In memoriam Parintele Justin Parvu – la Nasul TV

Asta-seara Nasul TV a transmis un film documentar realizat in 2012 cu si despre Parintele Justin Parvu, avand ca idee centrala recluziunea sa de la mina Baia Sprie, si, prin extindere, vietuirea, invatamintele si trairile duhovnicesti ale marturisitorilor neamului, martiri ai inchisorilor comuniste romanesti care s-au jertfit pentru credinta si adevar. Inserez cateva instantanee din filmul prezentat:

Memorialul de la Aiud – mai 2013

La Memorialul de la Aiud, inchinat eroilor neamului romanesc, constructiile continua fara intrerupere (foto mai jos – realizate la 30 mai 2013). Este planuit ca la 9 martie 2014, biserica memorialului sa fie sfintita.

Parintele Justin Parvu, despre Aiud (selectie din interviul realizat de monahia Fotini, 5 august 2009, publicat in revista Atitudini – link aici):

„Dragii mei, pentru mine Aiudul are o semnificatie mult mai profunda decat le-o acorda mai marii lumii de azi. Aiudul ar trebui sa fie pentru noi centrul principal de preocupare al intregului nostru neam crestin ortodox, pentru ca de aici se leaga toata forta de traire si de rugaciune a noastra, la ora actuala, prin puritatea martirilor, a anilor si miilor de ani care s-au scurs prin toate aceste celule. Aiudul nu poate fi monopolizat de nimeni; Aiudul nu este o granita, nu este un loc inchis de unde se adapa numai neamul nostru. Aiudul este un centru de traire duhovniceasca, de spiritualitate si model de viata pentru toate neamurile crestine, in special pentru ortodoxie, pentru ca forta si idealul acestor martiri se rasfrange asupra unui intreg neam crestinesc, nu doar peste Romania. Ei sunt glasul care striga in pustie in veacul acesta rece si mort si lipsit de viata duhovniceasca si de luptatori vaditi impotriva prigonitorilor crestinismului pe toate planurile. Ele sunt singurele glasuri care ne unesc pe noi intr-un singur glas catre ceruri pentru salvarea si viitorul neamului nostru.”

***

„Este inadmisibil sa se gandeasca cineva ca aici e vorba despre centru cultural, despre centru de cercetari martirologice, de cercetari istorice samd. Aici este vorba despre fondarea unei biserici crestine ortodoxe, care sa ne adanceasca comuniunea cu martirii trecutului nostru. S-a creat o mare confuzie in privinta sensului de schit sau de manastire. […]  Acum se bat in terminologie si se bat in nimicuri cum ca facem schit, cum ca facem manastire, cum ca facem centru de studii. Pai cand am spus manastire, implicit este vorba si despre centru cultural. Pentru ca aici se celebreaza jertfa Mantuitorului nostru Iisus Hristos, de aici izvorasc toate cazaniile, toate cartile, de aici izvoraste toata cultura noastra romaneasca; restul este imitatie. Ca se aproba, ca nu se aproba, ca se denumeste, se calculeaza „nu este altceva decat o rea vointa a tuturor care se opun la jertfa si la valorile noastre crestine. A te opune Aiudului, este echivalent cu a te impotrivi Imparatiei lui Dumnezeu, direct; acestia anuleaza jertfa martirilor, anuleaza viata noastra spirituala atat aici cat si dincolo. A fost o durere pentru mine faptul ca nu s-a luat in considerare si parerea noastra, a fostilor detinuti si acest lucru mi-a reamintit de dictatura comunista. Am avut sentimentul ca nu se vrea cu niciun chip implicarea celor care s-au jertfit si au marturisit acolo. Nu cumva sa scrie istoria cine a jertfit pe acele locuri si cine a scos tara de sub comunism, nu cumva sa ramana acolo o marturie adevarata pentru viitorul si fiii neamului nostru. Sa inventeze ei istoria dupa cum le convine lor.”

