Citesc o carte scrisa de fostul Mitropolit al Ardealului, Antonie Plamadeala, la inceputul anului 2002: „Rugul Aprins” (Tipografia Eparhiala Sibiu, 2002). Mi-a fost indicata de Parintele Nicolae Zian Streza din Rasinari, unul dintre „copiii” Parintelui Arsenie Boca. Parintele Antonie Plamadeala a fost tuns in monahism la Manastirea Prislop la 14 septembrie 1949 de Parintele Arsenie Boca, iar ‘nas’ i-a fost atunci cel de al carui nume se va lega una dintre miscarile spirituale cele mai puternice ale Romaniei, „Rugul aprins”: ieroschimonahul Daniil Tudor (cu numele anterior Agathon Tudor, si respectiv cu numele civil Alexandru Teodorescu).
Scria Mitropolitul Antonie Plamadeala in 2002, astfel: „Sunt dintre martorii inca in viata ai unui fenomen romanesc care a aparut, in germene, in timpul celui de al doilea razboi mondial si care s-a dezvoltat si s-a conturat precis in primii ani de dupa razboi, indeosebi in Bucuresti […]. Romania se afla in acei ani, 1944-1945, in fata a ceea ce urma sa fie o ocupatie identica cu o ocupatie militara, aspra si de lunga durata a sufletului romanesc. E limpede din toate acestea ca fenomenul ‘RUGUL APRINS’ trebuie inscris si printre primele, si prin urmare, indraznete actiuni concrete de rezistenta spirituala ortodoxa impotriva comunismului, in momentele in care acesta se straduia sa se instaureze in Romania post-belica, indeosebi ca urmare a marii targuieli si tradari Occidentale la Yalta, prin care Romania era aruncata in bratele Uniunii Sovietice, desi in ultimul an de razboi isi capatase practic statut de co-beligeranta. Se stie ca acest statut, in fapt, nu i-a fost acordat si ca Uniunea Sovietica a facut din Romania un satelit al intereselor si dominatiei sale comuniste, statut care a durat pala la Revolutia din decembrie 1989. Fenomenul ‘RUGUL APRINS’ a fost prezentat, ici si colo, dupa Revolutia din 1989, de catre cativa participanti la el, dar nu si-a gasit inca istoricul care, sa fie in acelasi timp si un om cu sensibile antene duhovnicesti, deci un istoric de spiritualitate care sa-l cerceteze amanuntit, prin aceasta prisma, si sa-l interpreteze global, la adevaratele lui dimensiuni. Aceasta pentru ca atat initiatorii, cat si participantii mai de seama, au trecut la Domnul inainte de a fi putut spune sau scrie ei, cand cum si de ce l-au initiat, si de ce anume in timpul si dupa al doilea razboi mondial.”
***
„Dar de ce ‘RUGUL APRINS?’:
Se stie ca termenul il gasim in Vechiul Testament. Era un rug pe care l-a vazut Moise in pustie. Acesta ardea, dar nu se mistuia, adica nu se termina de ars si nu prefacea rugul in cenusa. Asadar dintr-o data , simbolul duratei crestine chiar sub foc, sub focul nenorocirilor venite peste poporul roman din Rasaritul ateu, in cazul nostru.
Esenta de principiu a ‘RUGULUI APRINS’ aceasta a fost: indumnezeirea omului prin rugaciunea continua a numelui lui Iisus.”
***
„Asadar ‘RUGUL APRINS’ a luat fiinta in Bucuresti dupa anul 1945. Nu stiu daca a avut caracter de Asociatie, cu statut si cu recunoastere oficiala prin tribunal. Cred ca mai degraba nu. Din ce consta activitatea grupului? In esenta din trei lucruri: conferinte (joia si duminica dupa-amiaza), in biblioteca de la Manastirea Antim, exercitii de rugaciune tacuta, uneori sub indrumare si cu unele explicatii si cu participarea la slujbele de la Manastirea Antim, indeosebi la vecernii, seara, unde un cor ingeresc alcatuit din monahi studenti, te facea sa te simti in atmosfera de crestinism primar efervescent sau in atmosfera de catacomba protejata. Cercul din biblioteca era alacuit din intelectuali, si nu orice fel de intelectuali. Era acolo o buna parte din elita intelectuala a Bucurestilor. Prin aceasta s-ar putea raspunde si multora care se mai intreaba: Ce s-a intamplat cu intelectualii crestini din vremea comunismului?” (caci majoritatea au intrat in temnitele comuniste; intre intelectualii de la ‘RUGUL APRINS’, alaturi de Sandu Tudor, Parintele Plamadeala aminteste pe: Alexandru Mironescu, Anton Dumitriu, Paul Sterian, Constantin Noica, Petru Manoliu, Bendict Ghius, Tudor Vianu, Ioan Marin Sadoveanu, Mircea Vulcanescu, Ioan Barbilian, Constantin Joja, Vasile Voiculescu, Andrei Scrima, etc.
***
„… Caci grupul ‘RUGUL APRINS’ de la Antim a aparut cumva gata facut, repede constituit. Aceasta se explica in primul rand prin setea de autentic, atat in cultura care incepea sa se altereze, cat si in spiritualitatea care devenise prea parohiala sau limitata la manastiri. Abia mai tarziu, dupa anul 1943, vor aparea cel putin inca doua centre care au concentrat atentia asupra lor. Ele au mers paralel dupa aceea, unul din Ardeal, la Manastirea ‘Brancoveanu’ de la Sambata de Sus, cu Parintele Arsenie Boca, mutat apoi la Prislop, si altul in Moldova cu Parintele Cleopa, la Manastirea Slatina, mutat apoi la Sihastria.„
anomismi 