Sambata seara (aseara) am asistat la slujba de seara de la Manastirea Nicula din jud. Cluj. Se gaseste la cca. 1 ora de mers cu masina de Cluj Napoca, catre Dej (aproape de Gherla). Prima oara am fost acolo acum un an si jumatate, si de atunci inca de 3 ori. Am ajuns acolo prima oara din curiozitate. Citisem si auzisem de multi ani despre icoana Fecioarei Maria (care a lacrimat la 1699) si care salasluieste in manastire. Multi vorbeau de Nicula ca despre unul dintre „locurile puternice” ale credintei romanesti, si poate cel mai puternic din Ardeal. Locul in care se afla manastirea este foarte pitoresc, in mijlocul naturii, sus pe un deal. La prima mea vizita acolo am privit in tacere de jur imprejur si am incercat sa patrund taina unui loc despre care auzisem multe. Am avut doar senzatia unui loc stravechi, puternic amprentat de timp, de evenimente. Nu am reusit sa intru in vibratia ortodoxa a locului, atunci. Am vazut si icoana, frumos incadrata de raze, salasluind sus pe iconostasul altarului. La anumite momente ea este coborata peste usa principala a altarului si uneori credinciosii pot merge s-o sarute si sa se roage, atingand-o. La a doua vizita insa, s-a intamplat sa iau parte la o slujba oficiata de staretul de atunci, parintele Andrei Coroian. Atunci abia am simtit forta teribila a locului si a sfinteniei de-acolo, si am legat-o de acel preot calugar. Am fost atat de patrunsa si miscata de predica vie, adanca si curajoasa a parintelui, incat, abia din acel moment am simtit nevoia sa revin, spre imbunatatire, la Nicula. Am mai avut sansa sa il vad o data pe parintele Coroian, dar din pacate ieri nu a participat la slujba. Intrand pe site-ul manastirii, tocmai am constatat ca in dreptul staretului apare acum un alt nume, probabil este cel al parintelui care a slujit aseara. Tanjisem dupa forta de a transmite si impartasi har a parintelui Andrei Coroian, si speram sa ma pot adapa aseara… Cred insa, ca intr-o zi nu foarte departe, am sa il regasesc si sa pot din nou simti adevarata credinta revarsata de alesii Domnului care slujesc unele dintre manastirile romanesti. Cei cu care, de la prima intalnire, simti ca totul capata o alta dimensiune, cea a legilor de dincolo de fire…pe care le cautam intrand in biserici.
Redau mai jos cateva cuvinte frumoase ale Părintelui arhimandrit Andrei Coroian (stareţ pana de curand la Manastirea Nicula), si inserez si cateva fotografii pe care le-am facut aseara la Nicula.
„Când ne rugăm către Dumnezeu şi către Maica Domnului, atât să ne rugăm: Doamne, ajută-mă să te cunosc şi învaţă-mă să te iubesc. Dacă înveţi să-L cunoşti pe Dumnezeu şi să-L iubeşti, esti fericit, pentru că, vedeţi, aici, pe pământ, când găseşti o persoană deosebită şi ajungi să o cunoşti şi să o iubeşti, eşti fericit. Cu atât mai mult când cunoşti Persoana Supremă, Care e însăşi iubirea, însăşi fericirea şi însăşi frumuseţea. Noi nu numai că avem acces la fericire, ci suntem chiar destinaţi fericirii!”
anomismi 