Schitul si Memorialul Aiudului, azi

 

IMG_20130113_151914_0Azi am trecut prin Aiud (jud. Alba). De cativa ani nu mai fusesem la Schitul „Inaltarea Sfintei Cruci”, construit pe „Rapa Robilor”, in amintirea martirilor care au fost omorati in temuta inchisoare din Aiud, in vremea comunistilor. Voiam sa revad un loc al suferintei nemarginite pentru demnitatea romaneasca si sa ma rog pentru toti care tin acea flacara nestinsa. Apoi, e un loc unde stiind ce a fost, nu poti decat sa te smeresti cu totul. Si toti avem nevoie ca din timp in timp sa o facem!

Fiind in panta, monumentul-schit de la Aiud are doua intrari – cea de sus, prin care se intra in biserica-paraclis, si cea de jos, prin care se intra in osuar – locul in care sunt depozitate cranii si oase apartinand celor ce si-au gasit sfarsitul in celulele terorii comuniste. Simbolistica monumentului este cu totul aparte; nu exista clopote sau acoperisul uzual al unei biserici, ci un numar de cruci verticale si una orizontala, in loc de acoperis:  cele 7 cruci îngemănate simbolizează unitatea în suferinţă pe care au avut-o mucenicii, iar crucea ce-a mare de deasupra reprezintă “crucea neamului” pe care ei au dus-o în spate. Braţele crucii mari sunt puţin înclinate având fiecare câte o gaura şi reprezintă ochii suferinţei neamului românesc, care sunt îndreptaţi spre cer şi imploră mila lui Dumnezeu pentru ţara noastră. Clopotul schitului  este unul exterior, in curte, si a fost donat de Manastirea Petru voda unde slujeste Parintele Justin Parvu, unul dintre putinii supravietuitori ai Aiudului, care in februarie curent va implini 93 de ani. O notita istorica a monumentului-schit se poate citi aici.

De cativa ani, la Aiud se pregateste realizarea Memorialului Aiud  – care se doreste o cladire mare cu mănăstire şi centru de cercetare martirologică, unic. In proiect sunt implicati in primul rand, ca fondatori si responsabili, artistul Dan Puric, doctorul Pavel Chirila si Parintele Justin Parvu. Ca si in cazul faptuirilor mari, si acest proiect al Memorialului Aiudului a trecut prin perioade tare nefaste. Luptele binelui si raului se dau si aici… Multe s-au spus, s-au scris si s-au actionat, si istoria derularii evenimentelor este complexa. O parte din istoricul bulversarilor din jurul Memorialului, se poate citi aici.

Astazi insa, la fata locului fiind, am constat ca lucrul la constructia Memorialului este in curs. El a inceput in vara lui 2012; in prezent (13 ianuarie 2013), fiind rece, lucrul este intrerupt, dar chiar de maine, echipele vor reincepe treaba. Se doreste ca in 2 ani de-acum, Memorialul sa fie finalizat. In imaginile pe care le atasez, jos in vale, cu cupola metalica, se poate observa cladirea Memorialului, in lucru. M-am bucurat sa stiu ca hopurile mari si grele au trecut iar lucrul la un asemenea proiect a putut incepe, in fine si inainteaza!

Am primit, in osuar fiind, ca toti cei care intra acolo, in afara de informatii foarte pertinente si complexe, bunavointa si amabilitate presarata cu mult bun simt si dragoste, de la un tanar care ingrijeste incaperea si chioscul de carti. Iar in dar, fiecare din cei ce pasesc in acest loc cutremurator si sfant, ulei sfintit intr-o sticulta de plastic si cate o mica iconita cu reprezentarea Fecioarei Maria avand la picioare pe martirii in zeghe. Minunile de la Aiud sunt deja cunoscute (link aici)…

Am inserat sus in pagina fotografiile mele de azi, cu Monumentul ce adaposteste si schitul, vedere a zonei si cu cladirea in lucru a Memorialului – in planul indepartat al unor imagini. Privind, sub ziua rece si cu urme de zapada, am incercat sa-mi iamginez, cu cea mai adanca durere, vremurile cand aici mureau romani nevinovati, crezand in tara lor si in binele ei. Cinste lor! Cinste celor care nu i-au uitat si fac ceva concret pentru aceasta – fondatorii acestui Memorial unic!