O amintire despre Regina Maria – la Chisinau (1920)

Eseistul, istoricul literar, cronicarul și folcloristul Ovidiu Papadima (1909-1996) publica, in seria noua a revistei „Gandirea„, in 1993 (no. 5/1993 al revistei) o minunata amintire despre intalnirea lui cu Regina Maria la Chisinau, imediat dupa alipirea Basarabiei la Romania, el fiind copil. Autorul avea 10 ani la vremea intamplarii, si ajunsese, alaturi de familie, sa locuiasca in Basarabia, unde era o acuta nevoie de profesori si invatatori romani (deoarece tatal sau fusese detasat acolo, ca profesor la seminarul eparhial si la inca un seminar din Chisinau). Baiatul a fost primit ca elev (in clasa a III-a) la scoala primara a Societatii Ortodoxe a femeilor Romane, societate care avea ca presedinta de onoare pe Regina Maria si ca presedinta activa pe Alexandrina Cantacuzino. „Sotii Mircea erau dintre invatatorii care venisera de dincolo de Prut , ca sa faca apostolat in Basarabia. Erau pedagogi excelenti, cu o inima romaneasca cat tara de mare. Eu incepusem sa scriu poezii, inca din luna ianuarie a anului 1917. […] La Chisinau, suvoiul poeziei mi se largeste, mai ales sub influenta lui Alecsandri. […]. Astfel se face ca la examenul final al scolii primare si la serbarea de incheiere, sotii Mircea au decis sa recit din poeziile mele. M-am executat cum am putut mai bine. La sfarsit, ma trezesc ca vine invatatorul si ma cheama in cancelaria profesorilor. Acolo ma astepta Regina Maria. N-aveam, la varsta aceea, nici un pic de simt arheologic, asa ca n-am notat nimic din senzationala mea intalnire din cancelaria scolii. Dupa cat mi-aduc aminte, ea a decurs cam asa. Regina mi-a laudat, cu multa gingasie, poeziile. Apoi a rostit o intrebare pe care astazi as grava-o in aur: ‘Ovidiule, stii ca si eu sunt scriitoare?’ Intrebarea putea sa ma uluiasca, dar n-a fost asa. Devoratorul de carti din mine a irupt pe nerasuflate: ‘Stiu Majestate. Am citit ‘Crinul vietii’, ‘Povestea unei inimi’, ‘Povestea unui dor’, ‘O poveste de la Sf. Munte’… Emotionata, uluita de faptul de a fi descoperit tocmai in Basarabia, atat de curand revenita in tara romaneasca, un copil care i-a citit cartile, Regina Maria n-a putut rosti nici un  cuvant. S-a aplecat si m-a sarutat pe frunte. Invatatorul meu, tot asa, neputand sa rosteasca o singura vorba, m-a luat de mana si m-a dus in clasa.„