Citesc cartea Parintelui Arsenie Boca, „Cuvinte vii„. La 20 februarie 1949, la manastirea Prislop fiind, parintele asterne in caietul sau scrierea cu titlul „Fiul risipitor”, in care introduce un comentariu foarte interesant, despre modul in care Leonardo da Vinci a pictat unele personaje din al sau tablou, „Cina cea de Taina„. Nu am stiut istoria respectiva, si mi s-a parut demna de retinut… Pictura, care se gaseste reprezentata in sala de mese a Manastirii Santa Maria delle Grazie din Milano, a fost realizata de Leonardo da Vinci in perioada ca. 1492/94–1498. Parintele Arsenie Boca aduce urmatoarele lamuriri:
” ‘Cina cea de Taina’ – cel mai cunoscut tablou din Renastere – a fost lucrat de Leonardo da Vinci in vreme de 12 ani. A cautat mult un model pentru Iisus. In sfarsit l-a gasit intr-un tanar, frumos la chip, bun, bland, cu suflet mare si radiind de dragoste, un vrednic urmas al lui Iisus. L-a zugravit deci la locul de cinste. Pe ceilalti apostoli i-a gasit mai usor afara de Iuda. Acesta trebuia sa exprime, – daca nu chiar sa fie – modelul neincrederii, veninul invidiei, incremenirea ingustimii, rautatea si tradarea. Aproape se implineau 12 ani de cand incepuse tabloul, cand iata ca gaseste la Milano un om, care corespundea intocmai vederilor lui Leonardo. Il plateste ca model si-l aduce in trapeza Manastirii, unde zugravea „Cina cea de Taina”. Era model de Iuda: intunecat la chip, deci si la suflet, brazdat de patimi, vulcan de ura si de necredinta. Pictura se apropia de sfarsit. In sufletul lui „Iuda” se petrecea o framantare cumplita; cand, deodata, opreste pictorul si-i spune: „Tot eu am fost model si cum 12 ani, cand zugraveai pe Iisus!’. Leonardo a strigat speriat: ‘Tu, esti acelasi?!’ Mai departe istoria nu ne spune nimic, dar se intelege ce s-a petrecut, adica ce se petrecuse…
Fapt este ca oricat ar fi cineva de cufundat in ticalosie, oricat iad ar avea in suflet, oricate turme de porci ar avea zugravite pe obraz, Dumnezeu totusi crede in fiul sau, omul, si el nu este cu desavarsire pierdut.„