„Asceza…ratiunii…”

Titlul de mai sus este al unui gand scris de Parintele Arsenie Boca la Prislop, la 17 octombrie 1949, gand pe care, partial, il preiau si redau mai jos,  din cartea „Cuvinte vii” (editia 2006):

asceza

 

Un copil al Parintelui Arsenie Boca… la Rasinarii Sibiului

DSC06418Copiii vin pe lume daca ni-i da Dumnezeu, dar si daca noi ii primim. S-a intamplat sa citesc, cu ceva vreme in urma, o carte a Parintelui Nicolae Streza (senior), „Marturii despre Parintele Arsenie” (am scris despre aceasta – aici, aici si aici). In acea carte am aflat ca primul copil al Parintelui Streza (senior) a venit pe lume datorita sfatului si intaririi primite de la Parintele Arsenie. Nu intamplator, Parintele Streza va da numele fiului sau, numele secundar, Zian, dupa numele de mirean al Parintelui Arsenie. Acest fiu, pe numele sau Nicolae Pavel Zian Streza (foto alaturata – preluata din cartea sa de autor, amintita mai jos), acum in varsta de 63 de ani, este la randul sau preot-  in comuna Rasinari, jud. Sibiu. Nu doar ca Parintele Streza  (junior) datoreaza viata sa Parintelui Arsenie (si de aceea l-am numit in titlul de mai sus, „copil” al Parintelui Arsenie), dar datoreaza si „asezarea” sa in matca vietii inca dintru inceput – adica din primele luni de viata, asa cum se va vedea mai jos. Nu numai pentru acestea, Parintele Streza (junior), pe care l-am cunoscut de curand,  poarta o adanca dragoste, recunostinta si respect fata de „Sfantul Ardealului”, a carui imagine vegheaza in biserica pastorita la Rasinari de Parintele Streza, Biserica Sfanta Treime.

Dar iata faptele inceputurilor, asa cum apar in cartea „Marturii despre Parintele Arsenie„:

Asa ca, Parintele Arsenie a indemnat tanara familie Streza la a primi acest copil, cu orice risc, avand in minte faptul ca „factorul credintei de mult s-a dovedit un factor de viata„.

Parintele Streza junior, a mai avut parte de o alta experienta speciala in primele sale luni de viata, alaturi de Parintele Arsenie. Voi introduce aici, din aceeasi carte „Marturii despre Parintele Arsenie„, povestea respectiva:

Acest „copil” al Parintelui Arsenie, Parintele Streza (junior) din Rasinarii Sibiului, s-a aplecat in ultmii ani asupra capitolelor mai putin cunoscute ori aduse la lumina din viata Parintelui Arsenie, facand si un pelerinaj la Muntele Athos, acolo unde, in perioada 10 martie – 8 iunie 1939, Parintele Arsenie a vietuit pecetluirea minunata a misiunii sale spirituale pe pamant. Cartea publicata in 2008 de Parintele Streza (junior), cu titlul „Catisme ale Pr. Arsenie Boca pe Muntele Athos„, aduce nenumarate dovezi si informatii inedite despre vietuirea Parintelui Arsenie, dintre care, una de magistrala insemnatate, legata de lunile petrecute de Parintele Arsenie in „Gradina Maicii Domnului”, despre care a marturisit mai tarziu insusi Parintelui Streza, ca a fost locul in care Maica Domnului l-a sarutat pe frunte.

Am vizitat de curand pe Parintele Streza (junior) la Rasinari si am facut cateva fotografii  la Biserica Sf. Treime – unde acesta slujeste inca (fiind pensionar) – biserica de puternica reverberatie duhovniceasca, caci aici a slujit si isi are mormantul marele Ierarh transilvanean, Mitropolitul Andrei Saguna. Pe unul dintre peretii exteriori, alaturi de ctitorul cioban Ioan Bungarzan, este reprezentata figura Parintelui Arsenie, asa cum un tablou al sau strajuieste la loc de cinste in fata altarului, in biserica (foto mai jos) -marturii ale adancii plecaciuni ce i-o poarta „copilul” sau. In discutia avuta cu Parintele Streza, am avut bucuria sa aflu o parte din ideile si planurile sale de viitor – in legatura cu punerea la loc de cinste a imaginii unui sfant, asa cum a fost pentru toti cei care l-au cunoscut direct, Parintele Arsenie Boca.

