Malta Reginei Maria a Romaniei (II)

„Ne imbarcam spre Malta la Marsilia, 18…. Bunica-regina ne pusese la dispozitie pentru aceasta calatorie iahtul ei Osborne, foarte frumos, insa nu prea de isprava pe o mare zbuciumata” – asa incepe capitolul din cartea Reginei Maria a Romaniei despre Insula Malta (am redat din cartea „Povestea vietii mele”, vol. I, pag.115, Ed. Rao, Bucuresti, 2011.)

Sansa a facut ca zilele trecute sa ajung intr-o rapida deplasare in Malta, unde in scurtul timp la dispozitie am incercat sa regasesc o parte din ceea ce descria cu o forta si incantare extraordinare,  in amintirile sale, Regina Maria. In primul rand nu am stiut exact perioada cand regina, copil fiind, s-a aflat in Malta. Anul, asa cum s-a vazut in pasajul extras mai sus, nu era mentionat exact (regina si-a scris memoriile incepand probabil cu 1932 si nu si-a amintit exact anul ajungerii in Malta, dar indica perioada sederii acolo – 3 ani). Dar, facand conexiuni cu cele cateva lucruri scrise in continuare in memoriile sale, am presupus ca era vorba de 1885. Din carte stim sigur ziua acostarii in Malta, 30 octombrie, exact la o zi dupa ce isi serbase, pe iaht fiind inca, ziua de nastere (29 octombrie). Asupra anului am avut dubii insa, asa incat am incercat sa aflu direct in Malta. Am avut sansa unei vizite la o casa locala, de fapt un mic palazzo de secol al XVI-lea intrat in circuitul de vizite acum cativa ani – este vorba de Casa Rocca Picola din Valetta, despre care sper sa pot scrie o pagina separata pe blog, pentru ca merita! Acolo, in magazinul acestei case-muzeu, am reusit, cu ajutorul gazdelor, sa depistez o carte in care am gasit ce cautam. Este vorba de cartea „Splendor of Malta”-  de Shirley Jackewicz Johnston, Caliban Books, Pittsburgh, PA, USA – 2001, editia I, pag. 228 pagini; la  pag. 88, unde incepe capitolul despre Palatul St. Anton (despre care regina Maria scrisese cum ca fusese resedinta lor in timpul sederii in Malta) , la subsolul paginii am gasit scris ca Palatul St. Anton a gazduit familia Ducelui si Ducesei de Edinburgh (parintii reginei Maria) in perioada 1876-1877 si apoi in 1886-1889. Despre prima perioada regina Maria nu aminteste nicaieri, ea fiind dealtfel prea mica atunci, si probabil numai tatal sau, sau numai parintii au fost in Malta in prima perioada. Insa este clar acum, ca sederea reginei Maria in Malta a avut loc in perioada 30 octombrie 1886 – primavara 1889 (perioada varstei sale de 11-14 ani). Am avut astfel, inca o data, dovada clara a perioadei de 3 ani pe care printesa Maria – pe atunci, i-a petrecut in „gradina raiului” ei.

„Era nu stiu ce in Malta, care se potrivea in chip tainic cu fiinta mea launtrica. Simteam oarecum ca ea si eu eram una si cand am revazut-o, dupa atatia ani (n.n. -dupa 40 de ani!) depa ce ma despartise de ea scurgerea unei vieti intregi, am simtit-o tot atat de aproape de inima mea ca in vremea de demult. Ma umplu de un extaz aproape dureros, care se desprindea dintr-o linie, dintr-o culoare, din felul cum un cactus tepos crestea ca o dihanie intepatoare, langa o casuta patrata cu acoperis drept, unde se uscau la soare tartacute portocalii; din chipul cum un roscov se apleca peste un zid sau din acela in care apa, intr-un mic apeduct lucea galgaind usor, la umbra unui crang de portocali, pe cand, in departare, stralucea marea albastra; din privirea ce-o furisam asupra unei gradini, alba toata, de mari tufe de musetel, si din ciudata simtire ca peste tot se afla ceva ascuns, ceva nedescoperit inca, lumi de frumusete, gradini de vraja peste care puteai sa dai in orice clipa. Nimic din ce am vazut mai tarziu in viata mea nu m-a umplut de acelasi farmec, nici n-a avut pentru mine aceeasi insemnatate; gasesc o fericire fara seaman, numai retraindu-le in amintirea mea.”

