Familia regala, de Pasti, la Alba Iulia

In seara aceasta, inaintea marii slujbe a Invierii Domnului, o parte a familiei regale a Romaniei a participat la o slujba scurta (de la ora 18) la Catedrala Reintregirii Neamului (a Incoronarii) din Alba Iulia. Au fost prezenti Principele Radu, Principele Nicolae si sora lui, domnisoara Elisabeta Karina. Slujba a fost oficiata de Parintele Irineu, Arhiepiscopul Albei, cel care a invitat familia regala la Alba Iulia de Pasti, si care a adresat cele mai calde cuvinte de intampinare. Datorită stării fragile de sănătate a Reginei Ana, Majestatea Sa Regele și Principesa Moștenitoare au ramas alături de Regină, în Elveția. Cateva instantanee de la catedrala. Momentele au fost frumoase, calde, solemne si sobre. Publicul, foarte emotionat, prezent in numar mare, impreuna cu numeroase grupuri imbracate in minunate costume populare. O dupa-amiaza cu o vreme minunata!

O parte a romanilor cred…

In luna ianuarie 2013 emisiunea TV  din data de 12 ale lunii a Marilenei Rotaru de pe TVR1, ‘Ora Regelui’,  se incheia cu o fraza care suna astfel: “Vesti bune: Sala Tronului, aflata acum in renovare, va fi gata la inceputul lunii mai; va ganditi la ce ma gandesc si eu, nu-i asa?“ La acel moment, am fost usor surprinsa si, recunosc, si usor sceptica (am comentat aici).

In luna martie 2013, urmarind blogul istoricului Diana Mandache, am aflat (si reluat) vestea desfasurarii in Bucuresti, la 21 martie 2013, a celei de a 3-a dezbateri din seria „Monarhia constitutionala – un proiect legitim pentru Romania” a Alianţei Naţionale pentru Restaurarea Monarhiei (link aici).

Ieri, Principele Radu al Romaniei – pe blogul sau, anunta despre intrunirea, la Sinaia, la Castelul Peles, a Primului Congres al Alianţei Naţionale pentru Restaurarea Monarhiei, care a avut loc in perioada 20-21 aprilie 2013. La emisiunea ‘Ora Regelui’ de azi de pe TVR1, am putut viziona inregistrari ale intrunirii, din care am inserat mai sus, cateva fotografii. O parte semnificativa a romanilor cred ca o inima a Romaniei a ramas la Sinaia. O parte semnificativa a Romanilor vor revenirea la Constitutia Romaniei din 1923. O parte semnificativa a romanilor, cred!

Un controversat rege al Romaniei si cainii sai

Este vorba despre regele Carol al II-lea al Romaniei. Personalitate extravaganta si controversata – inca din copilarie si tinerete – si a carui imagine ca rege de tara a ajuns pana la noi cu stigmate adanci – cel mai probabil grav afectata si deformata de razuirea  a trei tavaluguri grele ale istoriei peste coroana sa. Carol al II-lea a adunat toata neghina perioadei monarhice din Romania si a ajuns sa fie singurul responsabil de nenumaratele rele ce s-au abatut asupra unei tari aflata in vremea sa nu numai la rascruce de vanturi ci si la rascruce de vremuri. Insa nu despre istorie si vina mi-am propus sa scriu aici, ci despre o fateta a omului-rege Carol al II-lea, mai’ deloc cunoscuta. O fateta care arata o mare sensibilitate umana si nevoia impetuoasa de credinciosie.

Se stie ca si mama sa, Regina Maria a Romaniei, adora cainii, ca familia regala avea mereu in preajma o seama de exemplare canine de diverse rase. Se pare ca dintre toti, Regina Maria, apoi  fiul sau Carol al II-lea si mezina, Ileana, erau cei mai iubitori ai acestor patrupede. Regele Mihai a mostenit si el aceasta dragoste si aplecare, si a avut, de-a lungul timpului, multi caini dragi si apropiati, inca din copilarie. Insa „traditia” familiei regale romane legata de caini pare ca incepe de la Regina Maria, caci antecesoarea sa, Regina Elisabeta, era inconjurata de pisici.

