Vizualizez cu bucurie, azi, pe blogul Parintelui Savatie Bastovoi, coperta cartii pe care ne-a pregatit-o de Pasti, si despre care ne-a dezvaluit putintel si la intalnirea sa recenta cu publicul, de la Libraria Sophia din Bucuresti (link aici). Citesc micul „Intro” de pe pagina Parintelui, „Romania ingerilor”, si ma minunez a luminare interioara! Institutul de Teologie Ortodoxa Saint-Serge din Paris, este cel ce a prilejuit, la 25 martie 2013, intalnirea-dialog a Parintelui Savatie Bastovoi care l-a condus la scrierea noii sale carti: „Romania ingerilor„… Pe site-ul institutului francez apare anuntul evenimentului, eu preluand mai jos imaginea acelui anunt. Mai multe fotografii de la acel eveniment (despre care in presa romaneasca, dupa stiinta mea, nu s-a spus nimic) pot fi vizualizate aici, pe site-ul institutului parizian.
Parintele Savatie face „Intro-ul” spre carte, rememorand cuvantul sau de la Salonul Cartii de la Paris (22-25 martie 2013), unde l-a intampinat „intamplarea” de a fi nevoit sa vorbeasca despre ingeri… in locul scriitorului Andrei Plesu (care ar fi trebuit sa-si prezinte cartea „Despre ingeri”). Asa se face ca „Romania ingerilor” a prins viata din sufletul si mintea Parintelui Savatie, iar „Despre ingeri” a impietrit in coltul uitarii…
Citesc pe blogul parintelui, deci, cuvantul de la masa rotunda de la Salonul cartii, si indraznesc a prelua doar un paragraf din ceea ce a rostit parintele la Paris. Si e-atat de graitor, si nu-i deloc putin lucru:
„Nu știu a vorbi despre îngeri, dar vă pot vorbi despre un popor care trăiește laolaltă cu îngerii. Mă veți întreba de unde știu asta, de vreme ce nu văd îngeri. Vă voi spune că întreaga istorie a poporului român e legată de îngeri, căci doar cu ajutorul îngerilor un popor atît de mic și încolțit din toate părțile de uneltirile marilor imperii a reușit să-și păstreze credința ortodoxă, limba și obiceiurile.”
Imi vine sa rad… Pe blogul meu, la pagina despre intalnirea de la Libraria Sophia, initial scrisesem titlul invers, si anume „Ingerii Romaniei” in loc de – „Romania Ingerilor”. O cititoare m-a corectat (dupa cum se vede acolo, la comentarii). Dar inteleg azi ca greseala mea de atunci… posibil sa nu fi fost nici ea intamplatoare. Caci ce poti crede citind ceea ce Parintele Savatie a spus la Paris si a afisat pe blogul sau? Titlul meu „gresit” se referea de fapt… la Parintele Savatie si nu la cartea sa… E-un fel de „ironie a sortii” cum o numim noi, laicii; caci si Romania are ingerii ei, si Parintele Savatie se dovedeste a fi unul dintre ei. Asa ca in fapt, eu nu gresisem titlul initial al paginii mele de blog. Despre Romania, cu dragoste – asa a vorbit la Paris scriitorul Savatie Bastovoi, care nici macar nu este cetatean roman si oficial, nici nu stim daca a reprezentat Romania. Dar Romania e reprezentata adesea, neoficial, cu cea mai mare demnitate si responsabilitate. In plus, sau mai ales, Parintele Savatie mai stie ceva: „Dragostea care nu cade niciodata” – de la duhovnicul sau de la Manastirea Noul Neamt (langa Chisinau), Parintele Selafiil.
Si cum nimic nu-i la intamplare in viata, am descoperit foarte recent, o galerie imagistica de „ingeri ai Romaniei” si in ea am regasit, desigur, figura Parintelui Savatie, asa cum il vede ochiul unei artiste ce m-a impresionat grozav. Este vorba de schite maiastre, realizate in pix (o tehnica originala), de violonista Gabriela Mihaita David, la pagina aceasta de pe blogul sau. Cu acordul primit de la artista, preiau mai jos reprezentarile grafice pe care i le-a facut Parintelui Savatie, putand fi considerate drept daruri de la artist la artist… La loc de frunte am asezat schita Gabrielei Mihaita David care i-a surpins pe duhovnic (Parintele Selafiil) si ucenic (Parintele Savatie) impreuna, intr-o realizare de exceptie. Artista a adunat in aceasta pagina a sa schita celor doi calugari dar si un film in care ei sunt in dialog. Parintele Savatie scria in cartea sa despre Parintele Selafiil (Ed. Cathisma, Bucuresti, 2008) astfel: „In parintele Selafiil se vedea dragostea cu care iubeste Hristos lumea, caci ori de cate ori am facut neascultare sau m-am impotrivit, niciodata parintele nu a zis: ‘vezi daca nu m-ai ascultat’ sau ‘ti-am zis eu’, ci intotdeauna ma primea cu dragostea de mai inainte, de parca greseala mea il ocolea pe el. De aceea pot spune ca nu am vazut niciodata un om ca parintele Selafiil.”
anomismi 