In comuna Albac am ajuns de cateva ori. Ma leaga amintiri minunate. Venind dinspre Campeni, inainte de intrarea in comuna, pe stanga, se gaseste o mica manastire, relativ-noua: Manasirea Sfantul Ilie. Biserica micuta, de lemn, este pastratoare a traditiilor din Tara Motilor, si asta se simte de la intrare. In dreapta usii, in interior, strajuiesc in pictura figurile memorabile ale Apusenilor, Horea si Avram Iancu. Pentru moti ei sunt si vor ramane radacinile lor sfinte. Am pus cateva fotografii cu manastirea.
In comuna Vidra, foarte aproape de comuna Avram Iancu, am tras la o pensiune pentru a manca cei mai buni pastravi pe care i-am gustat in ultimii ani. Poate ca apele acestor locuri din Apuseni le fac carnea moale si dulce, asa cum eram eu obisnuita cu gustul de pastrav prins de bunicul, in copilaria mea. Acel pastrav de munte, traind cat de natural se putea in apele Muntilor Cibinului, avea un gust inconfundabil, pe care eu, obisnuita ani de-a randul sa-l simt, nu l-am mai intalnit de foarte multi ani…decat aici, la Vidra de Sus, la pensiunea cu acelasi nume. Si tot aici am intalnit, in captivitate, dar fara a fi triste sau restrictionate, trei caprioare. Blande si parca atasate de tarcul lor suficient de mare cat sa le faca viata frumoasa si lipsita de griji. Le place si painea, si o mananca cu pofta, cum se va vedea in fotografii. Am vrut sa cumpar cativa pastravi proaspat prinsi, insa gazdele mi-au spus ca vidra a dat iama in ei de curand, si mai au doar foarte putini. Si astfel am inteles inca o data, daca mai era cazul, ca motii nu mint…numele comunei lor indica si azi, cu claritate, rolul vidrei in viata localnicilor de aici.
anomismi 