Sfintii nostri in viata: Parintele Justin Parvu si Parintele Rafail Noica

Romania are sfinti in viata! Eu stiu cel putin doi dintre ei, de a caror lumina ma bucur in fiecare zi a vietii mele. Astazi, 22 mai,  a fost o zi a bucuriei depline, cand vestile dinspre amandoi au fost mari si bune. Este greu sa exprimi cu vorbele ceea ce simti direct in inima, lumina aceea universala in care simti ca patrunzi intru Unul si el patrunde in tine. „Iubirea care niciodata nu cade”…

Parintele Justin Parvu –  la 94 de ani, abia iesit din doua operatii recurente, s-a reintors ieri, cu bine, la Manastirea Paltin (manastirea de maici de la Petru-voda, Neamt). Ce dar mai de pret pentru cei dintre noi care stim ca parintele  este un sfant in viata, decat sa vedem miracolul iubirii lui Dumnezeu fata de cei care niciodata nu s-au dezis de credinta lor! Povestea acestui episod din viata atat de incercata a Parintelui, se poate citi aici. Sunt anunturile „copiilor” parintelui, de la manastirile surori pe care le-a pastorit mereu, dupa 1990.

Azi, o alta veste emotionanta si frumoasa  a aparut oficial pe media: Parintele Rafail Noica, va iesi sa tina un cuvant, dupa ani de sihastrie si tacere! La 30 mai 2013, va  o conferinția la Cluj Napoca despre Arhimandritul Sofronie Saharov, al carui ucenic a fost la Essex, in Anglia. Conferința intitulată “S-a dus să-L vadă precum este” are loc la împlinirea a 20 de ani de la mutarea la Domnul a părintelui Sofronie. Informatia completa despre conferinta se gaseste aici.

Daruri rare, daruri sfinte! Sa ai acces la sfintii Romaniei in viata, sa-i vezi, sa-i auzi, sa-i poti atinge chiar. Si mai ales, sa incerci din rasputeri sa le urmezi exemplul, macar si pentru a fi la talpa piciorului cu care calca pamantul.

La Manastirea Petru voda, aprilie 2013

Am vizitat ieri din nou, scurt, cele doua manasitiri de la Petru voda (jud. Neamt), cea de maici si cea de calugari. Fotografiile de mai jos sunt luate de la cea de a doua.

Dupa cum se stie, pastorul celor doua este Parintele Justin Parvu, acum in varsta de peste 94 de ani, probabil ca cel mai mare duhovnic roman in viata, o personalitate ortodoxa care va ramane adanc in istoria crestinismului romanesc. Daca la manastirea de maici am remarcat viteza cu care se dezvolta ansamblul, inmultirea numarului de calugarite, de la an la an, la manastirea de calugari am remarcat dezvoltarea laturii comemorative a marilor marturisitori crestini din inchisorile comuniste.

Am ajuns in vremea pranzului – a iesirii de la trapeza, la manastirea de maici. Vanzoleala… Intre timp, din cladirea asezamantului pentru ingrijirea batranilor, unde isi are chilia Parintele Justin, coborau treptele zeci de elevi de liceu, care fusesera sa primeasca binecuvantare, in cadrul saptamanii „Scoala Altfel”. M-am gandit cu bucurie ca in Moldova (caci autocarul ce astepta elevii era unul cu numar de NT) mai sunt profesori care inteleg menirea religiei vii in formarea caracterelor si care au ales sa aduca elevii sa primeasca un cuvant de duh de la un sfant in viata. Am intrat scurt si in asezamantul pentru copii de care se ocupa una dintre cele mai luminoase maici pe care eu le cunosc si m-am bucurat sa regasesc atmosfera de respect si cumintenie ce trebuie sa domneasca intr-un loc in care copiii nevoiasi sau lipsiti de parinti sunt educati pentru viata. Cladiri noi m-au intampinat in aria de dezvoltare monahala, inclusiv noua poarta a manastirii.  Gramezi mari de lemne de foc, de curand taiate, erau intinse in diverese locuri langa cladiri, si dupa cantitatea lor, am putut evalua amploarea pe care care a luat-o asezamantul de maici, ca numar de suflete. Rare sunt locurile din tara aceasta, unde dezvoltarea are asemenea viteza. Si desigur, manastirea de maici de la Petru voda nu este una obisnuita, ci una cu asezaminte sociale in care batrani si copii primesc ingrijire in demnitate, lumina si credinta. In biserica, linistea din vremea pranzului, cu doua maici rugandu-se in liniste la strana. La trapeza, sfarsitul mesei, in bucataria manastirii munca multa, cea de dupa strangerea mesei pentru, poate, peste 70 de calugarite. In caminul pentru varstnici, jos la intrare, maica de serviciu si persoane asteptand in liniste sa fie primite, dupa lista, de Parintele Justin. O atmosfera febrila, de frunici harnice, roind cu treburi… Ici-colo, pelerini veniti, ca si mine, sa se inchine intr-un loc mustind de credinta.

