Bucurii cu copii si tineri de azi

Daca nu as fi atat de legata de generatia tanara prin tot ceea ce fac, nu as gusta adanca fericire de a mai putea identifica in cioburile de Romanie care suntem in prezent, picaturile de speranta ale tinerilor-altfel. Nu pot sustine ca as prefera ca generatiile lor, ale copiilor si adolescentilor de azi, sa fie complet altfel decat sunt, dar pot sustine ca mi-ar place sa-i vad mult mai mult – si altfel. Pe de alta parte, noi, maturii, nu le putem cere ceea ce nu suntem si nu am fost in stare sa le dam de mai bine de 20 de ani incoace. Asistam in tacere si resemnare la o prefacere gri a sufletelor si mintilor lor, sau poate chiar la o rasturnare in spatiu, fara putinta pentru ei de a mai identifica in viitor adevaratele puncte cardinale ale lumii. Poate ca eu sunt prea pesimista…dar din pacate mult prea des am asemenea sentimente in ultimii cativa ani.

Azi insa, am avut un prilej de adanca bucurie!  Stiam despre Concursul National pentru tinere talente „Carmen Sylva” de la Castelul Peles inca din toamna trecuta, de la lansarea lui. Observasem si urmarisem pe site-ul castelului evolutia concursului -la prima sa editie, 2011-2012. Iar azi am gasit ragazul de a vizualiza, tot electronic, rezultatele concursului respectiv, la sectiunile de pictura si fotografie. Recunosc ca am avut momente de o minunata vibratie interioara, momente de incantare vizuala si interioara, la parcurgerea catalogului cu lucrarile premiate. Si-apoi, vizionand si filmuletul de la premiere, pe care l-am cules si asezat si eu mai jos in postarea mea, m-a cuprins optimismul pentru ceea ce poate urma frumos si bun prin tinerii nostri. Si m-am gandit la Regina Elisabeta a Romaniei, pe numele ei artistic – Carmen Sylva, ca la o eterna „fauritoare de vise” – cum o numea nepoata ei, Regina Maria. Astfel, visul poate merge mai departe…

 

La vernisajul concursului „Carmen Sylva” pentru tinere talente a fost invitat jurnalistul Marius Tuca, si l-am urmarit cu emotie si drag, pentru acest tip de implicare. Am cules si filmuletul respectiv de pe site-ul Pelesului, inserandu-l mai jos:

China azi, prin ochi de roman

Jurnalistul Dan Tomozei a lansat azi – 28 martie 2012, la Biblioteca Județeană ASTRA din Sibiu, cartea „Descoperind China – Beijing” (click aici – pentru prezentarea lansarii).

De doi ani in China si de un an si jumatate redactor la Radio China International, a adunat deja destule experiente-prin-comparatie-cu-acasa, spre a simti nevoia de impartasire cu conationalii sai.  Azi a fost prima mea intalnire cu jurnalistul Dan Tomozei, si am remarcat echilibrul, strictetea, decenta si decizia cu care a argumentat in favoarea unui model chinez demn de urmat.

Dupa cum l-a prezentat Emil David – directorul editurii Universitatii „Lucian Blaga” din Sibiu (unde a aparut cartea), care-i si prefateaza eseul de 120 de pagini, Dan Tomozei continua sa fie jurnalistul „bataios, revendicativ si coroziv” care, „slefuit pe cont propriu in jurnalul constiintei civice treze care s-a numit <<Dacii liberi>>” se intoarce cu o carte fascinanta despre o tara fascinanta. La lansare a fost prezent si a avut un cuvant-inainte in limba romana si directorul Institutului Confucius al universitatii sibiene (cetatean chinez).

Dan Tomozei a hotarat sa paraseasca Romania, intr-un „exil asumat”, asa cum se intampla (din pacate) cu numerosi oameni de valoare si integri ai acestei tari. Se pare insa ca acolo, in China indepartata, a regasit „linistea pierduta in patria natala.” Mai mult chiar, are nenumarate motive acum, la doi ani dupa instalarea la Beijing, sa sustina ca „Beijingul este a doua mea casa […] in care am redescoperit pretuirea pentru viata si bucuria de a trai in aprecierea valorilor simple, firesti si naturale.” In plus, este corespondentul Jurnalului National la Beijing (click aici).