Citind mare parte din „Insemnarile zilnice” ale lui Carol al II-lea, am descoperit destul de des in paginile lor pasaje

carol_caini1

care m-au impresionat despre cainii sai si relatia cu ei, iar cateva din astfel de pasaje  le voi lasa sa „vorbeasca” ele insele, mai jos. Se spune despre cei care iubesc animalele ca au suflet bun, iar daca aceasta afirmatie este adevarata, cu atat mai mult se va vedea aceasta din ceea ce am ales sa citez in continuare.

Extras din „Insemnari zilnice -1944”, pentru perioada 30 septembrie – 10 octombrie (perioada despartirii de prietenii din Mexic – unde Carol si Elena Lupescu se aflasera in exil, din 1941): „Un alt moment plin de durere a fost in legatura cu Pussy, cu Omuletul nostru atat de drag si iubit. Doi ani au trecut de cand s-a dus si tot n-am putut sa ne alinam de aceasta sfasietoare pierdere. De cand a murit catelusa aceasta, s-a rupt ceva in sufletul nostru, s-a intins peste noi o depresiune morala, pe care n-am putut s-o inlaturam, acolo, in inima, s-a rupt ceva care face sa nu mai pot reactiona nici la bucurie, nici la durere, parca sentimentele mele s-au irosit, am iubit-o mai mult decat pe un copil. Nefiind sigur ce se va intampla cu casa dupa plecarea noastra, Miller mi-a propus s-o ingrop in gradina lor, pana ce, avand planuri definitive, o sa pot sa-i incinerez oscioarele si, punandu-le intr-o urna, sa le pot duce cu mine. Asa am si facut. Vineri, dimineata, am scos-o din coltisorul din fundul gradinii. Cosciugul ei era neatins si cand l-am deschis, acolo era culcata asa cum am asezat-o, abia atinsa de acesti doi ani. Ca un copil, am reasezat-o invelita intr-o matase din Casmir, sub cap i s-a pus pernita pe care se odihnea pe canapea, si langa trup, jucaria care-i placea atat de mult. mica ei palariuta spaniola, de care era atat de mandra cand i se punea pe cap. Cu ochii plini de lacrimi i-am inchis racla si Anghel a purtat-o cu grija pana-n gradina casei Alvarado, unde am pus-o intr-un nou loc de odihna, pentru Domnul stie cata vreme. Groapa i-a fost acoperita cu piatra ei, pe care e placa purtand numele ei, vasul ei cu flori, asa cum din prima zi s-a obisnuit. Viata cere sa ma despart inca o data de tine, Omulet atat de iubit, si inima mi se frange. Parca, plecarea este dezertarea de la un tovaras scump, caci adevarat tovaras ai fost, in zile bune si in cele negre, catelus drag. Cred ca, dupa Duduia, este ceea ce am iubit mai mult pe lume. Cred ca, in subconstientul meu tristetea cu care ma despart de Mexico este pricinuita si din aceasta cauza.

Extras din „Insemnari zilnice -1945”, pentru 14 ianuarie (refugiati in Brazilia): „Seara, drama canina, Assu a atacat pe Magali, care, aparandu-se, i-a scos un ochiu din orbita. Din fericire, veterinarul a putut sa-l puie la loc si nu risca sa piarza vederea. Am stat toata noaptea s-o veghez pe mititica si nu m-am culcat decat cand rasarea soarele.

Extras din „Insemnari zilnice -1945”, 1 februarie (refugiati in Brazilia): „A fost o zi racoroasa, activitate aproape nula. Eu am lucrat la un index al acestor insemnari zilnice. Recitind unele pagini, m-a apucat un dor nebun de Mexico, de casa si gradina din Coyoacan, de toti prietenii de acolo. Dar mai dor inca, un dor care nu se sterge din inima, mi-a fost de iubita noastra Pussy, de Omuletul nostru atat de drag, de acel tovaras, iubitor, incomparabil, supus. Golul ce a lasat pentru Duduia si mine moartea acestei cateluse nu se poate umple, cu toate ca Fluffy, mica thebetiana face tot ce poate sa-l umple, ea a devenit umbra mea, unde ma duc e si ea. Vorbind de caini, Boris cel mare are o frica ingrozitoare de ploaie, ieri, cu prilejul furtunii, s-a speriat atata, incat, neputandu-se vara sub pat, a cautat ultimul refugiu in bidet.

Mai exista fostul rege Carol al II-lea in tabouri votive?