La Rasinari au vietuit, dupa ce au fost date afara din manastire (in 1959) si o parte din maicile de la Manastirea Prislop, pastorita de Parintele Arsenie. Nimic nu e intamplator pe lume…si daca unele maici de la Prislop si-au gasit la Rasinari un loc de trai pana in 1976, cand Prislopul a primit din nou dreptul de fi manastire, tot la Rasinari avea sa ajunga, in 1979, si „copilul” Parintelui Arsenie, tanarul preot Nicolae Zian Streza. Daca este sa o cred pe femeia ce ingrijeste biserica din Rasinari, pe doamna Viorica, atunci in 1979 a ajuns aici si Parintele Arsenie, fiind martor la instalarea „copilului” sau la parohia nou repartizata. Nu am apucat sa intreb pe Parintele Streza si despre aceasta…

Si…asa cum l-am cunoscut si perceput eu pe Parintele Streza (junior), visul sau de a face un film care sa intreaca in documentare si expresie  filmul „Omul lui Dumnezeu” (in documentatia lui Costin Manoliu si in regia lui Nicolae Margineanu), nu este chiar departe a a deveni realitate. Daca Dumnezeu va binevoi.

Plimbarea de duminica

Duminica, catre orele amiezii… Orasul incepe sa se anime, oamenii ies de la biserica si fac un tur de corso, privind vitrinele  sub frunzele noi, abia desfacute, ale teilor. Intru in Libraria Humanitas, care are orar de lucru si duminica, de la orele 11 – mare privilegiu pentru cei care nu au timp in cursul saptamanii, sa intre in librarie, sa-si adape timpul cu daruri de suflet. La o cana de ceai, rasfoind carti ori albume pe care amani sa le cumperi, din varii motive, iti dai ragaz sa te-adancesti, intai in altii, apoi in tine insuti. Este felul in care o parte a noastra a invatat sa traiasca si sa creasca, citind, in fiecare zi, o carte buna… („Sa nu lasi o zi fara sa auzi sau sa citesti ceva frumos” – J.W. von Goethe).

La Humanitas azi, aranjau cartile. La inceput am fost acolo doar librarii si eu. Mai tarziu, au aparut si altii… M-am bucurat de linistea „casei” de carte.  Fond sonor placut, asa cum sunt invatata cand intru in aceasta librarie. De data aceasta, il reascult pe Freddie Mercury – e un album intreg pe care l-au pus spre auditie gazdele. Una dintre melodiile lui Mercury care-mi „cade” tare bine: „Love kills” (citesc pe Internet ca piesa a fost folosita in coloana sonora a  filmului mut din 1927 – Metropolis, rearanjat de un compozitor de muzica de film foarte drag mie, Giorgio Moroder….). Ascult melodia rasfoind.  Am luat langa mine, pe masa, alaturi de ceaiul negru „Earl Grey”, o carte si un album. Inainte de astea insa, am parcurs cateva rafturi de la domeniul „Istorie”, si m-am bucurat sa gasesc acolo o noua si foarte incitanta carte despre Regina Elisabeta a Romaniei (Carmen Sylva), cu multe date si fotografii inedite, semnata de Silvia Irina Zimmermann, o sibianca nascuta in 1970: Regina poetă Carmen SylvaLiteratura în serviciul Coroanei (tradusa din germana la Ed. All, Bucuresti, 2013):

c_sylva_coperta

Dar cartea si albumul de pe masa mea, carora le-am destinat aproape o ora de rasfoire in librarie, au fost altele: am ales dintr-un raft „Memorii” – de Valeriu Anania si un album de icoane bizantine si rusesti, in care am urmarit reprezentarile celor mai importante figuri ori evenimente religioase ale ortodoxiei.

b.anania-coperta

Despre Memoriile mitropolitului Bartolomeu Anania, tocmai am citit acum pe net o cronica pertinenta, semnata foarte recent de Paul Cernat, care surprinde excelent esenta cartii. Pe mine m-a impresionat inca de la „cuvantul inainte” modul de a scrie al Parintelui Bartolomeu. Acest cuvant introductiv este scris in 1974, cand se gasea in America, un stat liber, neostracizat, in care a putut sa-si astearna pe hartie, fara teama, amintiri, ganduri, marturii… Memoriile scriitorului si teologului Valeriu (Bartolomeu) Anania, sunt de departe o sursa exceptionala, de prima mana, a unei parti din adevarul nostru istoric si social. Cartea de memorii este  „o carte spectaculoasă, în care aventura spiritual-ecleziastică se îmbină cu cea politică şi literară. Scriitor în viaţa civilă, actualul Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului este, la 88 de ani (n.n. cele scrise aici dateaza din 2008), o figură-cheie a ortodoxiei postbelice, martor privilegiat al dramelor istoriei noastre recente şi actor implicat în cîteva momente grave ale ei.” Cartea prezinta o foarte minutioasa lista biografica si am putut constata intre multe altele, „experienta” inchisorilor comuniste in care a petrecut mai bine de 6 ani (1958-1964), la Aiud si Pitesti, si in 1942, 6 luni pentru pentru că ar fi deținut în podul Mănăstirii Cernica materiale legionare și arme.