Adevarul este ca foarte putini romani au sansa de a aduce inapoi in tara semnele adevaratei Chine, un motiv in plus sa citim cartea lui Tomozei. Spre exemplu, unul dintre comentariile jurnalistului a fost legat de felul in care presa occidentala oglindeste realitatea chineza. Am aflat astfel, ca ziarele din V Europei anunta felurite evenimente care-de-care-mai-bizare despre, de exemplu Piata Tian Anmen, evenimente complet neadevarate sau falsificate, cu care suntem indopati (preluand si noi, in ziarele romanesti, stirile din occident, contrafacute)…

Modul in care si-a lansat cartea Dan Tomozei a fost foarte incitant: pe un fond muzical chinezesc continuu si fin, au fost prezentate si comentate mai multe zeci de fotografii legate de locurile remarcabile ale zonei Beijingului pe care le-a „trait la pas” jurnalistul. Un fel de explorare chineza din perspectiva jurnalistico-culturala.

Unul dintre primele subiecte atinse in prezentarea foto si comentate a fost momentul inaltarii drapelului Chinei in Piata Tian Anmen. Moment – se pare de adevarat patriotism si evlavie – salutat in tacere mormantala in fiecare dimineata si seara de sutele de prezenti zilnic la „spectacol”. Un cu totul alt fel de respect, insuflat  de ideea de natiune si patrie, unul pe care, de mai multa vreme, noi romanii l-am pierdut…

Am aflat apoi ca marile bulevarde ale Beijingului au cate 16 benzi, iar cele mai mici bulevarde au cate 6. Iar pe un bulevard de acela, de 16 benzi, in minutele drapelului, masinile se opresc si elibereaza instantaneu zona, fara a fi dirijate de agenti. O liniste totala se intinde peste toata aria, pana la incheierea momentului, care zilnic, este marcat si printr-o mica parada de corp militar. Si toate din pura obisnuinta: obisnuinta respectului si demnitatii nationale, inradacinate si asumate.

Am vazut apoi micile masinute ecologice ale politiei si jandarmilor chinezi care vegheaza asupra unei ordini ce nu necesita pastrare, ci doar supraveghere formala. Jandarmi in costume de ultima generatie, cagule si casti si ochelari de protectie, cu arme asezate pe umar, prezenti in capitala chineza spre bunul mers al lucrurilor, care – se pare – merge fara probleme oricum… Dan Tomozei spunea ca acesti jandarmi stradali stiu cu totii limbi straine si sunt foarte respectuosi si comunicativi cu cetatenii.

China este de 4 X Europa sub toate aspectele, spunea Dan Tomozei… O populatie de un miliard si jumatate… Numai Beijingul are peste 20 de milioane de locuitori, mai mult decat Romania actuala… Depasind toate marile puteri economice ale lumii, este in prezent numarul 1 mondial.

Daca China poate fi luata drept model, nu ramane nici o indoiala. Atat doar, ca tari precum a noastra, din ratiuni mereu neintelese, cred ca solutiile lor sunt cu mult mai eficiente.

In periplul chinez al lui Dan Tomozei, desigur, marea majoritate a prezentarii s-a axat pe istoria si cultura chineza. Am vizionat si audiat prezentari ale templelor, palatului imperial – orasului interzis, gradinilor si parcurilor, pietelor, strazilor, podurilor, orasului modern, mormintelor regale, etc. – conservate de 300-500 de ani in perfecta stare! Nu a lipsit, desigur, Marele zid chinezesc… Toate prezentate in modul cel mai firesc si condescendent cu putinta. Feluri de mancare care se vinde pe strada, toate felurile posibile de animale si insecte, asa cum stim, trase in bete sub forma de siruri perfect aliniate pe tarabe… Poze pline de culori vii, inconfundabilul rosu chinezesc ori galbenul acoperisurilor… O lume atat de straina noua, europenilor, si se pare, atat de normala si bine organizata!

La finalul prezentarii, la care au participat in jur de 80 de persoane, autorul a oferit cate o carte gratuit tutror celor prezenti si a raspuns unor intrebari. Astfel am aflat ca salariul mediu in China (cel putin Beijing) este intre 3000-3500 ioani ceea ce corespunde la 1500-1700 lei.

O lume cu totul aparte, despre care, ca in multe alte cazuri, erorile si manipularea dirijata ne fac sa credem ca este ceea ce nu este… Cu atat mai mult, prezentarea si cartea jurnalistului Dan Tomozei este o comoara intru informare!

Citez mai jos ultimul paragraf al micutei prefete a autorului la cartea sa, semnata – Dan Tomozei. Beijing, martie 2012:

„„Descoperind China – Beijing” este o dedicaţie făcută celor care trudesc cu impresionante eforturi pentru păstrarea relaţiilor de prietenie chino-române în matca tradiţională, fie că aceşti truditori sunt în diplomaţia, în instituţiile media sau administraţia centrală din Beijing, cu toţii având ca liant limba română.”