DSC05823Am descoperit, cu surprindere, una dintre foarte putinele (daca nu singura) biserici ce mai pastreaza azi un tablou votiv al fostului rege al romanilor, Carol al II-lea. A ctitorit multe biserici, caci in perioada domniei sale (1930-1940), atat de controversate si puse la zid, Romania s-a dezvoltat pe plan socio-cultural si religios cu aceeasi amploare si grandoare ca si in vremea regelui Carol I. Biserica la care ma refer este cea cu hramul Sf. Dumitru si se gaseste in comuna Bixad, jud. Covasna. Portretul in fresca al lui Carol al II-lea este deteriorat, dar totusi recognoscibil. El a fost acoperit, la ordinul securitatii, abia in 1976 (!!!) si rescos la lumina acum cativa ani. Patroneaza alaturi de doua mari figuri de ierarhi, ale caror reprezentari au fost la randul lor vandalizate dupa 1940, dar nu au fost acoperite la ordin, si deci sunt mult mai bine prezervate. Practic, la intrare, in pronaos, pe dreapta, este pictat Mitropolitul Andrei Saguna, iar pe stanga mitropolitul Nicolae Balan, precum si ctitorii: inginerul Bogdan si sotia sa, Elena de o parte, iar de cealalta Regele Carol al II-lea. In biserica de la Bixad se pastreaza, de asemenea, scaunul ierarhic cu insemnele regale (foto mai jos).

Această prezentare necesită JavaScript.

Biserica ortodoxă, în viziunea regelui Carol al II-lea, reprezenta un element moral al statului. Biserica era chemată să se modernizeze, să iasă din starea contemplativă şi să devină un organism viu. Acest rol regele l-a creat mai ales în perioada când însuşi Patriarhul Bisericii Ortodoxe a fost numit în fruntea guvernului de uniune naţională. La mijlocul domniei sale, când au început şi lucrările de fortificaţii pe frontul de vest, Carol al II-lea a numit pe noii şi tinerii ierarhi, aleşi, ai bisericii ortodoxe, în locul celor trecuţi la cele veşnice.  La investirea tânărului episcop Andrei Magieru, fost arhiereu vicar la Episcopia Oradiei, pe 21 decembrie 1935 regele îşi exprima încrederea că la hotarele ţării va fi păstor vrednic şi că va izbuti prin deviza crede şi vei birui. Apoi l-a îndemnat, ca păzitor al ţinutului de la Ţebea, să întărească biserica prin forţa ei. La înmânarea cârjei episcopale, pe 2 iunie 1936, când au fost numiţi episcopii Nicolae Colan al Clujului şi Nicolae Popovici al Oradiei, regele îi trimitea în eparhii cu misiunea de întărire sufletească a poporului românesc, şi prin aceasta întărire a sufletului, să consolidaţi puterea de credinţă şi să sporiţi calităţile naturale ale neamului”, căci biserica trebuia să fie un organism viu a cărei forţă trebuia să se manifeste prin strălucirea sufletească a credincioşilor. Referindu-se la importanţa eparhiilor de la graniţa de vest, regele considera că Episcopia Clujului, Vadului şi Feleacului a devenit un „adevărat simbol al stăpânirii noastre în Ardeal. Ea a înflorit cu stăpânirea domnilor români şi a dispărut sub stăpânire străină, proces care ne arată cât de importantă este. Iată de ce Prea Sfinţia Ta, primind astăzi acest toiag păstoresc, ai datoria de a face să înflorească şi să se întărească, întărind astfel şi România. Întărirea sufletească a poporului, printr-o constantă şi neîncetată educare, iată chezăşia de progres, iată ţinta care toţi care ne iubim neamul trebuie să o avem întotdeauna înaintea ochilor”. Timpurile cereau un avânt pentru o credinţă mare, pentru a întări siguranţa naţională, prin deviza: prin noi înşine.’

Un fapt putin cunoscut este ca Manastirea Brancoveanu de la Sambata de Sus (Fagaras) a avut initial in tablou votiv pe Regele Carol al II-lea, care a fost inlocuit cu tabloul votiv al Regelui Mihai (actualmente vizibil in biserica) dupa vizita Maresalului Ion Antonescu la Sambata (probabil 1942) care a indicat Parintelui Arsenie Boca razuirea lui Carol al II-lea de pe zid.

