„In largul marii, langa coasta unei tari – stiti bine care – , se afla o mica insula, numita Insula Serpilor. Ea seamana cu o uriasa stanca, prabusita acolo, nimeni nu stie nici cum, nici cand. Nu se stie nici macar pentru ce o cheama asa, deoarece nu-s serpi pe ea! Cum insa eu stiu, am sa va povestesc si voua, caci e un basm tare ciudat si cred ca mult are sa va placa!”
Astfel isi incepe povestea despre Insula Serpilor, Regina Maria a Romaniei. Un basm croit de imaginatia debordanta a celei mai iubite fete regale a Romaniei, o poveste inspirata cel mai probabil de una dintre calatoriile sale pe insula reala, cu acelasi nume, ce apartinea in vremea sa Romaniei.
Stim cat de mult adora regina marea, si nu este de mirare ca privind mica stanca din mijlocul Marii Negre, si probabil explorand-o cu pasul, a inceput sa viseze, inspirata de stranietatea locului. Poate ca insotita de unul dintre cei mai dragi si importanti naturalisti romani, dr. Grigore Antipa – cel care s-a bucurat de tot sprijinul regal, atat in timpul regelui Carol I, Ferdinand cat si al lui Carol al II-lea, a patruns o intelegere mai profunda si mintea sa a impletit un basm fermecator pentru copiii sai.
Povestea „Insula Serpilor” este o poveste despre izbanda si iubire. O poveste stranie, precum locul care a inspirat-o. Un basm despre un turc batran ce pazea farul insulei, despre nepoata sa venita sa impartaseasca singuratatea totala a batranului si despre aventura fetei in lumea paralela a vrajilor si tranformarilor umane. Basmul se gaseste intre cele 13 din cartea „Povestile Reginei Maria a Romaniei” (Ed. Curtea Veche, Bucuresti, 2011).
Am adaugat mai jos una dintre fotografiile din urma ale reginei, la opera, pentru privirea nostalgica si visatoare a unei regine „frumoase, inteligente, cu farmec si temperament debordant” (dupa cum spunea Principesa mostenitoare Margareta a Romaniei despre strabunica sa).
Regina Maria - la Opera, cca. martie 1937, ceva mai bine de 1 an inainte de moarte
anomismi 