Sfintii nostri in viata: Parintele Justin Parvu si Parintele Rafail Noica

Romania are sfinti in viata! Eu stiu cel putin doi dintre ei, de a caror lumina ma bucur in fiecare zi a vietii mele. Astazi, 22 mai,  a fost o zi a bucuriei depline, cand vestile dinspre amandoi au fost mari si bune. Este greu sa exprimi cu vorbele ceea ce simti direct in inima, lumina aceea universala in care simti ca patrunzi intru Unul si el patrunde in tine. „Iubirea care niciodata nu cade”…

Parintele Justin Parvu –  la 94 de ani, abia iesit din doua operatii recurente, s-a reintors ieri, cu bine, la Manastirea Paltin (manastirea de maici de la Petru-voda, Neamt). Ce dar mai de pret pentru cei dintre noi care stim ca parintele  este un sfant in viata, decat sa vedem miracolul iubirii lui Dumnezeu fata de cei care niciodata nu s-au dezis de credinta lor! Povestea acestui episod din viata atat de incercata a Parintelui, se poate citi aici. Sunt anunturile „copiilor” parintelui, de la manastirile surori pe care le-a pastorit mereu, dupa 1990.

Azi, o alta veste emotionanta si frumoasa  a aparut oficial pe media: Parintele Rafail Noica, va iesi sa tina un cuvant, dupa ani de sihastrie si tacere! La 30 mai 2013, va  o conferinția la Cluj Napoca despre Arhimandritul Sofronie Saharov, al carui ucenic a fost la Essex, in Anglia. Conferința intitulată “S-a dus să-L vadă precum este” are loc la împlinirea a 20 de ani de la mutarea la Domnul a părintelui Sofronie. Informatia completa despre conferinta se gaseste aici.

Daruri rare, daruri sfinte! Sa ai acces la sfintii Romaniei in viata, sa-i vezi, sa-i auzi, sa-i poti atinge chiar. Si mai ales, sa incerci din rasputeri sa le urmezi exemplul, macar si pentru a fi la talpa piciorului cu care calca pamantul.

Primavara intr-o manastire din Apuseni: Lupsa

Extrase din cartea, tradusa din rusa de Parintele Rafail Noica:     ” Cuviosul Siluan Athonitul ” (scrisa de ucenicul sau, Arhimandritul Sofronie):

„Mai inainte credeam ca Domnul face minuni numai pentru rugaciunile Sfintilor, dar acum am cunoscut ca si pacatosului face Domnul minuni, de cum se smereste sufletul sau, caci cand omul se invata smerenia, atunci si Domnul ii aude rugaciunile. Multi, din nepricepere, spun ca cutare sau cutare sfant a facut o minune, dar eu am cunoscut ca Duhul Sfant ce viaza in om este Cel ce face minunile. Domnul voieste ca toti sa se mantuiasca si vecini sa fie cu El, si de aceea aude rugaciunea omului pacatos pentru folosul celorlalti, sau chiar al celui ce se roaga.”

„Omul uneori ajunge atat de neputincios, incat nu mai are putere nici sa izgoneasca o musca, si nu poate din suflet a goni gandurile rele, dar si in aceasta neputinta milostivirea lui Dumnezeu pazeste omul, si nu-i vin ganduri rele, ci singur Dumnezeu este si in suflet, si in minte, si pretutindenea.”

Parintele Rafail Noica va implini in acest an 70 de ani

„Tot ce este civilizatie si cultura eu o vad numai ca o pregatire a omului pentru Dumnezeu” (Parintele Rafail, in cartea : “Celălalt Noica – mărturii ale monahului Rafail” -ediție îngrijită de Pr. Eugen Drăgoi și Pr. Ninel Țugui, Ed. Anastasia, București, 1994, pag. 117).

Nascut in anul 1942, Razvan Noica (ulterior tuns în monahism sub numele de Rafail) si-a inceput urcusul ortodox in  1961 (la 19 ani – adica la 6 ani dupa ce a parasit Romania alaturi de mama sa si de sora Alexandra, stabilindu-se in Anglia), iar in anul 1965 a fost calugarit la manastirea Essex (Anglia) de catre parintele Sofronie, „călugăria fiind răspunsul la întrebările ce mi le puneam din copilărie”.

Fiul filosofului Constantin Noica s-a intors în România în 1993, după 38 de ani departe de tara si dupa 6 ani de la moartea tatalui sau. In acelasi an s-a si stabilit definitiv in Romania, la sihastria Lazesti, din Munții Apuseni, unde se afla si azi.