Un alt fapt destul de putin cunoscut, este ca in 1934 Carol al II-lea muta Biserica de lemn din satul Maiorești (jud. Mures) la castelul Pelisor din Sinaia -una din resedintele regale de suflet  (actualmente bisericuta se afla, din 1951, in  incinta Mănăstirii Sf. Maria din Techirghiol- jud. Constanța).

O alta istorie interesanta este legata de Complexul memorial Eminescu de la Ipoteşti, din judeţul Botoşani, ce cuprinde, pe lângă casa familiei şi muzeul, o biserică din piatră. Istoria acestui lăcaş de cult, care are hramul “Sfinţii Voievozi”, a început în anul 1928, când scriitorul Cezar Petrescu şi istoricul Nicolae Iorga au iniţiat o subscripţie publică pentru construirea unei biserici noi în Ipoteşti, în memoria lui Mihai Eminescu. Lăcaşul a fost sfinţit pe 15 iunie 1939, când s-au împlinit 50 de ani de la moartea poetului. Biserica este considerată unicat în lume, fiindcă, în semn de doliu etern pentru moartea lui Mihai Eminescu, ctitorii au hotărât ca sfinţii şi îngerii să fie pictaţi cu aureole negre, nu aurii. Poetul este reprezentat pe peretele din stânga, în mărime naturală, iar în dreapta se află Regele Carol al II-lea. În 1944, biserica a fost vandalizată de armatele sovietice, care au ocupat România. Soldaţii au tras cu pistoalele în pieptul Regelui Carol al II-lea, pictat pe un perete, precum şi în candela din faţa altarului.

O alta „biserica de suflet” este Biserica Sfantul Dumitru si Sfantul Nestor din comuna Manastirea, la 40 km de  Calarasi,  ctitorita de Matei Basarab in 1648 si  restaurata prima oara in  1900 de Regele Carol I – care avea acolo o mosie a Domeniului Regal. Mai tarziu, in 1937, Regele Carol al II-lea avea sa o repare in intregime. Biserica a fost declarata monument istoric si de arhitectura de importanta nationala.

La Boboteaza anului 1940, foarte aproape de momentul abdicarii sale, regele Carol al II-lea era prezent in Basarabia, la slujba de la Catedrala ortodoxa de acolo (film mai jos). Dupa numai cateva luni, la 28 iunie 1940, Romania pierdea acea parte a sa.  Decizia de acceptare a ultimatului sovietic și de executare a unei „retrageri” (s-a evitat folosirea cuvântului „cedare”) din Basarabia și nordul Bucovinei a fost luată în Consiliul de Coroană din noaptea de 27 – 28 iunie 1940. După cum este consemnat în jurnalul regelui Carol al II-lea, rezultatul votului a fost următorul:  6 voturi pentru respingerea ultimatumului: Ștefan Ciobanu, Silviu Dragomir, Victor Iamandi, Nicolae Iorga, Traian Pop, Ernest Urdăreanu; 20 de voturi pentru acceptarea ultimatumului: Petre Andrei, Constantin Anghelescu, Constantin Argetoianu, Ernest Ballif, Aurelian Bentoiu, Mircea Cancicov, Ioan Christu, Mitiță Constantinescu, Mihail Ghelmegeanu, Ion Gigurtu, Constantin C. Giurescu, Nicolae Hortolomei, Ioan Ilcuș (Ministru de război), Ion Macovei, Gheorghe Mironescu, Radu Portocală, Mihai Ralea, Victor Slăvescu, Gheorghe Tătărescu (prim ministru), Florea Țenescu (șeful marelui Stat Major al Armatei); o abținere: Victor Antonescu.

