„Ortodoxia rusa a suferit doua lovituri majore din partea ideologiei masonice: prima, cand Lenin a scos religia din scoli si a doua, cand Kuraev a readus-o. Prima lovitura, desi mai dura si mai directa, a exclus aproape cu desavarsire Ortodoxia din societate, ucigand sute de mii de preoti si milioane de crestini, daramand mii de biserici, dar, cu toate acestea, neaducand nici o atingere integritatii doctrinare a Ortodoxiei. Pe cand a doua, sub masca readucerii religiei in desacralizata societate rusa, avand directa sustinere si obladuire a conducerii statului rus, are drept singur scop desfiintarea constiintei dogmatice si ecleziale pentru a pregati societatea viitoare, o societate ce se apropie din ce in ce mai mult de idealurile masonice.”
***
„Manualul numit ‘Bazele culturii ortodoxe’ , al carui autor este Andrei Kuraev, propune un crestinism fara sfinti, o Biserica fara preoti si o ‘sfintenie’ fara Dumnezeu. De aceea toata epopeea readucerii religiei in scolile din Rusia, prezentata ca o corectare a unei nedreptati istorice savarsite candva de Lenin, este o mascarada. Religia pe care o aduce Kuraev in scoli nu este cea pe care a scos-o Lenin, ci una de moda noua, intocmita in asa fel, incat si Lenin si-ar face cruce in fata ei.”
(cele doua paragrafe de mai sus sunt extrase din cartea „Biserica si scoala in politica Rusiei de la Lenin la Kuraev„, Ed. Cathisma, Bucuresti, 2010: a parintelui Savatie Bastovoi)
Am citit de curand, pe unul dintre blogurile pe care le urmaresc regulat, cel al lui Razvan Codrescu, un eseu in trei parti, la fel de curajos si argumentat ca si cartea citata anterior a Parintelui Savatie Bastovoi din Republica Moldova. Eseul este semnat de teologul Radu Preda din Cluj Napoca si se intituleaza „Comunismul si memoria” si poate fi citit integral, in cele 3 parti in care a fost separat pe blogul lui Razvan Codrescu, aici, aici si aici.
Studiul teologului Radu Preda „abordează trei teme importante de dezbatere social-teologică în legătură cu trecutul totalitar recent. Prima este cultura memoriei şi dificultăţile – pricinuite mai ales de biografiile amestecate ale celor prezenţi – pe care le întîmpină şi la mai bine de două decenii de la căderea comunismului. O astfel de atitudine, la limita negaţionismului, hrăneşte riscul de a nu învăţa mai nimic din experienţa dramatică a unei jumătăţi de secol. În plus, o dată cu trecerea timpului, ceea ce s-a evitat dintr-un nemărturisit sentiment de vinovăţie nu va mai fi cunoscut efectiv din cauza dezinteresului şi amneziei viitoarelor generaţii. Cum să mijloceşti tinerilor din 2050 realitatea istorică a unei ideologii şi a unui regim care au produs peste o sută de milioane de victime în întreaga lume? Nu doar promisiunile comunismului ca atare, dar şi faptele sale abominabile intră în categoria mitologică. A doua temă vizează caracterul comunismului de modernitate eşuată. Pentru Ortodoxia est-europeană contemporană, evitarea unei lecturi calme a modernităţii se combină fatal cu ignorarea comunismului ca subiect de teologie a istoriei. În fine, textul scoate în evidenţă cîteva tentative mai vechi sau mai noi de interpretare teologică ortodoxă a comunismului, tot atîtea puncte de repornire în procesul de asumare în cunoştinţă de cauză a timpului care ne-a fost dat.”
Consider de valoare exceptionala – pentru intelegerea adevarului de catre generatiile actuale – parcurgerea celor doua scrieri citate, cartea Parintelui Savatie Bastovoi si studiul teologului Radu Preda. De remarcat faptul ca amandoi sunt oameni tineri, practic colegi de generatie, dar care au avut sansa sa patrunda adancimile complicate ale amestecului dintre politica in religie.
anomismi 