Unul dintre locurile dragi si importante in care a locuit  buna vreme dupa pensionare Bartolomeu Anania, a fost Manastirea Varatec. O mica poveste a timpurilor petrecute acolo, in compania altor mari oameni de cultura romani, se poate citi aici. Cartea de Memorii a Parintelui Bartolomeu, este, de azi, pe lista mea de prioritati livresti.

Miei, flori, munti…

Daruiesc fotografiile de mai jos celor care iubesc primavara la munte, celor pentru care nimic nu-i mai minunat decat natura la mare altitudine, la vremea cand florile navalesc peste urmele de zapada, la vremea cand mieii alearga veseli printre mamele-oite, la vremea cand magarusii pasc in lumina asfintitului si cand brandusele se raspandesc pe sub molizii inalti, dand aerului binecuvantarea lor albastra… Fotografiile sunt facute la Paltinis – Sibiu (altitudine 1450 m). In unele fotografii se vad crestele Fagarasilor, cu zapada.

Duminica Sfintei Maria Egipteanca

DSC06368

Cand i-am aflat „povestea”, am aflat cea mai tulburatoare poveste despre viata vreunei femei… In mintea mea omeneasca, viata Cuvioasei Maria Egipteanca nu se putea cuprinde, nu incapea in intelegere. Noi, simpli oameni, cu mare greutate vom reusi vreodata   macar sa ne inchipuim ce poate face iubirea de Dumnezeu dintr-un om ratacit, ratacitor.

Maine este duminica in care o pomenim pe Maria Egipteanca, femeia care-si cauta in tinerete sufletul in iadul vietii pe care o traia. Femeia care a inteles intr-o clipa si a intors intr-o clipa de revelatie dumnezeiasca, iadul interior catre Cer.  Femeia in care Cel Rau l-a intalnit direct pe Dumnezeu si-n care pare ca s-a aratat unul dintre cele mai mari miracole intamplate vreunui om, prin indelunga lupta, indelunga rabdare si indelunga credinta si iubire care au transformat-o in Sfanta prin sederea ei in pustie 47 de ani…

Povestea Sfintei Maria Egipteanca (se poate citi aici) ne ofera  una dintre cele mai adanci intelegeri despre forta iubirii.

Fotografia reprezentarii picturale de mai sus, a Sfintei Maria Egipteanca, a fost facuta la Biserica Sf. Treime din com. Rasinari – jud. Sibiu.

Primavara in Dealul Mitropoliei Bucurestilor

Am surprins zilele trecute in fotografii, o zi frumoasa de inceput de primavara la Palatul si Biserica Patriarhiei Romane din Bucuresti. Palatul Patriarhiei de azi este fostul sediul al Camerei Deputaților (pana in 1997) – cel cu cupola si pasarea din varf. Biserica Patriarhiei, foarte asemenetoare Bisericii de la Curtea de Arges. Palatul Patriarhal, o adevarata bijuterie arhitectonica, caruia i-am surprins si o usa sculptata de lemn, foarte frumoasa. Urcand dealul, te intampina dintre copaci statuia domnitorului Al. I. Cuza…

Această prezentare necesită JavaScript.

O avantpremiera la „Romania ingerilor” – cu Parintele Savatie

DSC06267Intalnire ieri, la Libraria Sophia din Bucuresti, cu monahul scriitor Savatie Bastovoi. Pentru mine – prima intalnire „pe viu”. Un regal de suflet si de minte!  Titlul interventiei/conferintei de ieri, titlu ales de organizatori, a fost: „Nobletea duhovniceasca – lege sau fire?”.

Dupa marturisirea parintelui, reintors de la Paris de la Salonul Cartii (desfasurat in a doua jumatate a lunii martie 2013), unde a trebuit sa vorbeasca la o masa rotunda cu tema „Romania ingerilor”, este nevoit sa faca fata- uneori aproape  spontan, unor teme preimpuse.

