manastirea Nera | anomismi

Mai sus este afisul unei intruniri la care tare as fi vrut sa particip, dar n-am putut… Am avut insa bucuria ca o draga prietena, care a participat (partial) la eveniment, sa-mi/ sa ne impartaseasca si sa faca posibila inserarea unui mic comentariu si a catorva poze de la intrunire, pentru blogul acesta.

Personalitati importante, minti si suflete daruitoare de intelepciune, curaj si har au fost cei invitati la o conferinta de o zi la Timisoara, in Aula Magna a Universitatii de Vest, sambata trecuta (8 iunie 2013). Primul dintre vorbitori a fost Mitropolitul Ierotheos Vlahos, cu o prelegere purtand titlul „Biserica – spital duhovnicesc„. Prelegerea a fost postata integral pe Internet si poate fi lecturata aici. Parintele a spus, la inceputul cuvantului sau (care mi se pare foarte interesant si important!): „Scopul venirii mele este acela de-a vă prezenta lucrarea pe care o desfășor de atâția ani în domeniul Psihoterapiei Ortodoxe și al principiilor care o guvernează, în legătură directă cu remarcabila lucrare care se desfăşoară aici – înființarea spitalului duhovnicesc prin sprijinul neobosit al doctorului Pavel Chirilă și al obștii Sfintei Mănăstiri Nera, pe care o îndrumă duhovnicește Părintele Theofan.”

Iata mai jos crampeie din impresiile prietenei mele participante la conferinta de la Timisoara:

„… Eu am ajuns dimineata, aproape de sfarsitul cuvantului mitropolitului Hierotheos. Sala Aula Magna era plina, doar cate un loc liber ici-colo. M-am bucurat sa revad multi oameni pe care i-am vazut acum zece zile la Cluj, la conferinta Parintelui Rafail Noica! Am stat doar la prima parte a prezentarilor, iar la pauza am plecat si am revenit dupa-amiaza la ‘dezbateri’ – adica intrebari din sala si raspunsuri. M-am bucurat de cuvantul si mai ales de prezenta maicii Siluana Vlad in sala, pe care-am si abordat-o ulterior, cu usoara teama (emotie cred, nu teama). I-am zis cine sunt si cand i-am spus numele m-a recunoscut, si-a amintit ca am inceput seminarul (ca DOAR l-am inceput!). Dintre cei pe care i-am ascultat, cel mai mult mi-au placut vorbirea si mesajul maicii, al teologului Radu Preda (cu bun simt, cu mult umor si-n acelasi timp incisiv) si, al decanului Facultatii de Sociologie si Psihologie din Timisoara, conf. univ. Alin Gavreliuc. Cel din urma a fost o surpriza si o mare bucurie; nu auzisem de el, dar apoi am mai citit de si despre el si mi-au confirmat/intarit si cele citite impresia foarte buna pe care mi-a lasat-o. Cred ca este un om foarte foarte cult si foarte capabil, dedicat profesiei sale si ţelului’. Apropos de ţel, m-a uimit sa aud un decan al unei facultati din Romania, fie ea si de Psihologie, spunand ca ‘noi confundam mijloacele cu scopurile, uitand tinta. Adevarata noastra tinta este mantuirea noastra!’ Pe parintele Hierotheos l-am urmarit greu din cauza alternarii greaca (el)/romana (traducator), dar am sa citesc prelegerea pe net. Eu voiam sa-l ascult pentru ca l-a cunoscut pe parintele Sofronie Saharov… (El a scris cartea „Cunosc un om in Hristos” – despre Parintele Sofronie. Astept sa se re-editeze ca s-o cumpar …)”

„Partea de dezbateri a durat putin peste o ora si jumatate, cred ca s-au pus 5-6 intrebari. Timpul a fost foarte scurt. Una dintre discutii a fost in jurul termenului de ‘client’ – folosit in cabinetele de psihologie, cu conotatiile lui comerciale. Cu ce sa-l inlocuim? Un om din sala a sugerat cuvantul ‘beneficiar’ (de fapt a intrebat daca ar fi mai potrivit). A raspuns in prima faza dr. Pavel Chirila, realist dar cu umor, spunand ca beneficiar nu este potrivit intrucat nu tot timpul cel care merge la psiholog este beneficiar. In pauze se putea cumpara carti (ale maicii Siluana -volumele „Impreuna dumiriri pe cale” si doua ale Parintelui Hierotheos Vlachos) sau siropuri si alte produse ‘bio’ preparate de maicile de la Manastirea Nera. Au fost si maici de la Nera si de la Cebza prezente in sala, si de prin alte parti.”

Inserez mai jos cateva fraze ale lui Alin Gavreliuc, decanul Facultatii de Sociologie si Psihologie din Timisoara, pe care prietena mea le-a retinut de la discutiile de dupa-amiaza ale conferintei:

„Cata vreme refuzam ideea unei morale (la singular!) inradacinata intr-o traditie, putem legitima orice. Intram in terapia cognitiv-comportamentala. Ce ne spune aceasta terapie? (ca) importanta nu este realitatea ci reprezentarea realitatii; calificarea realitatii in anumiti termeni va da niste consecinte emotionale si comportamentale adaptative. (Insa) e vorba de mecanisme, nu de continut; e vorba de sintaxa, nu de semantici. […] Cum spunea Dostoievski in ‘Demonii’: ‘daca Dumnezeu nu exista, totul e permis’. In absenta unei intemeieri absolute, care sa defineasca limpede ceea ce e bine si ceea ce e rau, in absenta unei morale trans-situationale, neconjuncturale, care te ajuta sa decizi ce se poate si ce nu se poate face, ce te coboara din calitatea ta de om si ce te inalta in calitatea ta de om, poti deveni un ucenic vrajitor, poti manipula dand impresia parelniciei: ti se pare ca e in regula (…). Se spune in apocalipsa: ‘fiindca esti caldicel, am sa te vars din gura Mea.’ Solutia propusa de psihoterapie, in general, este o solutie caldicica, in care ni se pare ca devenim in regula cu noi insine in virtutea unei morale conjuncturale, de treapta, locale. Aceasta cred ca este marea primejdie.„

Mai jos cateva fotografii de la conferinta, prin bunavointa prietenei mele, careia ii multumesc!