In amintirile sale, regina Maria mai scria: „Se intunecase de-a binelea cand ajuseram la San Antonio, palatul de vara al guvernatorului, ce ne fusese cedat pe timpul sederii noastre in Malta. San Antonio, locas iubit!”

Nu mi-a fost usor sa depistez locatia acestui palat in insula. Eu m-am aflat in Valetta, capitala insulei, acolo unde regina Maria a acostat la 30 octombrie 1886. Insa in Valetta nu era niciun Palat San Antonio. Cu ceva efort, am reusit sa depistez locatia palatului, denumit de fapt St. Anton. El nu apare pe nicio harta turistica a insulei si nici ca destinatie de vizitat actualmente. Practic, circuitele turistice si punctele de atractie ale insulei nu il mentioneaza deloc. El se afla in comuna Attard, in centrul insulei, la cca. 9 km de Valetta. Si am mers acolo. Despre acest punct voi povesti intr-o pagina separata pe blog.

Raman deocamdata la descrierile de inceput ale reginei Maria din „Povestea vietii mele” si inserez apoi cateva fotografii cu vederi din Valetta, in speta zona portuara, din vremuri de demult sau din prezent. Fotografia portului Valetta asa cum era probabil la sfarsitul  anilor 1800 este facuta de mine dupa un tablou pe care l-am gasit pe peretii din Casa Rocca Picola (palazzo-ul de sec. XVI-lea, aflat in circuitul turistic, din Valetta). Descrierea reginei Maria este cea mai potrivita aici:

„Dar ceea ce-mi amintesc parca ar fi fost ieri e sosirea noastra in Malta. E una dintre acele privelisti intiparite in mintea mea pe vecie, o minunata viziune patrata cu evlavie in suflet pana la sfarsitul zilelor mele. Se lasa amurgul cand intraram in batranul si frumosul port-cetatuie Valetta. Sub ochii nostri se desfasura un maret tablou: in fund, falnicele intariri, in mare parte cioplite chiar in stanca, si la picioarele lor intreaga flota mediteraneeana in podoabe de sarbatoare. In vremea aceea, vasele mai aveau catarge, care adaugau la frumusetea siluetei lor,si pe acele catarge se insirau, unul peste altul, marinarii in albastru, strigand urale cat ii tineau gura. Toate steagurile falfaiau si, pe cand Osborne (n.n. iahtul cu care sosie regina-copil in Malta) inainta incet printr-un indoit sir de vase de razboi, fiecare fanfara, pe rand, intona imnul „God Save the Queen”. Cerul era de un rosu aprins, ca de jaratic, si apa precum si stancile portului se luminau la focul lui. Pamantul, marea si cerul erau de purpura; firea oranduise o minunata iluminatie cu prilejul acestei sarbatori: sosirea a patru fetite cu mama lor in fermecata insula Malta, in care aveau sa traiasca, timp de trei ani, zile de neinchipuita incantare. Vazduhul si apa, o minune de culori, pamantul aprins ca para, muzica, steaguri, urale, iar cand ancoraram, papa care ne astepta! Papa, ajuns la cel mai inalt punct al carierei sale si la cel mai inalt punct al frumusetii lui, papa cu fata parlita, in care straluceau nespus de fermecatori ochii lui albastri, marinar in adancul inteles al cuvantului, marinar, englez si print! Pe chei, inconjurat de casa sa militara si insotit de o garda de onoare in uniforma rosie, se afla batranul Sir Linden Simons, guvernatorul Maltei, vicerege al insulei, suveran in locul Majestatii Sale […]. Amurgul lasandu-se repede, stinsese stralucirea portoclaie a cerului, a pamantului si a marii si se coborasera treptat umbrele serii cand strabaturam in falnic alai strazile Valettei pe care stau insirate trupele. Tot in sus, pe drumul incolacit si fortificat ce duce de la port spre partea interioara a orasului, trecuram peste podetul cu lanturi, pe sub maretele porticuri, si apoi de-a lungul strazii Regale, strada principala a capitalei. De partea cealalta, alte podete, alte porticuri, caci Valetta e un oras fortificat, si in tot lungul drumului multimea aclamand, balcoane pline de lume… Se apropia insa noaptea si toate pareau nedeslusite.”

