O avantpremiera la „Romania ingerilor” – cu Parintele Savatie

DSC06267Intalnire ieri, la Libraria Sophia din Bucuresti, cu monahul scriitor Savatie Bastovoi. Pentru mine – prima intalnire „pe viu”. Un regal de suflet si de minte!  Titlul interventiei/conferintei de ieri, titlu ales de organizatori, a fost: „Nobletea duhovniceasca – lege sau fire?”.

Dupa marturisirea parintelui, reintors de la Paris de la Salonul Cartii (desfasurat in a doua jumatate a lunii martie 2013), unde a trebuit sa vorbeasca la o masa rotunda cu tema „Romania ingerilor”, este nevoit sa faca fata- uneori aproape  spontan, unor teme preimpuse.

Nobletea, nobletea duhovniceasca – este un subiect despre increderea nemarginita in aproapele, oricare ar fi el. In acest mod am receptionat, in mod concentrat, ceea ce a dorit sa exprime Parintele. Sa poti bea apa din mana dusmanului fara teama ca el te-ar putea otravi. Si chiar daca ai sti ca mori riscand astfel, sa o faci, cu incredere nemarginita. Dezbinarea, lipsa de incredere, vin din necredinta si vin aduse de mass media prezentului. Daca modelul izbavitor este Iisus, care i se adreseaza lui Iuda tradatorul, chiar si in clipele finale, prin apelativul „Prietene!”, si noi sa facem la fel. Greu, teribil de greu!… Dar aceasta-i credinta, aceasta-i dragostea.

Amintiri din copilaria Parintelui Savatie… Despre cum l-a invatat tatal sau sa se bata, sa-si faca dreptate, sau sa si-o apere – cand era nevoie. Despre nobletea pe care trebuie sa o aiba luptatorul fata de adversarul sau. Despre acel fair-play din orice situatie, inclusiv cea dintr-o bataie de copii.  Sa nu lovesti cand adverarul tau este cazut…sa-i dai ragazul sa se ridice.  „Regula” nobletii in lupta se invata, provine din educatie. Parintele o primise de la tatal sau, de la parinti. A fost un moment, amintindu-si de tatal sau, de emotie vie, adanca, si a fost a doua oara cand l-am vazut pe parintele coplesit in inima,” cu nodul in gat”, oprindu-se fara sa mai poata rosti ceva, cateva secunde. Momente de tacere, parintele intors cateva secunde cu spatele, spre a-si reveni. Si intors inapoi cu fata spre noi, spre public, marturisind – daca mai era nevoie, precum o spovedanie publica: „l-am iubit pe tatal meu”!  Cei care au citit cel putin una dintre cartile lui,  „Fuga spre campul cu ciori” vor intelege mai bine…

Revenind la nobletea luptatorilor, primul soc al parintelui Savatie –copil, a fost ca nu toti copiii urmau regula „nobletii” in atac. Ce facem atunci? Ce facem cand oponentul ori vecinul, nu au noblete? Nu au deprins-o, nu au inteles-o? Mergem dupa regula lor sau pastram regula nobletii sufletesti a crestinului?

Este o bucurie, o sarbatoare sa poti audia pe Parintele Savatie,  daruind, impartasind – invatatura si traire vie. Adancul lui, in care au ramas agatate amintirile, este izvor continuu de inspiratie si de cugetare. Mi-a placut mult felul in care intamplari din anii copilariei sale, le retraieste, cantareste, analizeaza si in pasul urmator ele cristalizeaza ca acte artistice. Parintele ne-a dezvaluit astfel proiectul la care lucreaza in prezent – un filmulet de 15 minute despre un caz real, caruia i-a fost martor in copilarie – cazul unui cuplu de copii handicapati, unul impingand caruciorul cu celalalt in el, pret de 15km dus si 15 km intors, spre a-si cumpara baterii pentru aparatul de radio: o filosofie existentiala din lumea copiilor cu handicap; o legatura de o viata, intre doi copii neintregi care recladesc intregul: picioarele – unul, capul – celalalt.

Parintele Savatie, asa cum a scris in treacat si pe blogul sau (aici), lucreaza la o noua carte, intitulata precum masa rotunda de la Paris, „Romania ingerilor„, o carte despre dialogul Est-Vest in ortodoxie,  un dialog al Parintelui Savatie cu Jean-François Colosimo, presedintele Centrului National de Carte din Franta (el insusi teolog ortodox), cu ocazia invitatiei pe care a avut-o la Institut Ortodox Saint Serge din Paris.  Cartea se pare ca va aparea in jurul Pastilor.

Intalnirea cu Parintele Savatie a durat mai bine de doua ore, din care buna parte din timp parintele a raspuns intrebarilor diverse din public si a impartasit – din nou, lumina, entuziasm, intarirea si harsima unui  monah din care parte din suflet ramane de artist. Poate ca e „vina” primaverii pentru felul in care a vibrat catre noi ieri inima Parintelui Savatie Bastovoi –    emanand culoare, parfum si zambet uman, toate ca la portile de raiului…

Conferinta Parintelui Savatie de aseara se poate urmari mai jos, in doua parti: