In asteptarea noii carti – „Invataturile unei prostituate batrane catre fiul sau handicapat” / citind „Romania Ingerilor” – ale Parintelui Savatie Bastovoi

DSC06309Invataturile unei prostituate batrane catre fiul sau handicapat” este titlul cartii la care scrie/lucreaza in prezent Parintele Savatie Bastovoi. A amintit fugitiv despre ea atat in intalnirea de la Libraria Sophia de la 16 aprilie 2013, cat si in cea mai recenta a sa publicata carticica, „Romania ingerilor” (Ed. Cathisma, aprilie 2013). De fapt, prima mentionare a titlului cartii in lucru a aparut inca din iulie 2012, cand Parintele Savatie semna in Revista „Zona Literara” un articol cu acest titlu.  Posibil ca aceasta noua carte, pe care o asteptam,  „Invataturile unei prostituate…” sa fie editata intai (oricum, va fi editata cu siguranta si) la Paris, la aceeasi editura – Éditions Jacqueline Chambon, la care a aparut in 2012 prima sa carte tradusa in franceza, „Iepurii nu mor” (prezentarea in franceza a romanului, pe site-ul editurii, aici). Despre titlul cartii in lucru, s-a spus la Paris, unde parintele a prezentat ideea din spatele lui – editoarei franceze, ca este unul „coroziv”. De buna seama, contondenta titlului nu va ramane in umbra, pentru multi, la momentul publicarii ei.

Citesc deocamdata carticica cea noua – „Romania Ingerilor” – pe care de curand am reusit sa o achizitionez. Rememorez bucuria, multumirea, elanul, razbatand de pe chipul si din comportamentul Parintelui Savatie, cu prilejul intalnirii sale cu publicul de la Libraria Sophia din capitala (si cred ca nu sunt stari/trairi prea dese acestea, la Parintele). Si mai cred ca o parte dintre acestea s-au datorat si intalnirii de  la Paris, intampinarii minunate pe care a avut-o acolo (povestea „intamplarii” se regaseste in paginile acestei carti) – ca om, ca crestin si ca scriitor! Un inceput facut la Salon du Livre, o intalnire providentiala – cea cu presedintele Centrului National al Cartii (CNL – Paris), Jean-François Colosimo, care a condus la dialogul avut la Institutul Teologic Saint Serge din Paris, unde a fost invitat. „Mi s-a parut ca la Paris, la Salon du Livre, Romania si Moldova stateau deschise ca doua coperti ale unei carti din care foile au fost rupte si fluturii se asezau pe ele de peste tot. Cine a vazut un manuscris stefanian stie ca paginile cartilor vechi seamana cu niste prinzatori de fluturi, caci literele, ca si cuvintele, pe atunci erau frumoase, pisate cu aur, rosu kinovar si albastru de Voronet. Pe atunci poporul nostru stia ca vorbele urate nu ajung in carti. Si tot Parisul parca era plin de vorbe bune despre poporul nostru, ceea ce e de neinchipuit la noi acasa.

In primul rand, carticica are o coperta admirabila, al carui desen apartine zugravului bisericesc Adrian Adochitei. In al doilea rand, daca il ascultam pe autor,  ‘aceasta carte – (n.n. „Romania Ingerilor”), nu exista’. Parintele Savatie a imaginat-o, conform spuselor sale, ca pe o pereche de coperti care au prins intre ele niste ganduri, asemenea unor fluturi: „Sa ne imaginam doua coperti deschise pe care vin si se aseaza fluturi. Apoi un copil care le inchide brusc. Dar fluturii sunt fapturi fragile, ca si gandurile, ca si simtamintele. Nu poti sa prinzi un fluture cu cartea. Acum, cand le deschizi, copertile sunt murdare de culori, iar bucatile de aripi pastreaza ici si colo desenul facut de Bunul Dumnezeu.”

„Romania ingerilor” este desigur, rezultatul ori impactul intalnirii cu presedintele CNL Paris, Jean-François Colosimo, despre care Parintele Savatie scrie: „Nu stiu daca eu l-am gasit pe domnul Colosimo sau el pe mine, dar chiar din momentul salutului nostru – care s-a facut cu multa caldura si bucurie – mi-a parut foarte cunoscut si foarte apropiat. Si deoarece eu nu vorbesc franceza trebuia sa ne intelegem in limba dintru inceput a omului, aceea a privirii si a dragostei care izvoraste din gesturi. Bineinteles, am facut si eu acea fata de om care recunoaste pe cineva. Totusi, experienta domnului Colosimo, l-a facut sa o intrebe pe traducatoarea mea daca eu stiu cine este el. S-atunci eu am raspuns cu toata sinceritatea ca nu! El mi-a zis: ‘Eu sunt presedintele Centrului National al Cartii, te rog sa-ti faci timp pentru luni, cand vreau sa-ti fac o invitatie la Saint-Serge.” (n.n. intalnirea a avut loc la 25 mai 2013, la Institutul Saint-Serge din Paris).

Carticica „Romania Ingerilor” cuprinde un preambul, intitulat „Fluturele strivit”, si sase capitolase: I. Romania ingerilor. II.  Din cate morti a inviat Ortodoxia?  III. Falimentul modernitatii. Unde se intalneste credinta cu ratiunea?  IV. Despre masinile de lux si tentatiile puterii. Agonia imperiilor.  V. Ortodoxia in Occident.  VI. Addenda (care este rezumatul discursului Parintelui Savatie in cadrul mesei rotunde de la Salon du Livre, Paris, martie 2013 – se poate citi online aici). La final, Parintele a inserat cateva fotografii de la Institutul Saint Serge, de la biserica institutului, din cadrul unor intalniri – alaturi de Jean-François Colosimo, de decanul Institutului – Preot Nikolai Ozolin dar si de jurnalistul unei reviste editate in Coasta de Fildes, pentru care Parintele Savatie a dat un interviu.

Iar Parintele, mai scrie in cartea sa:  „Si ma intorc prin a spune ca atat la Paris, cat si in Sfantul Munte Athos gasesti ceea ce cauti: la Paris Il poti gasi si pe Hristos, dar si in Sfantul Munte unii merg si vin acasa cu un buchet de sminteli.

„Putinul lucru” de a fi un „inger al tarii tale”…

 

Aş vrea să-ţi spun ce nu se poate spune 
Şi-aş vrea să-ţi dau ce nu se poate da. 
Este o stare-a inimii anume 
Ce-aş vrea s-o-mpărtăşesc cu dumneata.
          (Cantec pentru băieţii ucişi la Chişinău – de Savatie Baştovoi, 2005)

 

Astazi, Libraria Sophia a introdus pe standul sau de noutati, promisa, noua carte a Parintelui Savatie Bastovoi: „Romania Ingerilor” (link aici).

Rememorez niste vorbe ale Parintelui Savatie de la recenta sa intalnire cu publicul tot de la libraria Sophia din Bucuresti, de la 16 aprilie 2013 (despre care am pomenit aici) – vorbe legate de faptul ca ii plac cartile mici, subtiri, concentrate…Asa este si aceasta ultima a sa, acelasi format deja cunoscut al Editurii Cathisma, cu care ne-a obisnuit.

Nu am citit cartea inca, dar am citit prezentarea ei.  Am inteles „blitz-ul” declansator al scrierii ei, caci ce poate mobiliza mai tare strafundul omului, decat rezonanta sa cu spatiul ideatic si mai ales cu cel spiritual al unui „eveniment”. Parintele Savatie a fost la Paris (23-25 martie 2013), intre cei 27 de scriitori romani invitati la Salon du Livre.  Avea tradusa in franceza cartea sa – „Iepurii nu mor” (traducere de Laure Hinckel, editura Jacqueline Chambon). Dar… nu pentru asta se pare ca a fost sa ajunga la Paris, ci pentru a intalni si a lasa o amprenta culturala si teologica de exceptie acolo. In fapt, „intamplarea fericita” a fost intalnirea  cu presedintele Centrului National de Carte din Franta,  Jean-François Colosimo – despre care, Parintele Savatie spunea, la 16 aprilie, ca a intalnit „un om foarte de treaba”.  Intalnirea cu acesta s-a dovedit providentiala. Pentru data de 22 martie, intre orele 12.00 – 13.00, la Salon du Livre era programata o masa rotunda cu tema „România Îngerilor” unde erau anuntati a participa Jean-François Colosimo, Andrei Pleşu, Savatie Baştovoi si Bogdan Suceavă. Cum autorul roman principal, Andrei Plesu, nu a participat, Parintele Savatie a fost sa devina „ingerul tarii sale”. Si nu unul oarecare, asa cum se va vedea.

M-am intrebat cine este cel care a rostit despre Parintele Savatie,  la Radio France Internationale, urmatoarele:

Ceea ce m-a frapat este acest melanj între religie şi cultură, precum la Savatie Baştovoi. Asta înalţă România spre universalitate, spre unitate. România depăşeşte România. Iată o veste bună! […] Îmi place Savatie Baştovoi, un român din Republica Moldova. E şi ieromonah, sper că va mai scrie. E un poet năpăstuit în tinereţe. Sper că va înţelege că rolul său este de a scrie în continuare, pentru că cel mai mare teoretician al teologiei din secolul al XIX-lea era Dostoievski. Deci, de ce nu un călugăr venit din România pentru acest secol? Va face cinste spiritului român. Va face legătura dintre verticalitate şi orizontalitate, între transcendenţă şi imanenţă. România e o ţară mistică şi trebuie să rămînă aşa, pentru binele Europei”.

colosimoEste desigur, covarsitor ceea ce se afirma, dar mai ales este important cine afirma acestea. Este vorba de Jean-François Colosimo (n.1960). In primul rand, Colosimo este cavaler al Legiunii de Onoare Franceze (din ianuarie 2008). Aceasta distinctie este cea mai inalta  decoratie onorifica franceza si a fost instituita de Napoleon Bonaparte la 19 mai 1802. Ea recompenseaza „meritele militare sau civile eminente in numele natiunii”.  Jean-François Colosimo a studiat filozofie, teologie, istorie și studii religioase (este ortodox); predă istoria filosofiei și teologiei bizantine la Institutul Saint-Serge din Paris. Este autorul unor filme documentare de exceptie:

  • 1999 : Le Silence des Anges
  • 2000 : Les Cités de Dieu, Washington, Rome, Moscou, Jérusalem
  • 2003 : Le Temps des Juges
  • 2006 : Trois Chrétiens face à l’histoire
  • 2009 : Iran, une puissance dévoilée, 1908-2008

Editor in perioada 1988-2010, el a fost consilier literar pentru editura Stock, director literar la Lattes JC și la editura  Table ronde. În 2006, Jean-François Colosimo a fost numit directorul editurilor CNRS . El este, de asemenea, cronicar la „Le Monde des Religions” si la emisiunea „Jeux d’Épreuves sur France Culture”. Cea mai recenta carte pe care a avut-o in coordonare este „Vingt siècles d’art, la Bible de Jérusalem illustrée, Le Cerf/Réunion des Musées nationaux (2009).

La 12 mai 2010 a fost numit de presedintele Frantei, presedintele Centrului National al Cartii, pozitie din care, in martie 2013 l-a cunoscut pe Parintele Savatie Bastovoi – cu care a legat fulgerator spirit, credinta, comunicare si profunzime. Se dovedeste din nou, ca sufletele si mintile mari nu au granite. Ca lumina lor deopotriva se intrepatrunde si se potenteaza. Ca orele scurte ale unei intalniri providentiale pot naste glorie.

DSC06290Aş vrea să-ţi scriu cu mîna mea aceasta
Pe care a zidit-o Ziditorul
Cuvinte pentru veşnicia noastră
Pe care le-nţelege numai dorul.”     (Cantec pentru băieţii ucişi la Chişinău – de Savatie Baştovoi, 2005)

România depăşeşte România. […] Deci, de ce nu un călugăr venit din România pentru acest secol? Va face cinste spiritului român. (Jean-François Colosimo, martie 2013)