Azi am avut bucuria de a audia copii si tineri de mare talent, pianisti in formare. Ei sunt laureatii Concursului – Festival Internaţional de Interpretare Pianistică şi Compoziţie Pianistică „Carl Filtsch” – aflat anul acesta la a XVII-a editie. Festivalul acesta de la Sibiu are, pe langa valoarea in sine – valoarea profesionala si artistica de profil, un mesaj extraordinar: talentul, munca si dedicarea unor copii sunt exemple vii pentru toti cei care, indiferent de varsta, vibreaza in fata artelor. Pianul din sala Thalia parea uneori a se afunda in scena cand din el izbucneau, cu o forta si o energie nemaipomenite, sunetele minunate. Parea ca are recul la izbucnirea crampeielor sonore maiestrite de tinerii din fotografiile de mai jos. Astazi, la sfarsitul saptamanii de concurs, a fost festivitatea de decernarea a premiilor si concertul de gala al laureaţilor. Si anul trecut am audiat gala, si parca de la an la an premiantii sunt tot mai performanti, tot mai profesionisti, desi au fost fete noi. Am remarcat de exemplu, doua nume: Ovidiu Cristian Coruga (Romania) si Dmitry Masleev (Rusia), ambii de varste 15-16 ani. Interpretari magnifice, puternice, vibrante! Daca am avea ragazul sa meditam la ceea ce merita cu adevarat, am investi cu mult mai mult intr-un anume fel de prezent, de dragul tinerilor si copiilor nostri, care vin din urma, si merita o soarta mai buna. Adaug mai jos cateva fotografii (facute cu telefonul mobil) dar si una dintre bucatile muzicale compuse de genialul copil pianist Carl Filtsch, pe care am audiat-o asta seara („Mazurka”).
Carl Filtsch (28 mai 1830, Sebeșul Săsesc, jud. Sibiu – † 11 mai 1845, Veneția) a fost una din cele mai importante personalități muzicale ale secolului al XIX-lea, desi a murit la varsta de numai 15 ani. În decembrie 1842 a ajuns să fie elevul preferat al lui Frédéric Chopin la Paris. Pentru o vreme Franz Liszt l-a suplinit pe Chopin, fiindu-i de asemenea maestru lui Carl Filtsch. De la el ne-a rămas următoarea frază: „Dacă micuțul acesta va începe să călătorească, va trebui să-mi închid prăvălia”. Chiar și Chopin a făcut o remarcă după ce Carl Filtsch a interpretat unul din concertele pentru pian compuse de el: „Dumnezeule, ce copil!!! Până acum, nimeni nu m-a înțeles așa ca el…”
anomismi 