A doua escala scurta am facut-o la Manastirea de calugari de la Petru voda, cea de la cativa km mai sus, cea pe care de altfel a ridicat-o Parintele Justin insusi in anii ’90. Am regasit acolo totul aproape neschimbat. Acolo era multa liniste si pace. Ceea ce am regasit in plus au fost mormintele noi din cimitir, alaturi de mormantul unui  mare marturisitor preot al inchisorilor comuniste, Parintele Gheorghe Calciu, care este acolo din 2006. Apoi, la intrarea in curtea manastrii un monument-troita ridicat de curand intru comemorarea marturisitorilor Ionel Mota si Vasile Marin, pe a carui frontispiciu sta un mic text ce se poate citi pe una din fotografiile inserate mai jos. Un alt element comemorativ este un tablou al marturisitorului preot Ilie Lacatusu, si el inserat de curand pe insirarea de nume si personalitati careia Manastirea Petru voda de calugari a hotarat sa i-o dedice.

In ambele manastiri de la Petru voda au fost aduse cranii si oase ale mucenicilor inchisorii de la Aiud, pastrate cu sfintenie in racla, si despre care Parintele Justin, un supravietuitor, aduce dovada si marturie istorica fara seaman.

Felul in care Parintele Justin Parvu a coagulat si depus marturie despre supravieturea romaneasca a anilor 1948-1964, atat prin manastirile de la Petru voda, cat si prin cele de la Aiud si actualmente Poarta Alba, cat si in altele, este felul in care istoria reala si-a cerut si isi arata drepturile. Romanii pot invata istoria si asa, daca in alt mod ea ne ramane tinuta deoparte, tainuita ori neasumata.

Parintele Justin Parvu implineste azi 94 de ani

Am avut sansa imensa si bucuria de a-l vedea in cateva randuri si de a primi scurta sa binecuvantare de doua ori. Stiam ca stau fata in fata cu un sfant in viata, cu un om pe care credinta l-a adus sa stie si sa arate ca totul este cu putinta. (link aici)

Astazi, Parintele Justin Parvu implineste 94 de ani. La buni si crestinesti ani, Parinte!

Scurta sa biografie arata astfel: s-a nascut la 10 februarie 1919 in satul Petru voda, com. Calugareni, jud. Neamt si a primit numele de botez Iosif, avand inca 4 frati mai mari. Intre 1926-1931 a facut scoala primara si a urmat mai bine de doi ani de scoala complementara. In 1936 a devenit frate la Manastirea Durau. In 1937 a fost trimis sa studieze la Seminarul Teologic de la Cernica si l-a continuat la seminarul de la Valcea si apoi la Roman. A fost tuns in monahism in 1940 iar in 1941 a fost hirotonit preot. In timpul razboiului, respectiv in perioada 1943-1944 a fost trimis preot misionar pe Frontul de Est, numai in zona Neamtului. In 1948 a fost condamnat la 12 ani de inchisoare pe motive politice si a trecut prin inchisorile comuniste de exterminare de la Aiud, Baia Sprie, Gherla si Periprava. In 1960, dupa ispasirea pedepsei de 12 ani, a mai urmat o prelungire a condamnarii – de 4 ani, la Aiud. A fost eliberat in 1964, prin decretul de eliberare a detinutilor politici. In perioada 1964-1966 a revenit in locurile natale, a locuit in casa parinteasca si a lucrat pe unde a gasit. Din 1966 pana in 1974 a fost preot monah la Manastirea Secu iar din 1974 in 1989 a fost preot monah la Manastirea Bistrita. In 1976 efectueaza calatoria (visata mereu, din copilarie) la Muntele Athos. In 1989 a revenit ca preot monah la Secu, pana in 1991. In 1991 a sosit la Petru voda, impreuna cu monahii Ignat si Calinic, unde a inceput punerea temeliei Manastirii Petru voda (de calugari), unde a fost si este staret si preot monah, pana in ziua de azi. In 2000 a inceput construirea schitului de maici de la Petru voda (link aici), a cladirilor cu chilii, a azilului de batrane, a centrului de plasament pentru copii si a spitalului. Incepand din 2002 a ctitorit mai multe asezaminte monahale, dintre care amintim doua foarte importante, legate de martirii inchisorilor comuniste, respectiv Schitul de la Aiud, si in prezent este in constructie Manastirea de la Poarta Alba (in amintirea celor pieriti la Canalul Dunare-Marea Neagra).

