„Ne imbarcam spre Malta la Marsilia, 18…. Bunica-regina ne pusese la dispozitie pentru aceasta calatorie iahtul ei Osborne, foarte frumos, insa nu prea de isprava pe o mare zbuciumata” – asa incepe capitolul din cartea Reginei Maria a Romaniei despre Insula Malta (am redat din cartea „Povestea vietii mele”, vol. I, pag.115, Ed. Rao, Bucuresti, 2011.)
Sansa a facut ca zilele trecute sa ajung intr-o rapida deplasare in Malta, unde in scurtul timp la dispozitie am incercat sa regasesc o parte din ceea ce descria cu o forta si incantare extraordinare, in amintirile sale, Regina Maria. In primul rand nu am stiut exact perioada cand regina, copil fiind, s-a aflat in Malta. Anul, asa cum s-a vazut in pasajul extras mai sus, nu era mentionat exact (regina si-a scris memoriile incepand probabil cu 1932 si nu si-a amintit exact anul ajungerii in Malta, dar indica perioada sederii acolo – 3 ani). Dar, facand conexiuni cu cele cateva lucruri scrise in continuare in memoriile sale, am presupus ca era vorba de 1885. Din carte stim sigur ziua acostarii in Malta, 30 octombrie, exact la o zi dupa ce isi serbase, pe iaht fiind inca, ziua de nastere (29 octombrie). Asupra anului am avut dubii insa, asa incat am incercat sa aflu direct in Malta. Am avut sansa unei vizite la o casa locala, de fapt un mic palazzo de secol al XVI-lea intrat in circuitul de vizite acum cativa ani – este vorba de Casa Rocca Picola din Valetta, despre care sper sa pot scrie o pagina separata pe blog, pentru ca merita! Acolo, in magazinul acestei case-muzeu, am reusit, cu ajutorul gazdelor, sa depistez o carte in care am gasit ce cautam. Este vorba de cartea „Splendor of Malta”- de Shirley Jackewicz Johnston, Caliban Books, Pittsburgh, PA, USA – 2001, editia I, pag. 228 pagini; la pag. 88, unde incepe capitolul despre Palatul St. Anton (despre care regina Maria scrisese cum ca fusese resedinta lor in timpul sederii in Malta) , la subsolul paginii am gasit scris ca Palatul St. Anton a gazduit familia Ducelui si Ducesei de Edinburgh (parintii reginei Maria) in perioada 1876-1877 si apoi in 1886-1889. Despre prima perioada regina Maria nu aminteste nicaieri, ea fiind dealtfel prea mica atunci, si probabil numai tatal sau, sau numai parintii au fost in Malta in prima perioada. Insa este clar acum, ca sederea reginei Maria in Malta a avut loc in perioada 30 octombrie 1886 – primavara 1889 (perioada varstei sale de 11-14 ani). Am avut astfel, inca o data, dovada clara a perioadei de 3 ani pe care printesa Maria – pe atunci, i-a petrecut in „gradina raiului” ei.
„Era nu stiu ce in Malta, care se potrivea in chip tainic cu fiinta mea launtrica. Simteam oarecum ca ea si eu eram una si cand am revazut-o, dupa atatia ani (n.n. -dupa 40 de ani!) depa ce ma despartise de ea scurgerea unei vieti intregi, am simtit-o tot atat de aproape de inima mea ca in vremea de demult. Ma umplu de un extaz aproape dureros, care se desprindea dintr-o linie, dintr-o culoare, din felul cum un cactus tepos crestea ca o dihanie intepatoare, langa o casuta patrata cu acoperis drept, unde se uscau la soare tartacute portocalii; din chipul cum un roscov se apleca peste un zid sau din acela in care apa, intr-un mic apeduct lucea galgaind usor, la umbra unui crang de portocali, pe cand, in departare, stralucea marea albastra; din privirea ce-o furisam asupra unei gradini, alba toata, de mari tufe de musetel, si din ciudata simtire ca peste tot se afla ceva ascuns, ceva nedescoperit inca, lumi de frumusete, gradini de vraja peste care puteai sa dai in orice clipa. Nimic din ce am vazut mai tarziu in viata mea nu m-a umplut de acelasi farmec, nici n-a avut pentru mine aceeasi insemnatate; gasesc o fericire fara seaman, numai retraindu-le in amintirea mea.”
