Citesc stirile noi de azi, si imi ramane una: <<Cristian Mungiu a câştigat premiul pentru cel mai bun scenariu, duminică, la Festivalul de Film de la Cannes, pentru filmul “După dealuri”.>> Privesc trailer-ul filmului (mai jos) si inteleg… Este ceva in Romania asta a noastra, adanc in radacinile ei, pe care le-au hranit toate amarurile romanesti care s-au scurs in pamantul acesta, dar care acum ne ajuta – urcand din timp in timp, sa refaca o noua fiinta nationala, o noua fata, ca sa existam in ochii acestei lumi, care se straduieste sa ne inteleaga, ca natie, ca popor. Prin cultura, singura noastra sansa… Chiar si noi pentru noi insine suntem o enigma si ne iubim in masura in care ne uram, ca popor…
UPDATE: Citesc tot in revista Q Magazine si cateva randuri ale Irinei Margareta Nistor pe marginea premiilor de la Cannes pentru filmul „Dupa dealuri„. Irina Margareta Nistor… reprezenta pentru mine, pana la un moment dat, doar inconfundabila voce a traducatoarei multor filme vizionate pe video, oarecum „pe sest” inainte de 1989 (intr-o perioada in care romanii nu puteau vedea altceva la TV decat, in cel mai bun caz, filme laudative la adresa societatii socialiste). Era vocea de dincolo de cortina de fier prin intermediul careia cultura cinematografica universala putea patrunde pana la mine, e drept- fraudulos, pe usa din dos a Romaniei pre-decembriste. Dupa ’89 am regasit-o pe Irina Margareta Nistor pe scaunul demn al criticului de film, facandu-si meseria in sfarsit, in cel mai frumos mod cu putinta: cu daruire. De curand am vazut-o, in carne si oase, participand la vizionarea unei piese de teatru la Teatrul „Radu Stanca” din Sibiu: si-am reinteles, a cata oara, ce inseamna sa fii un adevarat profesionist si-un adevarat pasionat al meseriei! Revenind la filmul premiat ieri la Cannes, am fost in plus fericita sa aflu ca cele doua actrite tinere din film, la debut, au primit si ele, pentru rolurile din acelasi film al lui Mungiu (scenarist si regizor), „premiul pentru cea mai buna interpretare feminina„. Este o bucurie imensa, pentru cei care pot simti gustul unei asemenea victorii. In trailer-ul filmului, noi romanii, degustam si farmecul nealterat al exprimarii moldovenesti, si din pacate, juriul de la Cannes nu a putut „prinde” si latura aceasta, si totusi… Subiectul filmului e-atat de real, si pare ca si jocul actritelor Cosmina Stratan şi Cristina Flutur au reusit atat de tare sa patrunda publicul, incat merita – noi ca romani, sa fim cu totul fericiti pentru succesul acestei bucatele de fresca romaneasca plutind pe marea culturii cinematografice universale cu coronita pe frunte…
Update: Jurnalistul Stelian Tanase are un punct de vedere foarte interesant cu privire la film, aici.
anomismi 