Această prezentare necesită JavaScript.

Din nou la Parintele Arsenie Boca…

Azi am alergat pana la Manastirea Brancoveanu de la Sambata. Acolo, de o vreme, povara mea interioara mi-o ridica si limpezirea si impacarea mi-o daruiesc intalnirea cu cel care a fost – si cu siguranta este, si va fi, Parintele Arsenie Boca. Va daruiesc crampeie de imagini luate azi acolo: imaginea pictata a parintelui, de pe cupola portii de intrare in manastire, unde se vede perioada celor 9 ani cat a fost calugar si staret la Sambata; apoi o serie de pietre si respectiv un vas, toate cu legatura directa cu parintele. Piatra mai latareata, cu suportul metalic dreptunghiular deasupra (din curtea manastirii), apare si intr-una din pozele cu parintele, din tineretea sa, vehiculata in carti si pe net. Celelalte poze sunt facute in zona cladirii fostei staretii, unde de obicei nu ajung vizitatorii, fiind mai putin vizibila.  Crampeie de amintiri dainuiesc la Sambata de pe vremea sa, spre bucuria noastra… Altarul bisericii vechi, cu poarta sa ingusta si peretii grosi, cu usa veche din lemn, dantelata si usor asimetrica. Toate le privesc cu luare-aminte ca pe dragi fiinte odata atinse de un mesager al lui Dumnezeu printre romani. Fiinte fara viata, care parca au capatat duh din duhul celui care pe vremuri le-a atins. Si rememorez cuvintele Parintelui de pe troita din padure: „Credinciosul in Dumnezeu este acela care care trece de limitele omului„.

Această prezentare necesită JavaScript.

Malta Reginei Maria a Romaniei (I)

Am ajuns in Malta din motive conjugate, dar unul dintre ele, sau mai bine zis radacinile unuia, au fost de a vedea locuri pe care regina Maria a Romaniei le descria in „Povestea vietii mele” cu cele mai vibrante corzi ale inimii sale. La granita dintre copilarie si adolescenta fiind, regina, pe atunci printesa cuplului Ducelui si Ducesei de Edinburgh, a petrecut 3 ani in Malta, ani pe care ii va descrie ca pe cei mai fericiti si frumosi din viata sa, si la care se va intoarce mereu ca la raiul din gandul si sufletul sau.

Sansa a facut ca zilele trecute sa pot face o scurta calatorie in Insula Malta, situata in Marea Mediterana – imediat la Sud fata de Sicilia, si sa pot rapi clipe in care sa caut urmele descrierilor facute de Regina Maria in cartea amintita. Am putut reface in incredibil de mare masura imaginile din carte alaturi de cele din realitatea Maltei de azi, la o diferenta de peste 125 de ani. Avand cartea cu mine si recitind pasajele, am avut senzatia unei limpezimi atemporale a descrierilor, unei corespondente absolute cu realitatea. Imi parea ca timpul de azi si cel de acum 125 de ani sunt aceleasi, si ca  insula aceasta a iesit din timp si ca se gaseste intr-o alta a patra dimensiune decat cea in care suntem obisnuiti sa traim azi.  Insula Malta mi-a parut, dincolo de descrierile reginei Maria, un loc, o tara, absolut fascinante – prin istoria si prezervarea trecutului, prin modul in care cei de azi se raporteaza si respecta propria istorie, prin maretia unui spatiu atat de mic marcat de o istorie si o civilizatie absolut incredibila si tumultoasa!