*****************

Cateva ganduri, despre iubire, rostite de Parintele Justin Parvu (din cartea Gratiei Lungu Constantineanu, „Parintele Justin Parvu – Viata si invataturile unui marturisitor”):

„In iubire nu este frica, ci iubirea desavarsita alunga frica, pentru ca frica are cu sine pedeapsa, iar cel ce se teme nu este desavarsit in iubire.”

„Iubirea adevarata, nefatarnica, se arata prin dragostea fata de aproapele si de toate poruncile lui Hristos.”

„Lipsa de iubire e ca lipsa de sprijin.”

„Omul fara dragoste, fara apropiere fata de suferinta, nu poate merge la judecata lui Dumnezeu.”

Credinciosi la usa Parintelui Justin Parvu

In 2009 am ajuns sa aflu si sa cunosc despre un sfant in viata – Parintele Justin Parvu de la Petru voda. Aparuse de curand ( in 2008) o carte impresionanta, vie si plina de invatatura despre Parintele, scrisa de profesoara Gratia Lungu Constantineanu („Părintele Iustin Pârvu, Viaţa si învăţăturile unui mărturisitor”). Dupa cum povesteste autoarea, ideea scrierii acestei ample lucrari, de 647 de pagini, a apartinut parintelui insusi, care in octombrie 2006 i-a propus acesteia sa porneasca aceasta lucrare, iar in mai 2007 cartea era  deja gata. Cate ceva despre toate acestea am scris mai demult pe blog (link aici).

In septembrie 2009 eu am ajuns prima oara la Manastirea de calugari Petru voda din jud. Neamt si am reusit sa il vad pe Parintele –  (fotografii facute in acea zi de inceput de  septembrie 2009, inserez mai jos): parintele iesise in spatele casutei unde primea atunci, ca sa dea binecuvantare si un scurt cuvant de invatatura multimii de credinciosi ce se aduna mereu in asteptarea Sa, acolo. Stiam ca o sa revin la Petru voda, cum probabil se intampla tuturor celor care simt de prima data forta unui loc masurata prin caldura inimii si prin credinta unui om care (se) revarsa prin daruire tuturor celor ce-l cauta.

Mai tarziu, in 2011, am avut sansa sa ingenunchez in fata Parintelui pentru o scurta binecuvantare, si am indraznit sa-i pun o singura intrebare, stiind ca nu aveam la dispozitie decat 2-3 minute. I-am privit ochii albastri, care vazusera atatea grozavii si parcursesera iadul pamantesc, si l-am intrebat: „Ce este iubirea, Parinte?„. El mi-a raspuns simplu, atat: „Iubirea inseamna sa-ti dai viata pentru aproapele„. I-am sarutat indelung mana, careia nu-mi venea sa-i mai dau drumul, si a trebuit sa plec. Primisem „in dar” permisiunea de a intra foarte scurt la Parintele, care era atunci inca foarte slabit si blonav, dar bine ingrijit in caminul pentru batrani de la Manastirea de maici de la Petru voda (situata la cca. 2km mai jos fata de manastirea de calugari, intemeiata de Parintele prima data).

Exista in cartea doamnei Gratia Lungu Constantineanu si un mic fragment in care Parintele Justin Parvu insusi vorbeste despre asezamantul de la Petru voda pe care l-a ridicat  la inceputul anilor ’90 (pe care il voi reda, in fotocopie, mai jos). Manastirea poarta hramul „Sfintii Arhangheli Mihail si Gavriil” si este inchinata noilor martiri ai inchisorilor comuniste. Parintele spunea, in cuvantul sau de multumire, rostit dupa sfintirea bisericii,  – de la 8 noiembrie 2005, astfel: „In copilarie, colindand pe aceste meleaguri natale visam si doream ridicarea aici a unui salas intreg. Dupa 1964, cu decretul de amnistie a detinutilor politici, am revenit pe aceste mealaguri natale si, din nou, a reinviat in sufletul meu visul copilariei si al tineretii mele. In 1977 am facut un pelerinaj la Sfantul Munte Athos si mi-am dorit ca randuielile athonite sa le pun in lucrare si intr-o manastire de la noi. Dupa 1990 realizarea unei astfel de dorinte se arata la orizont. […] Astfel, cu binecuvantarea Inalt Prea Sfintitului Mitropolit Daniel, pe 14 mai 1991 s-a pus piatra de temelie a bisericii din incinta si astfel, cu ajutorul lui Dumnezeu, al Sfintilor Arhangheli si a Maicii Domnului si al tutror sfintilor, am purces la ridicarea bisericii si a catorva chilii in jur. Dupa binecuvantarea Prea Sfintitului Mitropolit Daniel, pe 8 noiembrie 1994, am inceput sa slujim in noua biserica.” Slujba de sfintire a bisericii manastirii a avut loc la 8 noiembrie 2005.