Itinerar portughez (V): Mircea Eliade la Cascais

Anul trecut am vizitat prima oara statiunea de la Atlantic numita Cascais, aflata la mica distanta de capitala Lisabona. Eram in cautarea unuia dintre locurile de sedere in Portugalia ale scriitorului/istoricului religiilor – Mircea Eliade. Am scris despre acea vizita aici. Anul acesta, zilele trecute, am revenit la Cascais. Am vizitat din nou casa lui Eliade de acolo. Nimic schimbat. M-au trecut din nou gandurile despre ceea ce scria in al sau „Jurnal portughez”, una dintre cele mai dragi si importante carti scrise de Eliade, dupa opinia mea. In casa din Cascais – din pozele alaturate, a locuit incepand cu iarna lui 1944 si pana in septembrie 1945, cand a parasit Portugalia (mai locuise si la Lisabona, si la Cascais in perioada 1941-1944). Casa aceasta care poarta sigla cu numele sau, are fata catre o straduta ingusta, iar spatele catre ocean. Fotografiile unde apare si oceanul au casa in partea stanga, este cea alba cu o terasa/balcon alb, frumos ingrijit, la primul nivel. Biroul lui Eliade dadea catre ocean. Iata ce consemna in „Jurnalul portughez” la data de 20 decembrie 1944: „Scriu din noua noastra locuinta – a Gizei si a mea – Rua de Saudade 13, Cascais.  Scriu la masa biroului meu, avand la cativa pasi, in fata, oceanul.”

Iar doua zile mai tarziu, la 22 decembrie 1944, scria:
„Ca sa ma consolez de plecarea Ninei (n.n. ii murise sotia, Nina, in noiembrie 1944) ma gandesc – in clipa cand ma copleseste durerea sau melancolia – la mortile zecilor de mii pe fronturi, in cetatile bombardate, etc. – sau la scumpii nostri morti demult. Nu am curajul sa privesc realitatea in fata? Sau e vorba de o reintegrare a ‘unicului’ in totalul ‘absolut’ – singura posibilitate, dupa mine, de a transcende in chip efectiv conditia umana? Nu pot salva ‘finitul’ decat reabsorbindu-l in totalitate – si incercand sa dobandesc printr-un elan spiritual aceasta totalitate. ‘Caci fata acestei lumi se trece’ (I Corinteni, 7, 31). Nu pot citi decat Biblia si pe Lev Sestov. Nu numai pentru ca doresc si cer consolarea credintei, ci si pentru ca Biblia mi se pare singura lectura substantiala (Sestov nu face dealtfel decat s-o comenteze). Indeosebi Cartea lui Iov, Isaia si Epistolele Sf. Pavel. Din lectura acestor texte ma reintorc cu o mare incredere in forta creatoare a omului, in libertatea credintei. Viata e foarte frumoasa daca intelegi cat de mult si cat de usor poate fi ea schimbata. Nu ti se cere, pentru asta, decat sa redescoperi imensa libertate creatoare a omului, pe care noi, modernii, am pierdut-o in clipa cand am socotit ca credinta inseamna obedienta.”

Adaug mai jos cateva poze de epoca, din perioada cand Mircea Eliade a locuit la Cascais (Portugalia):

Locuinta lui Mircea Eliade din Cascais, Portugalia

In acelasi „Jurnal portughez” al lui Mircea Eliade, se gasesc referiri la doua locatii ale sederii sale in Portugalia, acoperind perioada februarie 1941- septembrie 1945: orasul Lisabona si oraselul Cascais. La Cascais se pare ca a schimbat 2-3 locuinte si s-a gasit in doua randuri: o data la inceputul sederii sale, in 1941, pentru cateva luni, iar apoi a revenit sa locuiasca in Cascais la 20 noiembrie 1944, in preajma mortii primei sale sotii, Nina. In jurnal se gaseste adresa locuintei sale din Cascais din 1944-1945: Rua de Saudade, 13. Gasind-ma la Lisabona, am mers sa vizitez Cascais si casa scriitorului. Cascais este o mica localitate langa Lisabona, la cca. 20 min. cu trenul, un fost sat de pescari, azi o statiune frumoasa la Oceanul Atlantic. Casuta lui Eliade din Cascais este situata chiar pe tarmul oceanului, cu valurile batandu-i in fundatia dinspre spate. De la mica gara a oraselului, casa se gaseste la 2-3 minute de mers pe jos, catre ocean.  Astazi ea poarta o placheta rotunda, amintind trecerea scriitorului pe acolo. La 29 septembrie 1941 Eliade nota in „Jurnalul portughez”, dar probabil despre prima sa locuinta din Cascais, despre care nu stim exact care a fost: „De atatea zile ploua. Nu pot sa ma fac sanatos in casa aceasta adorabila, acum un centru faimos de igrasie si reumatism. Pe de o parte, imi pare bine ca ma despart de Cascais cu toamna ploioasa din jurul meu. Nu voi avea, la Lisabona, nici o melancolie.” In prima locuinta de la Cascais a locuit intre februarie 1941 (cand a ajuns in Portugalia) si pana in octombrie acelasi an, cand s-a mutat in Lisabona.  A doua locuinta, cea mentionata cu adresa in jurnal, si care azi poarta emblema de comemorare, este cea care se gaseste direct pe tarmul oceanului. La momentul cand am ajuns in Cascais, nu ajunsesem la pagina din jurnal unde era mentionata adresa. Asa incat am gasit casa mai greu, a trebuit sa intreb mai multe persoane din Cascais, pana cand cineva  a stiut despre ea. Nici la punctul turistic de informare a orasului, tinerii ce deservesc institutia nu stiau nimic despre Mircea Eliade. In sfarsit, am gasit-o… O casa micuta, cu fatada catre o biserica … si cu spatele catre ocean. In spate, o terasa destul de larga, ale carei fundatii zac direct in bataia valurilor. Privelistea de pe terasa e frumoasa, oceanul cu largul sau, iar spre stanga, in zare, se pot zari marginile Lisabonei. Asa arata acum casa (am pus fotografii mai jos – terasa cu fundatia in ocean este partea din spate a casei, pe fatada careia este emblema comemorativa). Eliade se simtea insa sufocat in Portugalia, i se parea ca viata culturala lancezeste acolo, visa Parisul, unde s-a si dus pentru cateva saptamani, in Portugalia fiind. Ii placea Spania, unde a facut cateva calatorii in aceeasi perioada a sederii portugheze. Si totusi, unele dintre cele mai adanci meditatii si afundari in sine le da la iveala in timpul sederii portugheze, scriind „Jurnalul portughez”, alaturi de alte carti importante ale sale.

Această prezentare necesită JavaScript.