Flori de cactus

Cactusii infloresc rar, florile lor trec repede, au viata scurta. Azi am avut bucuria sa descopar la tara, in ghiveci, un cactus care a dat la iveala 2 flori, dar care mai poarta trei muguri de floare ce vor izbucni si ei. Imi plac florile albe, mai ales cele albe! Am vazut rar de tot cactusi cu flori mari si albe, si de aceea am imortalizat azi in fotografii cactusul cu flori albe. La interval de 3-4 ore, deja florile au inceput sa se inchida, probabil maine ele vor disparea de tot. Si mi-a mai placut ceva, ca erau doua, din acelasi trup vegetal…

Această prezentare necesită JavaScript.

Iubiri vegetale

Mi-au placut mult copacii acestia, cate doi, vigurosi si adulti, crescand frumos, alaturi, incolacindu-si in adancul pamantului radacinile, iar in aer mangaindu-si reciproc, la fiecare adiere, ramurile si frunzele.  Ador perechile de copaci, inclusiv cei crescuti unul din altul. E minunata mea imagine despre iubire si credinta!

Suprarealism…a la Nicolae Maniu

Cred ca era in 2007. Un prieten revenea dintr-o scurta calatorie prin Europa si stiind ca imi place pictura suprarealista – ma auzise vorbind de Salvador Dali, mi-a facut o frumoasa surpriza. Mi-a adus (de la Paris) un pliant al unei expozitii de pictura – cu cateva reporoduceri ale unui pictor despre care nu auzisem niciodata pana atunci: Nicolae Maniu. Nume de roman… Dupa ce am vazut cele cateva fotografii de pe pliant, am ramas incremenita – aveam impresia ca am in fata un nou Salvador Dali, cel putin la fel de fascinant! Eram uluita si incantata. Un pictor roman picta similar lui Dali, pe care eu il receptasem totdeauna in felul in care percep rezonantele cu evenimente, oameni sau stari. Exista deci, in viata, un pictor, si inca roman, care-mi bucura deopotriva privirea si adancurile prin mesajul vizual transmis, intr-un fel remarcabil pentru mine. Reproduc mai jos, in fotografiile pe care le-am facut azi pliantului cel primit in dar cu ani in urma, cateva dintre picturile lui Maniu. Este pliantul expozitiei sale „Opera Gallery” (Paris – New York, Singapore, Miami), expozitie de un covarsitor succes international (aveam sa aflu mult mai tarziu…). De curand am avut bucuria sa gasesc pe net, pur intamplator, un articol publicat in 26 septembrie 2011 de scriitoarea Doina Uricariu (articolul se poate citi aici), pe care o apreciez deopotriva ca scriitor si om de cultura, avand in centru personalitatea si opera artistului Nicolae Maniu. Articolul Doinei Uricariu este presarat de imagini ale operelor pictorului. Cu aceasta ocazie mi-am amintit de prima mea intalnire cu acest nume si starea pe care am avut-o contempland cele cateva imagini avute la dispozitie atunci.

Această prezentare necesită JavaScript.

Cautand, tot pe net, cateva informatii pe Wikipedia asupra artistului, am fost consternata sa observ ca ele nu exista, cel putin nu in limba romana. Trist, adevarat, si a cata oara o constatare de acest fel?… Ca nu ne cunoastem si mai ales, nu ne pretuim valorile… Cele cateva date biografice pe care le-am gasit initial, ne arata ca Nicolae Maniu s-a nascut la Turda in 1944 si a urmat scupltura la Universitatea de Arta din Cluj Napoca. A trait si locuit la Cluj, intr-un bloc de pe strada Donath, insa a  parasit Romania la un  moment dat, in 1982, pentru Germania.  Din1997 a beneficiat de o expozitie permanenta la Opera Gallery din cele patru mari metropole mondiale citate mai sus. Dincolo de acestea, din 1973 a avut numeroase expozitii internationale, iar in 2010, din 16 septembrie pana in octombrie a revenit pentru o expozitie in tara, la EA Gallery din Bucuresti, unde compatriotii sai care au stiut de expozitie, i-au putut admira operele celui mai vandut artist roman pe piata de arta mondiala. In 2009, jurnalistul Radu Constantinescu a realizat un interviu amplu cu artistul, de unde putem avea informatii complete privind vieta, destinul si opera sa. Profil complet de artist, si nu unul oarecare… Am citit de curand interviul respectiv in 3 episoade, iar ultimele doua se pot citi aici si aici. Un artist fabulos!!!

