Din vreme in vreme, nevoia de adapare sufleteasca, la Manastirea Brancoveanu de la Sambata. Acolo, ramas din anii ’40, sufletul-amprenta, nepieritor, al Parintelui Arsenie Boca, „Sfantul Ardealului”, strajuieste. Pentru cei ce-l iubesc, el ii intampina intotdeauna, la Sambata…
Cu doua zile in urma poporul roman a pierdut alt sfant parinte, Parintele Justin Parvu de la Manastirea Petru Voda, poate ca ultimul din generatia lor. E-un cerc de martiri ce se-nchide, caci mai-toti au pierit. Vom fi oare vrednici, ca macar inteles sa avem fata de sacrificiul lor?…
Azi la Sambata m-am rugat Domnului, avand ca strajer luminoasa umbra a Parintelui Arsenie Boca, pentru odihna Parintelui Justin Parvu, plecat dintre noi duminica seara. Rugandu-ma, cu mijlocire la Domnul in locul sfintit dinainte al Sambetei, m-am intrebat cum oare nu-i azi si nu va fi si maine, tot poporul ingenunchiat in rugaciune? In 1989, decembrie, putin inainte de Revolutie, pleca de Aici Parintele Arsenie. Atunci aveam scuza de a nu sti, a nu putea, a fi „sub regim”. Si nu ne-am rugat, ca semn de recunostinta fata de binele urias… Dar azi, cand il petrecem spre Dincolo pe Parintele Justin Parvu, ce scuza mai avem?…
Am privit si m-am rugat, atat cat poate un om ca mine, acolo, la Sambata. Si daca ruga mea nevrednica si neintelegibila nu va ajunge la Cer, il am pe Parintele Arsenie care va mijloci neputinta si neispravirea noastra. Am rugat un sfant sa se roage spre odihna vesnica a altui sfant. Sfinti romani, de care teama mi-e ca nu vom fi nicicand vrednici! Domnul sa ii aiba mereu in ograda sa luminoasa, si noua sa ne deschida ochii si inima sa-nvatam si noi a fi…
Si spre bucurie, cateva fotografii de azi de la manastirea Sambata:
anomismi 