„Regele Carol al II-lea – dincolo de umbre si de manipulari”

car

In cea mai proaspata emisiune „Ora regelui” de pe TVR1, din data de 12 ianuarie 2013, realizatoarea Marilena Rotaru a initiat o noua serie de recuperari istoriografice monarhice curajoase si necesare: „Regele Carol al II-lea – dincolo de umbre si de manipulari„. Subiectul Carol al II-lea a ramas extrem de controversat in Romania, si, din pacate, fateta pozitiva a acestei „medalii” a dinastiei este complet anulata si negata. Primul episod din seria de „recuperari” poate vizualizat aici (intre minutele de emisiune 21:10-32:43). Cei care sustin ca despre Carol al II-lea ar fi necesar sa se vorbeasca si altfel, in prima rubrica de „recuperari” a Marilenei Roatru, au fost: disidenta anticomunista si profesor universitar Doina Cornea, istoricul Alin Ciupală, si  fostul soldat in Wehrmacht, respectiv observator economic pentru Europa de Sud-Est, azi in varsta 81 de ani – Wilfried H. Lang. Marturiile celor trei intervievati sunt foarte semnificative, venind in contradictie cu curentul general de impotrivire la oricare dintre realizarile  regelui Carol al II-lea. Doina Cornea, intr-un interviu din luna mai 1997 al Marilenei Rotaru, sustine ca este necesar sa se vorbeasca corect si despre acest fost rege al Romaniei. Sa nu uitam ca in octombrie 2009 Doina Cornea a fost decorata de Regele Mihai cu Crucea Casei Regale a Romaniei. Istoricul Alin Ciupala face cateva referiri la opera culturala semnificativa a regelui Carol al II-lea, iar Wilfried H. Lang se opreste asupra situatiei economico-politice a sfarsitului domniei lui Carol al II-lea si la legaturile cu ascensiunea politica si interesele lui Hitler in Romania. Depozitiile lui Wilfried H. Lang sunt foarte valoroase, tinand seama de trecutul sau: razboiul l-a surprins ca adolescent pe Valea Prahovei, alaturi de tatal lui, care se stabilise in Romania dupa 1920, ca sef al Sectiei de constructii la Rafinaria Astra. La 23 august 1944, liceanul Wilfried H. Lang s-a retras insa din Romania, alaturi de armatele germane si a fost unul dintre ultimii care au aparat Berlinul cu arma in mana. Inca din anul 1934, locuia cu familia la Ploiesti, pe Str. Alexandru II (azi Str. Stadionului). In urma bombardamentului naprasnic al aviatiei americane din 1 august 1943 asupra Ploiesti-ului, au fost evacuati la Boldesti – o schela petrolifera la zece kilometri nord de Ploiesti, pe Valea Teleajenului, iar apoi, la 23 august 1944 au inceput retragerea catre Germania,  in urma unui ordin venit din Bucuresti, prin care toti cetatenii germani si etnicii germani din Romania erau dati afara din serviciu.

Parintele Arsenie Boca, familia regala si Principesa Ileana (Maica Alexandra)

Exista pana in prezent, oficial, doua carti aparute, in care sunt aduse marturii-document despre activitatea marelui duhovnic ardelean Arsenie Boca, din perspectiva urmaririi sale de catre politia politica din Romania. Ambele sunt aparute in 2009, una la Cluj Napoca si cealata la Galati. Datoram teologului  Vasile Manea cartea „Parintele Arsenie Boca – Obiectivul BRATU” si respectiv istoricului George Enache (link autor si aici) impreuna cu Adrian Nicolae Petcu cartea „Parintele Arsenie Boca in atentia politiei politice din Romania„. Datale de mai jos sunt extrase din aceste doua referinte.

arsenie-bocaCu ceva timp in urma scriam pe blog, aici, despre legatura pe care Parintele Arsenie Boca a avut-o cu familia regala a Romaniei, in speta cu mezina Reginei Maria si a Regelui Ferdinand, Principesa (Domnita) Ileana. Mai scrisam in acea pagina de blog, si aduceam si dovada vizuala pe o alta pagina (link aici), ca Regele Mihai al Romaniei este pictat ca al doilea ctitor al Manastirii Brancoveanu de la Sambata de Sus, unde Parintele Arsenie a slujit – in perioada 1940-1949. Ceea ce am aflat insa, in paginile cartii „Parintele Arsenie Boca – Obiectivul BRATU„, este ca in anii ’40, pe peretele interior al manastirii fusese initial reprezentat Regele Carol al II-lea. Asa rezulta din declaratia data si semnata de Parintele Arsenie insusi, la 16 iunie 1948, din care extrag urmatoarele: „In anul 1940 am intrat in calugarie, stabilindu-ma la Sambata, cu atributiile limitate la stilul calugaresc si trebile Manastirii. Se intampla venirea la conducerea Statului a unei formatiuni [constituite] din Antonescu si legionari, prin abdicarea fostului rege Carol al II-lea. Ca oameni ai stapanirii, a venit din Fagaras si Prefectul legionar, avocatul Mateias, cu un grup de legionari, condus de profesorul Gh. Melene. Mi-au dat peste nas ca n-am razuit de pe peretele Manastirii pe fostul rege Carol al II-lea; ba mi-au facut si raport la Sibiu, unde iarasi am luat peste nas. Aceasta e prima si ultima data cand au venit legionarii, oficial, la Manastire. Mai tarziu am luat peste nas de la Antonescu ca de ce i-am primit. Ori atunci erau nedespartiti.”

