand sa am parte de un ambient crestin de cea mai mare sobrietate, austera si glaciala. Insa… am avut cea mai mare surpriza posibila: interiorul era exact opusul a ceea ce era exteriorul sau la ce ma asteptam – o ambianta covarsitoare, din tavan si pana la podele  intesata de reprezentari religioase si de arta crestina de cea mai nobila speta. Nu auzisem vreodata sa existe o asemenea perla arhitectonica si artistica printre capodoperele catolice, eram deci complet derutata. Cautam in graba, sub impactul momentului, sa fac o comparatie, o ierarhizare… destul de dificil. Eram intr-o stare de puternica emotie si mai ales de revelatie, si am incercat atunci sa compar impactul vederii catedralei Sf. Ioan din Malta cu cel al vizitarii  anterioare a bazilicii Sf. Petru din cetatea Vaticanului. Poate ca in cazul al doilea, fusesem avizata si pregatita pentru capodopera care este biserica din Vatican, in schimb pentru catedrala din Malta nu fusesem deloc pusa in tema. La ora aceea a diminetii, in jurul lui 8, catedrala incepea sa fie animata, iar pe la 9 incepea slujba, si am observat, intrand cateva zile la rand in biserica dimineata, ca suficienti enoriasi participau la slujbele zilnice. Atmosfera din biserica, nu numai foarte vie, dar si foarte amprentata de valori crestine, estetice si arhitectonice, mi s-a parut dintre cele mai fascinante. De-a lungul anilor am intrat in mai multe biserici catolice, vizitand si incercand sa prind cate putin din plusul fiecareia, insa cred ca Catedrala Sf. Ioan din Malta are ceva cu totul special. Cred ca numai in Polonia locurile de cult catolice m-au mai impresionat, per ansamblu, atat de mult ca in Malta. Revenind la catedrala malteza, istoria ei si a ordinului cavalerilor Sf. Ioan (cunoscut si sub denunmirea, de altfel partiala, de cavaleri de Malta), care au pus bazele ei in 1572, sunt cu totul impresionante. Nu gasesc aici si acum timpul pentru a le prezenta, dar ele pot fi gasite de cel interesat in diverse surse (inlusiv in link-ul dat de mine aici, valabil pentru cunoscatorii de engleza). Capodoperele din biserica, icoanele, argintariile, filigranele aurite de pe pereti, picturile italiene, statuile, toate obiectele de cult, dar mai ales – din punctul meu de vedere – „bijuteriile” gravate si inscrise pe dalele de marmura colorate ce acopera in simboluri existentiale cutremuratoare intreaga pardoseala a catedralei, fac din aceasta biserica unul dintre cele mai impunatoare lacasuri de cult catolic din lume. Poate, intr-o pagina viitoare de pe blog, voi detalia asupra celor mai deosebite zone ale bisericii, realizata ca o incununare de numeroase capele reprezentand zonele lumii din care proveneau nobilii cavaleri ai Ordinului Sf. Ioan. Pun mai jos o mica parte din forografiile pe care le-am facut, si doresc oricarui impatimit de istorie si de arta, sa ajunga sa viziteze aceasta perla a crestinatatii. (In paranetza fie spus, este cu muuuult mai impresionanta decat  atat de citata „Moschee Albastra” din Istanbul – desi, desigur, ele nu se pot compara din punctul de vedere al reprezentarilor de cult).

Această prezentare necesită JavaScript.