Ctitorul nemtean al sufletelor

DSC06112

Parintele Justin Parvu, ctitorul Manastirii Petru Voda – tabloul votiv din biserica

Azi ne-am despartit de trupul Parintelui Justin Parvu, sfantul romanilor de azi si de maine! Chipul sau ramane de straja in biserica Manastirii de la Petru Voda, la care a visat  din tinerete, apoi din perioada cruntei recluziuni comuniste si pana la ctitorirea ei, in 1991.

Domnul sa-l odihneasca in pace!

Loc sfintit, loc sfintitor…

Din vreme in vreme, nevoia de adapare sufleteasca, la Manastirea Brancoveanu de la Sambata. Acolo, ramas din anii ’40, sufletul-amprenta, nepieritor, al Parintelui Arsenie Boca, „Sfantul Ardealului”, strajuieste. Pentru cei ce-l iubesc, el ii intampina intotdeauna, la Sambata…

Cu doua zile in urma poporul roman a pierdut alt sfant parinte, Parintele Justin Parvu de la Manastirea Petru Voda, poate ca ultimul din generatia lor. E-un cerc de martiri ce se-nchide, caci mai-toti au pierit.  Vom fi oare vrednici, ca macar inteles sa avem fata de sacrificiul lor?…

DSC09050

Azi la Sambata m-am rugat Domnului, avand ca strajer luminoasa umbra a Parintelui Arsenie Boca, pentru odihna Parintelui Justin Parvu, plecat dintre noi duminica seara. Rugandu-ma, cu mijlocire la Domnul in locul sfintit dinainte al Sambetei, m-am intrebat cum oare nu-i azi si nu va fi si maine, tot poporul ingenunchiat in rugaciune? In 1989, decembrie, putin inainte de Revolutie, pleca de Aici Parintele Arsenie. Atunci aveam scuza de a nu sti, a nu putea, a fi „sub regim”. Si nu ne-am rugat, ca semn de recunostinta fata de binele urias… Dar azi, cand il petrecem spre Dincolo pe Parintele Justin Parvu, ce scuza mai avem?…

Am privit si m-am rugat, atat cat poate un om ca mine, acolo, la Sambata. Si daca ruga mea nevrednica si neintelegibila nu va ajunge la Cer, il am pe Parintele Arsenie care va mijloci neputinta si neispravirea noastra. Am rugat un sfant sa se roage spre odihna vesnica a altui sfant. Sfinti romani, de care teama mi-e ca nu vom fi nicicand vrednici! Domnul sa ii aiba mereu in ograda sa luminoasa, si noua sa ne deschida ochii si inima sa-nvatam si noi a fi…

Si spre bucurie, cateva fotografii de azi de la manastirea Sambata:

Savarsitu-s-a Aici, Inaltatu-s-a Acolo!

parintele-justin-parvu-doamne-ajuta2

Parintele Justin Parvu – desen de Gabriela Mihaita David (http://albastrude.wordpress.com/)

Ce cuvinte sa gasesti, cand dintre noi, oameni de rand si plini de pacate, se desprinde un sfant, un om mai presus de oameni, si trece…Dincolo… Rememorezi tot ce ai stiut, invatat, vazut si inteles, atat cat ai avut minte si inima sa pricepi, privind de asta data doar icoana-i ramasa cu noi, a unui sfant ce a fost astfel in viata fiind: a Parintelui Justin Parvu.

Cuvintele sunt mereu mici, atat de mici ca nici n-au rost, cand vrei cu ele sa zugravesti farama de-amintire despre-un sfant. Despre sfinti nu poti vorbi, este cu totul nefiresc; intru ei, la umbra lor, poti doar trai, poti invata, poti creste… Pe ei ii poti privi si poti inainta in tacere, urmandu-le exemplul. Tot ce este in plus, este de prisos.

Ce este iubirea, Parinte?”

„Sa-ti dai viata pentru aproapele!”

Aceasta-i lectia ce am primit-o de la Parintele Justin, privindu-i ochii albastri si sarutand mainile-acelea parca nefiresc de mari, peste care trecusera ani in sir suferintele iadului…

Parintele s-a dus. Nu departe, nu aproape. S-a dus in adancul inimii noastre, acolo unde este si iubirea pe care i-o purtam. Ea, iubirea, este singura masura cu care indraznim a-l aminti!

http://petruvoda.ro/2013/06/16/parintele-arhimandrit-justin-parvu-a-trecut-la-domnul-si-mintuitorul-nostru/

http://petruvoda.ro/2013/06/17/inmormintarea-parintelui-justin-parvu-va-avea-loc-joi-20-iunie/

http://razvan-codrescu.blogspot.ro/2013/06/la-trecerea-in-vesnicie-parintelui.html

http://nichitus.ro/2013/02/09/la-multi-ani-parintelui-iustin-parvu-la-implinirea-a-94-de-ani/

