„Regele Carol al II-lea – dincolo de umbre si de manipulari”

In cea mai proaspata emisiune „Ora regelui” de pe TVR1, din data de 12 ianuarie 2013, realizatoarea Marilena Rotaru a initiat o noua serie de recuperari istoriografice monarhice curajoase si necesare: „Regele Carol al II-lea – dincolo de umbre si de manipulari„. Subiectul Carol al II-lea a ramas extrem de controversat in Romania, si, din pacate, fateta pozitiva a acestei „medalii” a dinastiei este complet anulata si negata. Primul episod din seria de „recuperari” poate vizualizat aici (intre minutele de emisiune 21:10-32:43). Cei care sustin ca despre Carol al II-lea ar fi necesar sa se vorbeasca si altfel, in prima rubrica de „recuperari” a Marilenei Roatru, au fost: disidenta anticomunista si profesor universitar Doina Cornea, istoricul Alin Ciupală, si  fostul soldat in Wehrmacht, respectiv observator economic pentru Europa de Sud-Est, azi in varsta 81 de ani – Wilfried H. Lang. Marturiile celor trei intervievati sunt foarte semnificative, venind in contradictie cu curentul general de impotrivire la oricare dintre realizarile  regelui Carol al II-lea. Doina Cornea, intr-un interviu din luna mai 1997 al Marilenei Rotaru, sustine ca este necesar sa se vorbeasca corect si despre acest fost rege al Romaniei. Sa nu uitam ca in octombrie 2009 Doina Cornea a fost decorata de Regele Mihai cu Crucea Casei Regale a Romaniei. Istoricul Alin Ciupala face cateva referiri la opera culturala semnificativa a regelui Carol al II-lea, iar Wilfried H. Lang se opreste asupra situatiei economico-politice a sfarsitului domniei lui Carol al II-lea si la legaturile cu ascensiunea politica si interesele lui Hitler in Romania. Depozitiile lui Wilfried H. Lang sunt foarte valoroase, tinand seama de trecutul sau: razboiul l-a surprins ca adolescent pe Valea Prahovei, alaturi de tatal lui, care se stabilise in Romania dupa 1920, ca sef al Sectiei de constructii la Rafinaria Astra. La 23 august 1944, liceanul Wilfried H. Lang s-a retras insa din Romania, alaturi de armatele germane si a fost unul dintre ultimii care au aparat Berlinul cu arma in mana. Inca din anul 1934, locuia cu familia la Ploiesti, pe Str. Alexandru II (azi Str. Stadionului). In urma bombardamentului naprasnic al aviatiei americane din 1 august 1943 asupra Ploiesti-ului, au fost evacuati la Boldesti – o schela petrolifera la zece kilometri nord de Ploiesti, pe Valea Teleajenului, iar apoi, la 23 august 1944 au inceput retragerea catre Germania,  in urma unui ordin venit din Bucuresti, prin care toti cetatenii germani si etnicii germani din Romania erau dati afara din serviciu.

Acum 63 de ani, la nasterea Principesei Margareta a Romaniei

Bunicii adora nepotii mai mult decat pe propriii copii. Este aproape o lege a firii…

Mi s-a parut interesant sa extrag din jurnalul bunicului, ex-regele Carol al II-lea al Romaniei, modul cum a primit vestea nasterii primului copil al fiului sau ex-regele Mihai al Romaniei. Pana la urma, oricat de vitrega sau incomoda, istoria necesita o abordare obiectiva: tata si fiu (Carol si Mihai), sunt radacinile familiei regale a Romaniei, care au contribuit in egala masura la actuala situare, ca principesa mostenitoare, a Margaretei de Romania.

Iata ce consemna in jurnal („Intre datorie si pasiune. Insemnari zilnice”, vol. VI: 1949-1951, Carol al II-lea, Ed. Curtea Veche, Bucuresti, 2002) ex-regele Carol al II-lea, la ziua de 27 martie 1949 (la o zi fata de nasterea principesei Margareta, la Lausanne, Elvetia):

„Primesc, dimineata, doua telegrame, ambele iscalite de Mihaita, prin cari imi vesteste nasterea fetitei lui, deci iata-ma bunic. Sunt fericit, dar nu ca in timpuri normale. Vad ca multe ce vor urma acestei nasteri vor fi, din nou, prilejuri de suparari si jigniri. Straniu insa a fost intarirea acelor doua telegrame, ambele in englezeste, dar una iscalita Michael si alta Mihai. Duduia (n.n. Elena Lupescu – cu care Carol era deja casatorit si se aflau amandoi in exil la Lisabona) face nesfarsite presupuneri, din cari ne-am oprit la urmatoarea: ca prima este de la Sitta (n.n. regina Elena, fosta sotie a lui Carol si mama regelui Mihai), de teama sa nu ma supar din nou, si a doua este cea adevarata de la Mihaita. Am aflat ca i s-a dat copilei numele de Margareta, dupa soacra (n.n. soacra regelui Mihai); acest lucru m-a indignat, caci arata, pe de o parte, cat de mult Mihaita este sub papucul familiei lui Sitta si, pe de alta, cat este de nepasator la toate traditiile romanesti. Printre romanii care-l umfla continuu va fi o dubla deceptie, intaiu, ca este o fata si, al doilea, din pricina numelui ei nespecific romanesc. Nu e nimeni langa baiat (n.n. ex-regele Mihai) care sa-l aduca la realitate, va continua deci a face gafe, cari il micsoreaza. Am fost deci cuprins de multe reflexiuni amarnice.”

In ziua de 28 martie 1949, regele Carol scrie urmatoarea fraza, legata de eveniment: „Nasterea nepoticai Margareta n-a produs, pana acuma, nici o reactiune vizibila.”

Fara a fi omis notite din jurnal, marti, pe 16 aprilie 1949, in jurnalul regelui apar urmatoarele mentiuni in legatura cu nepotica sa: „Gerty a trimes o taietura din jurnal, cu fotografia lui Mihaita, cu Ana si micuta Margareta. Tot prin ziare trebuie sa primesc si asta, el nu se gandeste sa mi-o trimeata. Atitudinea Baiatului este urata, lipsita de suflet si de bun simt, ma supara in adancul sufletului si ma mahneste.”

Urmatoarea notita este de miercuri, 11 mai 1949: „Tanzy Cosacescu […] a mai pus in scrisoare o taietura de jurnal, in care se anunta botezul mititicei Margareta, nasi fiind Sitta si Pavlo; ca de obiceiu, am fost complect ignorat. Aceasta atitudine a lui Mihaita este incalificabila si arata ca este complect cuprins de mrejele unei bande de prosti si de intriganti. Este trist pentru el, este trist pentru mine si este trist pentru Tara.”

La 14 februarie 2003, sicriul cu ramasitele pamatesti ale ex-regelui Carol al II-lea au fost aduse in Romania si asezate in capela Manastirii Curtea de Arges, spre odihna vesnica, aduse fiind din Portugalia, unde fusese inmormantat in 1953, alaturi de regii acelei tari. La ceremonia religioasa si militara organizata cu acel prilej la Curtea de Arges a participat si principesa Margareta, gest de mare noblete sufleteasca si intelepciune, pe care probabil s-a simtit datoare sa il faca fata de bunicul ei, care nu a avut niciodata prilejul sa o vada si sa o cunoasca.