Evreu convertit la ortodoxie in timpul intemnitarii, Parintele Nicolae Steinhardt a trait in ultima partea a vietii la Manastirea Rohia (de langa Targu Lapus, jud. Maramures), respectiv in perioada 1978 -1989 (pana la trecerea Dincolo). În 1958 a fost arestat Constantin Noica și grupul său de prieteni din care făcea parte și scriitorul Nicu Steinhardt. La 31 decembrie 1959 a fost convocat la Securitate, cerându-i-se să fie martor al acuzării si punându-i-se în vedere că dacă refuză , va fi arestat și implicat în „lotul intelectualilor mistico-legionari”. Anchetat pentru că a refuzat să depună mărturie împotriva lui Constantin Noica, a fost condamnat în „lotul Pillat-Noica” la 13 ani de muncă silnică, sub acuzația de „crimă de uneltire contra ordinii sociale”. In 1964 a fost eliberat, in urma gratierii generale a detinutilor politic. A luat decizia de a se boteza crestin ortodox in timp ce se gasea în închisoarea Jilava, respectiv la 15 martie 1960. La Manastirea Rohia a ajuns prima oara in vara anului 1978, dar apoi s-a stabilit definitiv acolo, fiind tuns in monahism in 1980.
*************************
Extras din cartea „Jurnalul fericirii” – de Nicolae Steinhardt, Ed. Manastirii Rohia, 2005, pag.141:
„Mult, mult, mult mai buni au fost tinerii prin inchisori decat batranii.
Pentru ca mai usor renunti la viata cand ai timp indelungat de trait? Pentru ca la tinerete patimile sunt mai aprinse dar si vigoarea spirituala mai neintinata? Pentru ca n-au cunoscut ranchiunele, prejudecatile si dusmaniile generatiei mai vechi? Pentru ca erau mai putin obsedati cu acreli si rabufniri, mai putin incarcati de anexele trecerii timpului: slutenii, esecuri, dezamagiri, confirmand astfel teoria lui Robert Brasilach dupa care e bine sa mori inainte de a te fi pangarit mersul innoroiat al anilor? Nu stiu. Au fost mai buni.
N-a fost camera in care tinerii – si mai ales legionarii – sa nu-mi vie in ajutor si sa nu-mi dea ‘cafeaua’ de dimineata si feliuta bisaptamanala de paine – odoare fara pret pentru un bolnav de intestine in schimbul ciorbei de muraturi putrede, al fasolei negatite, al cartofilor fierti cu coaja si pamant cu tot ori al verzei crude la care lighioanele s-ar uita cu sila – singurele alimente ce le puteam oferi.
Pana ce – si au trecut mai bine de trei ani – n-am invatat sa mananc arpacas, ei m-au tinut in viata. Si fara a face caz.”
Rememorez cu amaraciune, in contextul celor exprimate de evreul convertit ortodox – Parintele Nicolae Steinhardt mai sus, retragerea, in aceasta luna, a diplomei post-mortem de cetatean de onoare a orasului Targu-Ocna, a ‘Sfantului Inchisorilor’ – Valeriu Gafencu, la somatia Institutului pentru Studiul Holocaustului în România “Ellie Wiesel” (link aici). Atat de mica este intelegerea si cunoasterea noastra!!!
Cateva fotografii recente de la Manastirea Sf. Ana din Rohia (manastirea este in plin santier, fiind amenajat deja, in interior, etajul inferior al noii biserici si fiind in dezvoltare „Centrul cultural monahal Nicolae Steinhardt„):
anomismi 