O sa impartasesc aici, curand,  cate ceva din ceea ce am vazut si simtit, mai ales pornind de la descrierile reginei Maria, insa si cateva lucruri in afara de acest subiect, despre care, cred, se cunoaste prea putin ori deloc. Insula Malta mi-a parut ceva ce as numi „istorie fara sfarsit”…

Printele Arsenie Boca, lucratorul in oameni…

Am scris in cateva randuri unele lucruri despre parintele Arsenie Boca pe blogul meu. Cel mai recent, la 26 septembrie 2012 (link aici).

In aceasta duminica blanda si insorita de toamna, purtand in suflet ceea ce acest mare duhovnic a sadit in atemporalitatea neamului romanesc ortodox , in inimile celor ce CRED, daruiesc aici doua fotografii din cele doua locuri unde a fost traitor si izbavitor: Manastirea Brancoveanu de la Sambata si Manastirea Prislop. De la prima manastire, pun aici fotografia sa de langa noua cruce de lemn asezata in marginea padurii, unde s-a refacut locul unde obisnuia sa glasuiasca multimii, iar de la a doua manastire pun aici o fotografie a scoartei copacului din apropierea mormantului sau, pe care sa observa semnul crucii despre care povesteam in pagina mea de blog din 26 sept. 2012 (citata mai sus).

Octombrie si regalitatea romana

Tocmai am vizionat la TVR1 o noua emisiune „Ora regelui”. Intr-o parte a emisiunii realizatoarea Marilena Rotaru lua interviu Regelui Mihai – la 31 august 1997, la Manastirea Prislop. Multe ganduri mi-au navalit in minte privind locul si evenimentul.  Luna octombrie este luna regalitatii romanesti, atat de multe evenimente si zile de nastere sunt in aceasta luna, legate de regalitate, incat pur si simplu o putem numi luna regalitatii romane.

Astept cu mare emotie, anuntarea zilei cand in sfarsit, inima reginei Maria a Romaniei isi va gasi linistea… nu in subsolul Muzeului National de Istorie a Romaniei din Bucuresti (unde se gaseste inca…), ci la Castelul Pelisor – si s-a anuntat ca acest eveniment se va intampla in aceasta luna. Astept apoi cu mare emotie, sarbatorirea celor 90 de ani de la Incoronarea de la Alba Iulia, din 15 octombrie 1922. Putine s-au anuntat si despre acest mare eveniment al Romaniei adanci. Tot la 15 octombrie, cei care recunosc si multele merite ale regelui Carol al II-lea al Romaniei, isi amintesc ca se vor implini 119 ani de la nasterea sa.  Apoi, la 25 octombrie, va fi ziua regelui Mihai – fiul sau, care va implini in aceasta toamna 91 de ani. La 29 octombrie in acest an, vor fi 137 de ani de la nasterea reginei Maria a Romaniei.

Azi am reluat in maini si re-frunzarit, pentru cateva momente, volumul I al „Povestii vietii mele” scrisa de regina Maria, cautand in paginile ei  descrierile copilariei sale petrecute in Insula Malta. Cei trei ani care i-au marcat in enorma masura felul de a deveni si intelege, intre 1885-1888. Voi calatori scurt in Malta – de maine, si voi cauta in ragazul pe care-l voi avea, cateva urme ale reginei noastre acolo. Atat cat voi gasi si voi putea… Si tot fiindca-i octombrie, cu siguranta neintamplator, voi incerca sa imi imaginez ziua de 30 octombrie – cu 127 de ani in urma,  cand regina noastra, copil fiind de 10 ani, debarca de pe vasul Osborne cu mama si surorile ei, pe insula pe care a evocat-o totdeauna a fi fost paradisul vietii ei pamantesti.