Gand luminos, gand luminat…

CAM_8496

Fotografia de mai sus este facuta in septembrie 2009, cand am avut bucuria si sansa sa il vad si aud prima oara pe Parintele Justin Parvu. Iesise din chilie, pe usa din spate, la Manastirea sa de la Petru voda (jud. Neamt), sa mai dea un cuvant de binete multilor oameni care ii cereau sfat neincetat. De atunci si pana azi, pentru mine, Parintele Justin nu are asemanare intre oameni… Iar ceea ce a putut exprima o fiică duhovnicească a Părintelui Justin Pârvu ieri, 1 iunie (in ziua trecuta in calendarul crestin ortodox in amintirea Sfantului Iustin – Martirul si filosoful), este o inaltatoare floare de gand, de ziua onomastica a Parintelui Justin Parvu, aflat acum pe patul suferintei pamantesti dar pe cel al Inaltarii ceresti. Reproduc mai jos, intocmai, cuvantul ucenicei sale de la Manastirea Paltin (Petru voda – de maici),asa cum a aparut pe blogul Manastirii Petru voda:

Un voievod al Adevărului, răstignit pe crucea neamului şi strâns îmbrăţişat de Hristos cel Înviat (smerit polyhroniu)

„Astăzi a fost Sfântul Justin. Iar dimpreună cu martirul filosof al primelor veacuri, prăznuim şi pe Sfântul Justin Popovici, cel mare al sârbilor, mutat la Domnul în 1979. Şi… nu în ultimul rând, e ziua părintelui nostru stareţ.

Despre Părintele Justin nu prea se poate vorbi cu cuvinte.

Acum câteva zile când a plecat la mănăstirea de călugări am putut să-l zăresc câteva clipe. Eram aproape de tot. Mi-am strâns ochii, aşa de tare strălucea. Trupul său însuşi parcă a devenit lumină compactă. M-am gîndit la Tabor. Mi s-a frânt inima de regret că vreodată, cu ceva, l-am supărat. Totuşi, simţeam că zbor…

Când l-am văzut prima dată am ştiut că în acest om este sălăşluit Duhul lui Dumnezeu, într-o măsură mai mare decât în orice alt român pe o rază de câteva secole. Fireşte, l-am urmat. Lumea cu toate bogăţiile şi slava ei nu se compară cu bucuria Evangheliei scrisă într-o inimă de om.

Săptămâna trecută, cele 30 de secunde, cât am avut onoarea şi fericirea ce mi s-a îngăduit să-l văd pe patul suferinţei, mi-au fost dovadă că veşnicia verticală este cu adevărat APROAPE de inima omului. Am văzut un voievod al Adevărului, răstignit pe crucea neamului şi strâns îmbrăţişat de Hristos cel Înviat. Dincolo de uimire, în timp ce făceam cuvenita metanie, am trăit cu totală intensitate că pentru acel moment anume s-a meritat să mă fi născut – să văd unirea dintre Dumnezeu Însuşi şi un mare mucenic, să pricep cea dincolo de fire plinătate a iubirii, să privesc măreţia de nedescris a muceniciei este cu siguranţă cea mai mare cinste pe care am trăit-o vreodată. Ce bine că sîntem veşnici, ca să avem timp să-I mulţumim lui Dumnezeu!

Sărutând mâna părintelui ca şi când aş fi ajuns la izvorul artei, la prototipul armoniei pentru care s-a creat universul către OM, n-am putut decât să-i zic în gând: vă iubesc din toată fiinţa, părinte…!

Între creştini nu există despărţire: Duhul Sfânt şi Trupul şi Sângele lui Hristos ne unesc pe toţi întru Tatăl, fără de spaţiu şi timp, în cea mai minunată fericire. Slavă Ţie, Hristoase, Singurul Care faci minuni!

Să ne trăieşti şi pe noi, Cuvioase Părinte, aşa cum Dumnezeu trăieşte întru tine!”

La Manastirea Petru voda, aprilie 2013

Am vizitat ieri din nou, scurt, cele doua manasitiri de la Petru voda (jud. Neamt), cea de maici si cea de calugari. Fotografiile de mai jos sunt luate de la cea de a doua.

Dupa cum se stie, pastorul celor doua este Parintele Justin Parvu, acum in varsta de peste 94 de ani, probabil ca cel mai mare duhovnic roman in viata, o personalitate ortodoxa care va ramane adanc in istoria crestinismului romanesc. Daca la manastirea de maici am remarcat viteza cu care se dezvolta ansamblul, inmultirea numarului de calugarite, de la an la an, la manastirea de calugari am remarcat dezvoltarea laturii comemorative a marilor marturisitori crestini din inchisorile comuniste.

