Nu stiu ce se spune despre ceea ce semnifica simtirea omului inainte de Nasterea Domnului, inainte de Craciun. Ceea ce simt eu in aceasta zi, sau in aceste zile premergatoare Craciunului, este parca o cautare a sinelui, a unui anume sine, intr-o lume din jur ale carei repere imi sunt din ce in ce mai incerte, dar imi sunt asa din motive obiective; intuiesc ca ele – reperele, exista, doar ca ceea ce percep in jurul meu este departe sa se numeasca asa; si atunci am inceput mi le creez si jalonez singura, in mintea si in sufletul meu. Avem nevoie de modele si de repere. Mereu, oricand… Le cautam cu infrigurare si uneori ajungem chiar la disperare in cautarea lor. Uitam parca mereu ca exista un Unic model si reper, si acela este Iisus. Dar uitam, si-atunci ne uitam printre semenii nostri, din prezent, din trecut, sau din istorie.
Vizitand de curand, din nou, Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus, desi am mai fost de multe ori acolo, am observat pentru intaia oara, in biserica cea veche, fresca din drepta usii de la intrare, in interior, reprezentandu-l pe Regele Mihai. Am fost mirata, poate din nestiinta. Si am cautat sa aflu de ce si cum de este acolo acea pictura. Si astfel am aflat ca in cursul renovarii bisericii, din perioada anilor ’40, cand Regele Mihai era in exercitiul functiunii, a fost pictat acolo in tablou votiv, ca al doilea ctitor (dupa Constantin Brancoveanu care a pus bazele bisericii). Iar in 1947 Regele Mihai I al Romaniei a fost prezent la Manastirea de la Sambata la resfintirea bisericii dupa renovare. In acea perioada la Sambata era staret si slujea Parintele Arsenie Boca. Marturie sta pentru aceasta, chiar si pentru novici ca mine, medalionul pictat de bolta de la intrarea in Manastire, pe care sub chipul Parintelui Arsenie sta scris: „protosinghel si staret, 1940-1949”. Gandul meu si intrebarile au zburat mai departe si m-am intrebat daca exista o legatura mai adanca intre Casa Regala a Romaniei si Parintele Arsenie Boca. Si astfel am aflat ca da. In 1947, pe cand Principesa Ileana (fiica cea mai mica a Reginei Maria, si matusa Regelui Mihai I) era inca la Bran, l-a invitat pentru o luna, vara (probabil in iunie) pe Parintele acolo, pentru a sluji si a fi sfatuitor luminat pentru cei din Bran. In plus, Parintele Arsenie, in aceeasi perioada, fost invitat sa faca o slujba impreuna cu preotul din Bran, Lascu, la asezarea pietrei fundamentale a capelei din curtea spitalului de la Bran, cea care va fi copia Capelei Stella Maris de la Balcic, unde urma sa fie asezata inima Reginei Maria, adusa de la Balcic in 1940 cand orasul a devenit bulgaresc. Mai multe amintiri pe tema acestei legaturi exista pe un site minunat, foarte special, unde un traitor si martor al unor evenimente ale familiei regale a Romaniei a transpus numeroase marturii mai ample. Site-ul se numeste „Balcicul si Branul copilariei mele (amintiri din anii ’30-’40)” – de Radu Mihai Dimancescu: http://balcic-si-bran.blogspot.com/.
O marturie nesemnata despre lucrarile Parintelui Arsenie Boca sustine ca ar fi proorocit cu ani buni inainte ca Principesa Ileana a Romaniei va imbraca straiul monahal. Lucru care s-a intamplat… Si, asa cum numeroase alte relatari orale indica, Parintele Arsenie era inainte-vazator in multe. Iar minunile sale sunt de netagaduit. In viata si dincolo de ea… Una dintre acestea este de data foarte recenta. In luna noiembrie 2011, la Sibiu, a fost lansat si vizionat pentru prima oara un film documentar: „Parintele Arsenie Boca – Omul lui Dumnezeu” (in regia lui Nicolae Margineanu) cu ocazia festivalului international de film documentar Astrafilm. Sunt martora evenimentului care a facut ca mii de spectatori sa se adune si sa umple la refuz nu numai sala mare a Casei de Cultura din Sibiu, unde era aranjat sa ruleze filmul, ci si celalalte doua sali ale institutiei, iar o a patra locatie a fost si ea necesara in paralel, si anume in holul Casei de Cultura, plin si el de spectatori. Pentru toti s-au gasit locuri instantaneu si in patru locatii simultan marea de oameni a putut privi acest film-document. La 23 de ani de la moartea Parintelui Arsenie si la circa 51 de ani de la interdictia de a mai sluji in altar, o multime imensa de oameni (si mai ales tineri si foarte tineri…) a venit sa arate inca o data forta imensa a Luminii pe care o poate genera un om si magnetismul de peste ani si moarte ai „oamenilor lui Dumnezeu”.
Repere si modele…din ce in ce mai rare in contemporaneitate. Dar ele exista, si vin din istoria reala a Romaniei si din legatura ei continua si indestructibila cu spiritualitatea si desavarirea. „Nihil sine Deo” nu a fost o deviza desarta, si cei care cauta legaturile, le gasesc si le inteleg.
anomismi 