In amintirile sale, regina Maria mai scria: „Se intunecase de-a binelea cand ajuseram la San Antonio, palatul de vara al guvernatorului, ce ne fusese cedat pe timpul sederii noastre in Malta. San Antonio, locas iubit!”
Nu mi-a fost usor sa depistez locatia acestui palat in insula. Eu m-am aflat in Valetta, capitala insulei, acolo unde regina Maria a acostat la 30 octombrie 1886. Insa in Valetta nu era niciun Palat San Antonio. Cu ceva efort, am reusit sa depistez locatia palatului, denumit de fapt St. Anton. El nu apare pe nicio harta turistica a insulei si nici ca destinatie de vizitat actualmente. Practic, circuitele turistice si punctele de atractie ale insulei nu il mentioneaza deloc. El se afla in comuna Attard, in centrul insulei, la cca. 9 km de Valetta. Si am mers acolo. Despre acest punct voi povesti intr-o pagina separata pe blog.
Raman deocamdata la descrierile de inceput ale reginei Maria din „Povestea vietii mele” si inserez apoi cateva fotografii cu vederi din Valetta, in speta zona portuara, din vremuri de demult sau din prezent. Fotografia portului Valetta asa cum era probabil la sfarsitul anilor 1800 este facuta de mine dupa un tablou pe care l-am gasit pe peretii din Casa Rocca Picola (palazzo-ul de sec. XVI-lea, aflat in circuitul turistic, din Valetta). Descrierea reginei Maria este cea mai potrivita aici:
„Dar ceea ce-mi amintesc parca ar fi fost ieri e sosirea noastra in Malta. E una dintre acele privelisti intiparite in mintea mea pe vecie, o minunata viziune patrata cu evlavie in suflet pana la sfarsitul zilelor mele. Se lasa amurgul cand intraram in batranul si frumosul port-cetatuie Valetta. Sub ochii nostri se desfasura un maret tablou: in fund, falnicele intariri, in mare parte cioplite chiar in stanca, si la picioarele lor intreaga flota mediteraneeana in podoabe de sarbatoare. In vremea aceea, vasele mai aveau catarge, care adaugau la frumusetea siluetei lor,si pe acele catarge se insirau, unul peste altul, marinarii in albastru, strigand urale cat ii tineau gura. Toate steagurile falfaiau si, pe cand Osborne (n.n. iahtul cu care sosie regina-copil in Malta) inainta incet printr-un indoit sir de vase de razboi, fiecare fanfara, pe rand, intona imnul „God Save the Queen”. Cerul era de un rosu aprins, ca de jaratic, si apa precum si stancile portului se luminau la focul lui. Pamantul, marea si cerul erau de purpura; firea oranduise o minunata iluminatie cu prilejul acestei sarbatori: sosirea a patru fetite cu mama lor in fermecata insula Malta, in care aveau sa traiasca, timp de trei ani, zile de neinchipuita incantare. Vazduhul si apa, o minune de culori, pamantul aprins ca para, muzica, steaguri, urale, iar cand ancoraram, papa care ne astepta! Papa, ajuns la cel mai inalt punct al carierei sale si la cel mai inalt punct al frumusetii lui, papa cu fata parlita, in care straluceau nespus de fermecatori ochii lui albastri, marinar in adancul inteles al cuvantului, marinar, englez si print! Pe chei, inconjurat de casa sa militara si insotit de o garda de onoare in uniforma rosie, se afla batranul Sir Linden Simons, guvernatorul Maltei, vicerege al insulei, suveran in locul Majestatii Sale […]. Amurgul lasandu-se repede, stinsese stralucirea portoclaie a cerului, a pamantului si a marii si se coborasera treptat umbrele serii cand strabaturam in falnic alai strazile Valettei pe care stau insirate trupele. Tot in sus, pe drumul incolacit si fortificat ce duce de la port spre partea interioara a orasului, trecuram peste podetul cu lanturi, pe sub maretele porticuri, si apoi de-a lungul strazii Regale, strada principala a capitalei. De partea cealalta, alte podete, alte porticuri, caci Valetta e un oras fortificat, si in tot lungul drumului multimea aclamand, balcoane pline de lume… Se apropia insa noaptea si toate pareau nedeslusite.”
anomismi 