O duminica de vara

Canicula, dar frumos… Cateva fotografii din excursia de azi:

Această prezentare necesită JavaScript.

Iulie 2012, remember decembrie 1989…

Asa arata azi, 6 iulie 2012, cca. ora 19:30, Piata Universitatii din Bucuresti. La 22 de ani si jumatate de la evenimentele din decembrie 1989, putini au ramas romanii care mai cred in adevaratele revolutii… Si asta in timp ce in Parlament se desavarseste o misiune al carei inteles il vom avea in timp. Asa arata azi felul in care puterea se schimba in Romania, sau mai bine spus, asa arata felul in care poporul roman mai crede in schimbari…

Politicienii din noi…

Este imposibil sa ramai in afara evenimentelor politice incepute odata cu arestarea lui Adrian Nastase acum 2 saptamani. Pentru profesionisti, este – cu siguranta, o perioada de intensa invatare! Viteza si ascutimea cu care au evoluat evenimentele poate fi asimilata, desigur, cu evolutia evenimentelor  din decembrie 1989. Ceva ce altadata ar fi durat ani sau luni, acum s-au concretizat in zile, ore. Schimbari de situatie neasteptate, atat pentru omul de rand cat si pentru putere. Asta presupune o organizare exemplara… Urmaresc uneori blogul jurnalistului Stelian Tanase, mi se pare bine informat si echilibrat. Am nevoie sa inteleg dincolo de aparente, desi pentru neprofesionisti ramane aproape imposibil. Lipsesc prea multe elemente din acest puzzle, si a te hazarda sa le inlocuiesti cu presupuneri, face peisajul obtinut si mai indescifrabil. Stelian Tanase se intreba ieri: „SERVIICILE SECRETE L-AU TRĂDAT PE BĂSESCU ?” Interventia pe blog pare a aduce un bun conglomerat de argumente. Iar astazi, in alt articol, „EPISODUL VENDETTA„, Tanase argumenetaza: „Suspendarea lui Băsescu nu s-ar fi declanșat daca nu ar fi fost episodul Năstase […].  Avem două clanuri care luptă să-și împartă teritoriul unui Chicago balcanic. Agresarea șefului unuia din clanuri atrage represaliile celuilalt.” Cred in afirmatiile si explicatiile lui Tanase. Si mai cred intr-un experiment care numai spre bine nu este indreptat…

P.S. Am gasit un articol interesant despre Adrian Nastase, iar in a doua parte a lui apare o biografie importanta de cunoscut, despre parcursul si legaturile sale (articolul aici).

Memento… Octavian Paler

Exact  de azi in urma cu 86 de ani se nastea la Lisa, in Tara Fagarasului, Octavian Paler. Un mare om, un mare cuget! Am ales sa redau aici o poezie a sa despre zodia sub care s-a nascut. Am revazut in aceasta seara cateva fragmente din inregistrarile anilor 2005-2006 ale sale de la postul TV Antena 3, cu realizatorul Mihai Gadea. Mereu mai adevarate si mai adanci. E-o amintire azi, atat de pretioasa, a unui spirit liber si luminos, a ganditorului si romanului Octavian Paler. Singurul lucru pe care il mai pretuia si in care mai credea ramasese dragostea. Fie-i tarana usoara!…

ZODIA RACULUI

Ce bine ar fi fost să fiu un rac autentic,
să merg constant înapoi.
Te-aş întîlni printre amintiri
şi după ce te-aş găsi nu ţi-aş mai da drumul,
te-aş tîrî cu mine înapoi,
să ne iubim tineri şi nevinovati,
după care, mereu înapoi, te-aş tîrî mai departe,
spre copilarie,
ne-am juca inocenţi
pîna ce, obosiţi de joc şi de inocenţă,
am dispărea într-un mit.
Dar nu sunt un rac autentic,
în zadar mă tot laud cu zodia mea,
sunt condamnat să merg înainte
şi tot ce pot e să tîrăsc între cleştii mei de rac
toată memoria mea, fără să cedez nimic, nimic, nimic,
cu riscul ca povara ei uriaşă să mă ucidă într-o zi.

Previous Older Entries Next Newer Entries