ileana2Procesul verbal de interogatoriu al parintelui de la 5 octombrie 1955, (cand el se mutase de la Sambata la Manastirea Prislop) este unul ce contine informatii despre legaturile directe pe care le-a avut cu Principesa (Domnita) Ileana. Dupa cum se stie, aceasta a devenit calugarita la randul ei, in 1967, si a pus, in acelasi an, bazele unei manastiri ortodoxe in SUA, la Ellwood City, Pennsylvania (am scris despre acestea aici). In procesul verbal Parintele povesteste ca Principesa Ileana a venit la Sambata pentru prima oara in vara lui 1947, „ca sa cunoasca manastirea, sa ma cunoasca pe mine si sa-mi asculte predicile mele„. Parintele a condus-o sa vada si apartamentul de manastire al Mitropolitului de atunci, Nicolae Balan, „si imi amintesc ca i-a placut aranjamentul de la manastire si peisajul„. Principesa si-a manifestat dorinta ca Parintele sa mearga la castelul Bran, unde locuia atunci principesa. A trebuit intai obtinut acceptul Mitropolitului Balan, pe care principesa l-a obtinut, si dupa circa doua saptamani de la prima intalnire cu Parintele Arsenie, Principesa Ileana a revenit la Sambata si l-a luat cu masina la Bran. Parintele completa in declaratie: „Vreau sa precizez ca domnita Ileana a fost de mai multe ori la manastirea Simbata de Sus , cum la fel am fost si eu de mai multe ori la la ea la castelul Bran, unde stateam o saptamana, doua saptamani si chiar mai putin de o saptamana„. La Bran, parintele tinea predici in fata principesei si „a unor doamne care compuneau anturajul domnitei„; mai veneau surorile din spitalul pe care il infiintase aceasta, in Bran, si medici si farmacisti. Parintele aminteste in declaratie despre un tanar student la medicina si un farmacist care, dedusese el, erau fugari, si care se adaposteau la Bran in preajma domnitei. „Tot la castelul Bran a mai venit si regina Elena (n.n. mama regelui Mihai, care in 1947 era regina-mama si fosta sotie a ex-regelui Carol al II-lea), cred ca era insotita de doamnele de onoare. Am cunoscut-o si pe regina Elena personal, am avut discutii care s-au rezumat la starea sanatatii ei. Alte discutii nu am avut cu ea” – declara Parintele Arsenie. La Bran el mai talmacea anumite parti si Scriptura si raspundea diverselor intrebari ce i se puneau, in legatura cu credinta. De asemenea, parintele aminteste despre participarea sa la slujba „impreuna cu preotul din Bran, Lascu, la asezarea pietrei fundamentale a capelei din curtea spitalului de la Bran” (n.n. spitalul fusese botezat de Prinicpesa Ileana „Inima reginei” – in amintirea mamei ei, Regina Maria a Romaniei). „In afara de preocuparile duhovnicesti, vizitam pe domnita Ileana in apartamentul ei, unde am avut si discutii cu ea. Astfel imi amintesc ca am discutat despre moartea lui Zelea Codreanu, spunandu-mi ca in ceea ce o priveste, ea l-a simpatizat si ca regreta moartea lui, comisa de frate ei, Carol al II-lea, exprimand urmatoarele cuvine: ‘Romania este singura tara in care succesul nu are succes’. S-a referit la succesul pe care-l avea Codreanu, insa care nu a dus la nici un succes, facandu-l vinovat in acest sens pe Carol al II-lea. Ea prevedea schimbarile care au sa se faca in Romania si imi amintesc ca se framanta cum sa faca sa ramana in tara. Legat de aceste discutii, pentru a se documenta, eu i-am dat sa citeasca cartea ‘Protocoalele Inteleptilor Sionului’, precizandu-i ca, desi este o carte interzisa, totusi se pare ca ce scrie cu privire la regi se va realiza.” Din aceeasi declaratie a Parintelui mai rezulta ca acesta a insotit-o, in 1947, de vreo 3 ori la Bucuresti pe Domnita Ileana si a mers la casa ei din carterul Baneasa. Intr-una dintre vizitele la Bucuresti, a insotit-o pe Domnita la casa unde locuia mama maresalului Ion Antonescu, care era batrana, bolnava si foarte tulburata de moartea fiului sau” (n.n. Ion Antonescu fusese executat la Jilava, la 1 iunie 1946). Acolo a cunoscut-o si pe Maria Antonescu, sotia maresalului , care „se plangea ca o duce greu, ca este parasita de toti cunoscutii ei si nu are cu ce sa intretine„. Curios mi se pare faptul ca Principesa Ileana, in a sa carte „Traiesc din nou„, nu aminteste despre faptul ca in cursul vizitei la mama si sotia lui Antonescu ar fi fost insotita de Parintele Arsenie (episodul vizitei este redat in carte). Dealtfel, pentru anul 1947, Principesa nu aminteste deloc despre legatura, se pare – foarte stransa, cu Parintele. „De prin luna noiembrie (n.n. – 1947), eu nu am mai fost in vizita la domnita Ileana si nici ea nu a fost la manastirea Sambata de Sus.” In ultimele zile ale lui decembrie Principesa este anuntata despre inlaturarea totala a Regelui Mihai din Romania (nepotul sau) si expulzarea tuturor membrilor familiei regale din tara. Astfel incat, in primele zile ale lui ianuarie 1948 Prinicpesa Ileana, impreuna cu copiii si sotul vor fi nevoiti sa paraseasca pentru totdeauna tara.

