Itinerar portughez (IV): Sertarele istoriei – Regele Carol al II-lea si Lisabona

In emisiunea cu numarul 41 (din 11 mai 2013)  „Ora Regelui” (la postul TVR1), in interviul Cameliei Csiki  cu Vartan Arachelian- primul jurnalist roman care, in aprilie 1990, lua interviu Regelui Mihai al Romaniei (in Elvetia, la Versoix), acesta a facut cateva comentarii privind locul de veci din Portugalia al fostului rege atat de controversat al Romaniei, Carol al II-lea. Interviul jurnalistului V. Arachelian, se poate citi integral aici. Preiau mai jos cateva fraze din interviu, in legatura cu subiectul postarii mele de acum:

„Aveam câteva prejudecăţi despre Rege (n.n.  este vorba de Regele Mihai, fiul lui Carol al II-lea). Credeam că ajunsese la un pact cu regimul comunist – văd că se mai spune şi astăzi treaba asta – ca să primească o pensie viageră. N-avea să fie aşa. Când l-am cunoscut, mi-am dat seama că este un introvertit, un timid. Pe măsură ce vorbea şi stăteai în preajma lui, îţi dădeai seama că este un om foarte charismatic, cu o judecată dreaptă, care ştie să-şi cântărească gândurile şi cuvintele. Totodată, am fost primul care a avertizat de starea jalnică în care se află rămăşiţele fostului suveran Carol al II-lea, pe care, în 1998, le-am văzut într-o mănăstire aflată în partea veche a oraşului Lisabona. Acolo erau expuşi unii dintre regii Portugaliei, iar paracliserul care ne-a condus ne-a spus că, până la Revoluţie, Carol al II-lea era expus în aceeaşi sală cu ceilalţi regi, dar, pentru că nimeni din România nu a venit să se intereseze de soarta rămăşiţelor pământeşti, le-au pus într-o debara. Erau două coşciuge, al său şi al Elenei Lupescu, aşezate unul peste celălalt, învelite într-un tricolor decolorat, pătat de muşte. Nimeni nu era interesat de repatrierea rămăşiţelor după ’89. Mă rog, dacă vă place să credeţi că sunt monarhist, haideţi să zicem asta, dar credeţi că mai are vreun viitor monarhia în România? Sunteţi tânăr, vă întreb pe dumneavoastră.”

La 5 ani dupa vizita la Lisabona a jurnalistului V. Arachelian, ramasitele pamantesti ale Regelui Carol al II-lea si ale sotiei sale Elena Lupescu, au fost aduse in Romania (in februarie 2003 – adica la 50 de ani de la decesul lui Carol si la 26 de ani de la decesul Elenei Lupescu). Regele Carol al II-lea a primit (temporar – se spunea atunci…) ca loc de osihna o capela in curtea Manastirii Curtea de Arges, iar Doamna Lupescu, cea atat de rau famata si niciodata acceptata, a fost reinhumata in apropierea manastirii, nu in incinta ei, in fata unei mici bisericute de lemn parasite de la marginea parcului monastic. Mass-media din Romania a prezentat evenimentul aici si aici. Mass-media portugheza a prezentat evenimentul in ziarele lisaboneze (link aici si aici).

Recent, la 8 mai 2013, o parte a familiei regale a Romaniei (Principele Radu, Principele Nicolae si sora sa Elisabeta Karina) a facut o vizita la Manastirea Curtea de Arges, acolo unde sunt inmormantati toti regii Romaniei. Pe blogul Principelui Radu exista o fotografie care arata ca au aprins cate o lumanare si la mormantul din capela a Regelui Carol al II-lea. Fotografia de mai jos este preluata de pe blogul Principelui Radu (de aici).

IMG_8009

Anul trecut am reusit sa ajung la Lisabona, la Manastirea Sao Vicente de Fora, unde, in panteonul familiei regale potrugheze (de Braganza), au fost inhumati Carol al II-lea si Elena Lupescu ( despre acel episod am povestit – link aici). Din pacate, atunci nu am reusit sa vizitez in interior  nici biserica manastirii si nici incinta ei, unde se afla panteonul regal, deoarece le-am gasit inchise.

Anul acesta insa, am avut sansa sa le vizitez. Mai mult decat atat, toti cei intrebati de mine acolo stiau foarte bine atat despre Carol al II-lea cat si despre Elena Lupescu, desi ramasitele lor parasisera panteonul deja de 10 ani acum. Cu „Madam Lupescu” chiar pareau foarte familiarizati cei doi administratori varstnici pe care i-am intalnit la ghiseul de vizitare a incintei marii manastiri portugheze ce troneaza pe unul dintre dealurile Lisabonei. Din pacate, eu nevorbind potrugheza si ei nevorbind engleza, nu am reusit sa aflu cu exacitate care a fost dulapul in care au fost inhumati in interiroul panetonului. Insa fotografiile din panteonul actual (inserate mai jos) arata ca ar fi putut fi oricare dintre cele albe ce sunt asezate in lungul peretilor panteonului si in care acum odihnesc, cu nume aurite, membri ai casei regale portugheze de la 1600 incoace.

Poate parea bizar, insa am avut impresia ca, cel putin in biserica manastirii si la administratia de vizitare a domeniului manastiresc, persoanele responsabile – e drept, toate de o varsta respectabila, cunosteau foarte bine situatia membrilor familiei regale romane care fusesera inhumati acolo, fapt care nu se intampla si la noi in tara. Parerea mea de rau este ca nu am stiut sa discut in limba portugheza, fiindca, cu siguranta, as fi aflat mai multe. Poate ca si asa, intalnirea mea intamplatoare cu un profesor al unei facultati care in copilarie o intalnise pe strada pe „Madam Lupescu” si despre care se pare ca toata Lisabona stia, pana si copiii… este relevanta. Rareori la noi, personalitati din strainatate care au locuit in Romania, sunt la fel de cunoscute si recunoscute.

Inserez mai jos si cateva imagini din interiorul bisericii Manastirii Sao Vicente de Fora din Lisabona, iar imaginea din exterior infatiseaza locatia si maretia manastirii, situata in fotografie pe varful unui deal (este imaginea in care pe una din laturi se vad cele doua turnuri ale bisericii).