Nobletea, nobletea duhovniceasca – este un subiect despre increderea nemarginita in aproapele, oricare ar fi el. In acest mod am receptionat, in mod concentrat, ceea ce a dorit sa exprime Parintele. Sa poti bea apa din mana dusmanului fara teama ca el te-ar putea otravi. Si chiar daca ai sti ca mori riscand astfel, sa o faci, cu incredere nemarginita. Dezbinarea, lipsa de incredere, vin din necredinta si vin aduse de mass media prezentului. Daca modelul izbavitor este Iisus, care i se adreseaza lui Iuda tradatorul, chiar si in clipele finale, prin apelativul „Prietene!”, si noi sa facem la fel. Greu, teribil de greu!… Dar aceasta-i credinta, aceasta-i dragostea.

Amintiri din copilaria Parintelui Savatie… Despre cum l-a invatat tatal sau sa se bata, sa-si faca dreptate, sau sa si-o apere – cand era nevoie. Despre nobletea pe care trebuie sa o aiba luptatorul fata de adversarul sau. Despre acel fair-play din orice situatie, inclusiv cea dintr-o bataie de copii.  Sa nu lovesti cand adverarul tau este cazut…sa-i dai ragazul sa se ridice.  „Regula” nobletii in lupta se invata, provine din educatie. Parintele o primise de la tatal sau, de la parinti. A fost un moment, amintindu-si de tatal sau, de emotie vie, adanca, si a fost a doua oara cand l-am vazut pe parintele coplesit in inima,” cu nodul in gat”, oprindu-se fara sa mai poata rosti ceva, cateva secunde. Momente de tacere, parintele intors cateva secunde cu spatele, spre a-si reveni. Si intors inapoi cu fata spre noi, spre public, marturisind – daca mai era nevoie, precum o spovedanie publica: „l-am iubit pe tatal meu”!  Cei care au citit cel putin una dintre cartile lui,  „Fuga spre campul cu ciori” vor intelege mai bine…

Revenind la nobletea luptatorilor, primul soc al parintelui Savatie –copil, a fost ca nu toti copiii urmau regula „nobletii” in atac. Ce facem atunci? Ce facem cand oponentul ori vecinul, nu au noblete? Nu au deprins-o, nu au inteles-o? Mergem dupa regula lor sau pastram regula nobletii sufletesti a crestinului?

Este o bucurie, o sarbatoare sa poti audia pe Parintele Savatie,  daruind, impartasind – invatatura si traire vie. Adancul lui, in care au ramas agatate amintirile, este izvor continuu de inspiratie si de cugetare. Mi-a placut mult felul in care intamplari din anii copilariei sale, le retraieste, cantareste, analizeaza si in pasul urmator ele cristalizeaza ca acte artistice. Parintele ne-a dezvaluit astfel proiectul la care lucreaza in prezent – un filmulet de 15 minute despre un caz real, caruia i-a fost martor in copilarie – cazul unui cuplu de copii handicapati, unul impingand caruciorul cu celalalt in el, pret de 15km dus si 15 km intors, spre a-si cumpara baterii pentru aparatul de radio: o filosofie existentiala din lumea copiilor cu handicap; o legatura de o viata, intre doi copii neintregi care recladesc intregul: picioarele – unul, capul – celalalt.

Parintele Savatie, asa cum a scris in treacat si pe blogul sau (aici), lucreaza la o noua carte, intitulata precum masa rotunda de la Paris, „Romania ingerilor„, o carte despre dialogul Est-Vest in ortodoxie,  un dialog al Parintelui Savatie cu Jean-François Colosimo, presedintele Centrului National de Carte din Franta (el insusi teolog ortodox), cu ocazia invitatiei pe care a avut-o la Institut Ortodox Saint Serge din Paris.  Cartea se pare ca va aparea in jurul Pastilor.

Intalnirea cu Parintele Savatie a durat mai bine de doua ore, din care buna parte din timp parintele a raspuns intrebarilor diverse din public si a impartasit – din nou, lumina, entuziasm, intarirea si harsima unui  monah din care parte din suflet ramane de artist. Poate ca e „vina” primaverii pentru felul in care a vibrat catre noi ieri inima Parintelui Savatie Bastovoi –    emanand culoare, parfum si zambet uman, toate ca la portile de raiului…

Conferinta Parintelui Savatie de aseara se poate urmari mai jos, in doua parti:

 

Previous Older Entries Next Newer Entries