„Inainte sa ajung la calugarie mi-a vorbit un bun prieten al tatalui meu din Franta cateva ceasuri tocmai despre responsabilitatea fata de Dumnezeu, fata de neam, de societate, etc. M-a interesat foarte mult ceea ce-mi spunea, dar la mine s-au imbinat toate in responsabilitatea fata de Dumnezeu, fiindca n-am putut, n-am avut energia sa ma risipesc in impartirea asta a elementelor vietii: Dumnezeu, om, familie, societate, tara, etc. Eu am gandit ca daca imi fac datoria fata de Dumnezeu, automat toate celelalte dispar si gasesc acum, la batranete, ca am vut dreptate. Dar trebuie sa precizez ca nu este o reducere prin eliminarea celorlalte elemente, ci o integrare a lor, o viziune de sinteza, pe care o aveam intuitiv atunci si care s-a adeverit. Adica Dumnezeu a creat si pe parinti si neamul si locul si in Dumnezeu trebuie gasite si prin Dumnezeu trebuie trecute toate relatiile cu aceste elemente si, atunci, intr-adevar, raspunderea ta este acolo unde trebuie.” (“Celălalt Noica – mărturii ale monahului Rafail”)

 

„Un sihastru al spiritului romanesc” – Constantin Noica

Am dat intamplator, intr-o librarie electronica de pe net, peste o carte micuta, avand pe coperta o fotografie din fata Schitului de la Paltinis, de la inmormantarea filosofului Constantin Noica, din decembrie 1987. Cartea se numeste „Constantin Noica in amintirile si marturisirile unui preot ortodox” iar autorul este Constantin St. Dogaru (Ed. Paralela 45, Pitesti, 2008). Primul meu gand, cand am vazut cartea, a fost: ea trebuie sa ajunga in mainile Parintelui Rafail Noica (fiul filosofului) – care acum sihastreste in Muntii Apuseni, retras total din lume (v. „Duhovnicul nevazut – Rafail Noica„). Voi incerca sa materializez acest gand al meu, care nu a venit intamplator, si sa ajung sa inmanez cartea, fiului… Alaturi de aceasta carte, am mai pregatit una spre daruire, tot despre Constantin Noica, pe care cred ca Parintele Rafail ar putea fi doritor s-o citeasca.

Cartea preotului C.St. Dogaru este o marturie minunata… Este vorba de un tanar preot de 30 de ani, care in septembrie 1984 se hotaraste sa faca o vizita la Paltinis, in locul de retragere fortata a filosofului Noica. Spre a-l intalni, spre a cunoaste direct pe „sihastrul spiritului romanesc”. Merge acolo, insotit de prietenul sau, Dan. Cu mari emotii… Spre imbunatatire…

„[…] Vine ospatarul caruia Noica ii spune ca stiu cei de la bucatarie ce mananca. Incep discutiile. Il las pe Dan sa vorbeasca, eu asumandu-mi rolul de ascultator. E un adevarat <<deliciu>> verbal. Dan intreba, iscodea, Noica raspundea. Faptul ca Dan spusese ca e scriitor, membru al U.S.R. (n.n. Uniunea Scriitorilor din Romania), lui Noica nu-i picase bine. Am stat cuminte in banca mea. Noica l-a mirosit – ca sa zic asa – pe Dan, i-a simtit superbia si in cateva replici l-a <<desumflat>>… Ma miram cum poate sa manance si sa vorbeasca in acelasi timp. Replica fara sa-si ridice ochii din farfurie, decat asa, din cand in cand. Aveai impresia ca vorbea de unul singur.”

„… Urcam pe potecuta si, in dreapta, ascunsa de arbori inalti, paltini intunecosi, se zareste vila acestui sihastru al spiritului romanesc si european. Urcam prin intuneric cateva trepte. Ajungem in fata unei usi pe care Domnia sa ne-a deschis-o reverentios, poftindu-ne inauntru cu politetea-i bine cunoscuta. Intram in mica-i odaie. Sunt descumpanit. Dintr-o data imi vin in minte cuvintele lui Heraclit presocraticul: <<Intrati, sunt zei si aici!>>… O camaruta cu pereti albi, doua paturi, unul lipit de peretele din spate, altul mai la mijloc. Peste ele, un fel de <<tablita>> – probabil ca pe ea se scrie, dar cum? In stanga, langa usa, soba si cateva lemne […] In dreapta, un fel de etajera cu carti, doua scaune (unul s-a dezmembrat cand Dan s-a asezat pe el, gata-gata sa cada). Parca-l vad. Sta pe pat, rezemat, isi scoate pipa, o indeasa de tutun, o aprinde si pipeaza. Ora incepe. Isi scoate un carnetel si ma trece in el. Isi noteaza numele meu, licenta, ce stie, ce-i trebuie… Vorbeste mai mult Dansul. Imi amintesc ca la masa a avut cuvinte de lauda la adresa teologiei si a matematicii: <<Azi – zicea – daca vrei sa faci ceva serios, nu poti face decat teologie sau matematici pure…>>”

Am parcurs numai primele 20 de pagini din carticica, si mai sunt, pana la 135… Dar e o carte din cele scrisa cu sufletul. De un preot oarecare din aceasta tara, care in tinerete l-a cunoscut si vizitat de cateva ori pe marele filosof roman.  Despre care Parintele Galeriu afirma: „Constantin Noica e un om mantuit”;  iar Nicolae Steinhardt (mai tarziu Parintele de la Manastirea Rohia) spunea: „In afara parintilor mei, C. Noica e omul care mi-a influentat cel mai mult viata. Mi-a deviat-o. Datorita lui m-am nascut a doua oara.”

Probabil ceva similar a simtit si preotul Constantin St. Dogaru, autorul cartii amintite, preot tanar (pe atunci) la Cornu de Jos, un sat intre  Ploiesti si Urziceni.