Am ajuns in vremea pranzului – a iesirii de la trapeza, la manastirea de maici. Vanzoleala… Intre timp, din cladirea asezamantului pentru ingrijirea batranilor, unde isi are chilia Parintele Justin, coborau treptele zeci de elevi de liceu, care fusesera sa primeasca binecuvantare, in cadrul saptamanii „Scoala Altfel”. M-am gandit cu bucurie ca in Moldova (caci autocarul ce astepta elevii era unul cu numar de NT) mai sunt profesori care inteleg menirea religiei vii in formarea caracterelor si care au ales sa aduca elevii sa primeasca un cuvant de duh de la un sfant in viata. Am intrat scurt si in asezamantul pentru copii de care se ocupa una dintre cele mai luminoase maici pe care eu le cunosc si m-am bucurat sa regasesc atmosfera de respect si cumintenie ce trebuie sa domneasca intr-un loc in care copiii nevoiasi sau lipsiti de parinti sunt educati pentru viata. Cladiri noi m-au intampinat in aria de dezvoltare monahala, inclusiv noua poarta a manastirii.  Gramezi mari de lemne de foc, de curand taiate, erau intinse in diverese locuri langa cladiri, si dupa cantitatea lor, am putut evalua amploarea pe care care a luat-o asezamantul de maici, ca numar de suflete. Rare sunt locurile din tara aceasta, unde dezvoltarea are asemenea viteza. Si desigur, manastirea de maici de la Petru voda nu este una obisnuita, ci una cu asezaminte sociale in care batrani si copii primesc ingrijire in demnitate, lumina si credinta. In biserica, linistea din vremea pranzului, cu doua maici rugandu-se in liniste la strana. La trapeza, sfarsitul mesei, in bucataria manastirii munca multa, cea de dupa strangerea mesei pentru, poate, peste 70 de calugarite. In caminul pentru varstnici, jos la intrare, maica de serviciu si persoane asteptand in liniste sa fie primite, dupa lista, de Parintele Justin. O atmosfera febrila, de frunici harnice, roind cu treburi… Ici-colo, pelerini veniti, ca si mine, sa se inchine intr-un loc mustind de credinta.

A doua escala scurta am facut-o la Manastirea de calugari de la Petru voda, cea de la cativa km mai sus, cea pe care de altfel a ridicat-o Parintele Justin insusi in anii ’90. Am regasit acolo totul aproape neschimbat. Acolo era multa liniste si pace. Ceea ce am regasit in plus au fost mormintele noi din cimitir, alaturi de mormantul unui  mare marturisitor preot al inchisorilor comuniste, Parintele Gheorghe Calciu, care este acolo din 2006. Apoi, la intrarea in curtea manastrii un monument-troita ridicat de curand intru comemorarea marturisitorilor Ionel Mota si Vasile Marin, pe a carui frontispiciu sta un mic text ce se poate citi pe una din fotografiile inserate mai jos. Un alt element comemorativ este un tablou al marturisitorului preot Ilie Lacatusu, si el inserat de curand pe insirarea de nume si personalitati careia Manastirea Petru voda de calugari a hotarat sa i-o dedice.

In ambele manastiri de la Petru voda au fost aduse cranii si oase ale mucenicilor inchisorii de la Aiud, pastrate cu sfintenie in racla, si despre care Parintele Justin, un supravietuitor, aduce dovada si marturie istorica fara seaman.

Felul in care Parintele Justin Parvu a coagulat si depus marturie despre supravieturea romaneasca a anilor 1948-1964, atat prin manastirile de la Petru voda, cat si prin cele de la Aiud si actualmente Poarta Alba, cat si in altele, este felul in care istoria reala si-a cerut si isi arata drepturile. Romanii pot invata istoria si asa, daca in alt mod ea ne ramane tinuta deoparte, tainuita ori neasumata.

Documentar „In Premiera”: Sfintii Inchisorilor

Jurnalista si realizatoarea TV-  Carmen Avram a pregatit pentru emisiunile sale „In Premiera” din datele de 3 si 10 martie 2013, cele doua parti ale unui documentar – pe cat de valoros, pe atat de curajos – despre o parte a istoriei poporului roman, prea putin sau deloc cunoscuta, din perioada anilor 1948-1964, cand mii de romani au fost intemnitati de confratii lor care au aderat la caracatita comunista. O istorie dureroasa, rusinoasa si infricosatoare despre cum au actionat spre ingenunchierea  credintei crestine si spre stergerea ei, cealalta parte a poporului, care a aderat la bolsevism si comunism. Potrivit concepției marxist-leniniste care dezvoltă concepția determinismului,  fiecare individ dintr-o clasă are un gen de comportament indus nu de gândirea acelui individ ci de clasa careia ii aparține și de aceea el trebuie reeducat în lumina noii societăți comuniste. Acest concept determinist este cel care a folosit la justificarea temnitelor rosii si a lagărelor de reeducare. Insa s-a dovedit ca temnitele comuniste au devenit mai degraba pepiniere de crestinism si convertire si ca au lasat in urma sfinti care asteapta canonizarea. Dupa 49 de ani de la eliberarea supravietuitorilor, se cunoaste infim si se actioneaza si mai infim: in documentarul lui Carmen Avram se gasesc si raspunsurile privitoare la tacerea prelunga si plina de vinovatie, chiar si cea mai recenta, de dupa 1989 incoace… Mai jos, intregul documentar despre „Sfintii inchisorilor” anilor 1948-1964 ai Romaniei:

Previous Older Entries