Se pare ca incepand cu vara lui 1947, datorita situatiei tot mai dificile a familiei regale, principesa s-a straduit sa gaseasca solutii pentru a putea ramane in tara. Se cunoaste, inclusiv din propriile amintiri cuprinse in cartea „Traiesc din nou„, despre legatura foarte importanta pe care a avut-o, pe de alta parte, cu comunistul Emil Bodnaras, care dealtfel a ajutat-o foarte mult in numeroase situatii delicate. Suferinta provocata in plus, ulterior razboiului – in care se angajase, in a doua parte, trup si suflet in salvarea ostasilor raniti, a condus-o cu siguranta si catre inraurirea spirituala. Asa se face ca abia in 1947 s-a dus la Parintele Arsenie, spre a cauta sprijin. La finalul declaratiei din 5 octombrie 1955, Parintele mentiona: „Cand ea a plecat din Romania, mi-a lasat o scrisoare in care imi scria ca imi multumeste, intructa am fost o lumina in viata ei. Aceasta scrisoare mi-a fost adusa de Maria Ciolac. Scrisoarea poate fi gasita la manastirea Sambata de Sus, impreuna cu mai multe carti care sunt ascunse sub streasina casei de oaspeti a mitropolitului, la locul indicat de mine in schita pe care am facut-o„.

Update (1 octombrie 2013): Prima fotografie iesita din arhive, in care apar Principesa Ileana si Parintele Arsenie Boca (un articol in ziarul „Lumina”, din 14 august 2013): link aici!

Tabachera de aur a Reginei Maria a Romaniei

marie_cigar2La sfarsitul acestui an, pe 29 decembrie dupa-amiaza, s-a finalizat licitatia unui obiect personal apartinand Reginei Maria a Romaniei (pe site-ul ebay). Era tabachera din aur de 14 K, incrustata cu diamante si la deschizatoare cu smaralde, ce a apartinut suveranei. Obiectul, pentru care au existat 43 de oferte, a fost in final achizitionat pentru 6.200 USD.

Este o adeavarata bijuterie, motiv pentru care imaginile tabacherei mi s-au parut un frumos dar vizual pe care as putea sa-l fac cititorilor acestui blog care sunt sustinatori sau care indragesc Familia regala a Romaniei.

„Love, Faith, Courage – with these three we can win the world.” (Regina Maria a Romaniei)

Previous Older Entries Next Newer Entries