Ganduri despre parintele Andrei Coroian de la Deva

andrei corian 1In 2011 l-am vazut prima oara pe Parintele Arhimadrit Andrei Coroian. La acea vreme nu stiam nimic – nici despre dumnealui, nici despre obstea calugarilor de la Manasirea Nicula, unde era staret. S-a intamplat sa-l audiez cu prilejul unei predici intr-o duminica de martie (2011), si din acel prim moment, am simtit ca este un Om al lui Dumnezeu, cum atat de putini (mai) sunt astazi… Am scris cate ceva despre acele prime ganduri pe blogul meu (aici).

Pe la jumatatea lunii mai 2012, revenind la Manastirea Nicula, nu l-am mai gasit acolo. Sa spun ca am simtit ca locu-i pustiu? Da, era cel mai potrivit sentiment. Cu toate ca icoana Fecioarei Maria, atat de venerata ca facatoare de minuni strajuia acolo in manastire ca totdeauna, inconjurata de razele aurite din lemn ale ancadramentului, era un Ceva, de fapt un Cineva, care lasase locul pustiu, era un gol duhovnicesc, parea ca totul devenise lipsit oarecum de o forma de sfintenie, sau de o insufletire duhovniceasca ce se poate simti de la inima la inima…, caci exista acea vorba care atat de bine se potriveste si aici: „Omul sfinteste locul”. De la Manstirea Nicula plecase un Om al lui Dumnezeu…si-mi parea atat de pustiu…

Desigur ca am incercat sa aflu unde disparuse Parintele, unde il puteam regasi. Pe Internet orice informatie lipsea la acel sfarsit de mai. La circa trei saptamani – o luna de la vizita mea la Nicula, am intalnit „intamplator” pe sotia unui scriitor inmormantat la Manastirea Nicula. Am intrebat imediat despre Parintele staret si astfel am aflat ca s-a mutat la Deva. In aceeasi perioada, un cititor al blogului meu m-a anuntat si el despre noua locatie a Parintelui Andrei.

Lunile au trecut, si din iunie si pana in noiembrie 2012, nu am reusit sa ajung la Deva, la Biserica Episcopala „Sf. Nicolae” unde slujeste acum Parintele Andrei. In noiembrie, catre sfarsitul lunii, am reusit sa fac deplasarea, dar in ziua cand am ajuns acolo, catre pranz, parintele nu era la biserica. Totusi, am primit confirmarea ca l-as putea gasi ceva mai tarziu. Situatia nu mi-a permis sa raman sa astept, dar stiu ca voi gasi o zi cand sa merg sa-l audiez si sa primesc har ca si cum as primi caldura, si lumina, si speranta si vindecare peste tot unde fiinta mea are nevoie, har fara masura asa cum numai dragostea duhovniceasca poate darui. Caci ascultand cuvintele Parintelui Andrei, rostite in cel mai pur si frumos fel ardelenesc, cu modestie si adanca simplitate, dar cu forta limpezimii asumatei credinte, ele coboara degraba in inima credinciosului si acolo anima sufletul oricarui om insetat de adevar si de Dumnezeu. Este un fel al Parintelui pe care multi dintre noi il recepteaza si il recunosc inca de la prima intalnire cu el si stiu ca apoi au nevoie sa revina mereu si mereu, ca la un izvor de lumina vie coborata de-a dreptul din Poarta lui Dumnezeu. Ma gandeam acum o vreme, ascultand o prelegere a Parintelui Mitropolit Serafim Joanta, daca intrei cei cinci mari duhovnici ai Romaniei de azi (conform numarului estimat de  Parintele Joanta pentru prezent, care estima numarul lor la cel putin 50 in anii de dinainte de 1989) nu se numara si Parintele Andrei Coroian

De curand am gasit pe Internet un articol semnat de Marius Matei, „Descult” din care as vrea sa citez aici cateva fraze : „Azi m-am reintalnit cu parintele Andrei. De la Cristorel, Nicula si Deva. O binecuvantare cereasca. Seara, la Vecernie, biserica a fost plina, oamenii fiind insetati de autentic, simplu, nefortat si eficient. Nu am mediatizat evenimentul, cu exceptia unui banal „anunt”. Fara presa. Totul a functionat „fara fir”. Si vestile bune circula repede. Am avut multi invitati, dar nici unul nu a atras o „audienta” atat de mare. Bucurie si pentru co-slujitorii Marcel, Daniel si Cristian. Cu totii, suntem convinsi ca nu peste multa vreme vom vorbi despre parintele Andrei Coroian la fel cum il pomenim pe Arsenie Boca! Sunt multe marturii. Si inca e tanar. Dar sa nu grabim istoria.” (intregul articol al lui Marius Matei se poate citi aici).

Despre Parintele Andrei Coroian se stie, probabil, mai mult din om in om, direct de la surse. Pentru un duhovnic mare, poate ca aceasta-i frumoasa si adevarata modalitate de cunoastere – pe calea cuvantului, fata catre fata! Totusi, despre Parintele Andrei se pot da cateva repere scrise: pana acum a publicat trei carti care ii poarta amprenta:

1) Sfanta icoana a Maicii Domnului de la Nicula si minunile ei, Editura Ecclesia (2008)

2) In camara cuvantului, Editura Ecclesia (2009)

3) Parintele Adrian Fageteanu si crucea Rugului Aprins,  Editura Lumea Credintei (2012)

O parte din cele cuprinse in primele doua carti sunt redate in trei postari pe Internet, de pe site-ul „Lumea credintei” si se pot citi online: a) despre icoana facatoare de minuni a Fecioare Maria de la Manastirea Nicula (aici); b) despre Părintele Porfirie Bairaktaris (aici);  c) despre post si rugaciune (aici).

Cea de a treia carte am tinut-o de curand in maini in Pangarul Manastirii Brancoveanu de la Sambata si am rasfoit-o, nefiind insa atenta la autorul ei. Cu siguranta, este o carte scrisa cu aplecarea curajoasa catre credinta ortodoxa romana si catre romanism, pe care atat de minunat le cultiva Parintele Andrei prin tot ceea ce face.

Reclame