Itinerar portughez (III): pescarusii din Cascais si Estoril

 

Itinerar portughez (II): imagini cu azulejo

DSC07459Azulejo  sunt placile de ceramică portugheza pictate si lacuite tipice culturii portugheze, ultilizate ca elemente decorative  fără întrerupere timp de cinci secole si care tapeteaza/orneaza de obicei zidurile sau peretii cladirilor. Există, de asemenea, tradiția realizarii de azulejos si în fostele colonii portugheze și spaniole din America Latină și din Filipine. În Portugalia, azulejos se găsesc pe peretii interiori și exteriori ai bisericilor, palatelor, ai caselor obișnuite, ai gărilor ori stațiilor de metrou, etc. Ele reprezinta un element absolut original al arhitecturii portugheze si sunt aplicate pe pereți dar si pe pardoseli ori chiar pe tavane. Nu sunt folosite doar ca o formă de artă decorativă, ci au de asemenea o capacitate funcțională specifica – precum controlul temperaturii cladirii. Unele azulejos reprezinta cronici ale unor evenimente istorice și culturale majore ale istoriei portugheze, ori ale religiei. Mai jos inserez cateva fotografii cu azulejos pe care le-am admirat in Lisabona si in imprejurimi.

Această prezentare necesită JavaScript.

Intinerar portughez (I): Sintra

Am revenit pentru cateva zile in Portugalia – Lisabona si imprejurimi. Am regasit-o si mai frumoasa decat anul trecut, cand am fost prima oara, si cand mi-am fagaduit sa revin… Sintra, orasul-parc care in luna mai are o splendoare naturala fara seaman si care ofera un buchet de miresme de o varietate coplesitoare, m-a  facut sa ma minunez si mai mult de frumusetile lasate de Creator pe pamant:

Insula Corfu – profil imagistic ortodox

Imagini de la sfarsitul lui august-inceputul lui septembrie 2012, in Insula Corfu, Grecia…

Această prezentare necesită JavaScript.

Amintiri din Valetta, Malta

In anul incheiat am avut sansa sa vizitez Insula Malta, mai exact capitala acesteia, Valetta. Este una dintre amintirile cele mai frumoase ale mele din 2012, si o sa va impartasesc aici cateva fotografii. Despre Malta am scris cateva pagini pe blog, in urma, avand anumite subiecte. Acum insa, va impartasesc – fara cuvinte, poze care arata maretia arhitecturala a Valettei, un loc care a ramas impresionant si foarte drag mie!

Această prezentare necesită JavaScript.

Despre Ordinul Cavalerilor Sf. Ioan Botezatorul, al Cavalerilor de Malta

Fiind intr-o rapida trececere prin Valetta, capitala Insulei Malta – in aceasta toamna, am gasit – la ea acasa, o parte din povestea despre care auzisem – cea a Cavalerilor de Malta. Nefiind in domeniu, stiam atat de putin despre subiect, incat practic eram o novice totala. Si totusi, urmele acestui ordin in insula sunt atat de pregnante, incat era imposibil sa nu mi se dezvaluie, chiar si mie, ignoranta. Intr-o zi, batand strazile Valettei, am descoperit Ambasada Ordinului (foto mai jos). Pana si pe ferestre sunt incrustate in sticla simbolurile lor. Apoi, privind la numele ambasadei, desigur ca m-am intrebat de ce se numeste asa: fiindca ii spune „Sovereign Military Hospitaller Order of Saint John of Jerusalem of Rhodes and of Malta”, si numai pe scurt Sovereign Military Order of Malta (SMOM), sau Order of Malta sau mai simplu, Knights of Malta, in traducere – Cavalerii de Malta. Prima mea intrebare a fost de ce are trei nume de orase in titlu… Pentru ca acest ordin cavaleresc si-a avut sediul pe rand, la Ierusalim, apoi in Rhodos (Grecia) si in final in Malta. Istoria este cu adevarat fascinanta, si asta am aflat la intoarcerea mea acasa, cand m-am documentat putintel. La origine, ordinul este unul crestin si militar, cu misiunea prinicipala de ingrijire a bolnavilor („hospitallier”, din franceza). Inceputurile ordinului s-au identificat a fi intr-un un grup de indivizi asociat cu un spital Amalfitan în cartierul Muristan din Ierusalim, care a fost dedicat Sfântului Ioan Botezătorul și a fost fondat în jurul anului 1023. Scopul era de  a oferi îngrijire pelerinilor săraci, bolnavi sau răniți, în Țara Sfântă . După cucerirea creștină occidentală a Ierusalimului, în 1099 – în timpul primei cruciade, organizația a devenit un ordin religios și militar și a fost acuzat de grijă și de apărare a Țării Sfinte. După cucerirea Țarii Sfinte de către forțele islamice, ordinul a inceput sa opereze din noul sediu, din Rodos (Grecia) – peste care era suveran, iar mai târziu din Malta, unde administra de fapt un stat vasal, sub viceregele spaniol al Siciliei. Ordinul a fost slăbit mult, odata cu capturarea de catre Napoleon a Maltei, în 1798, și a s-a  dispersat în întreaga Europă. Si-a recăpătat puterea în timpul secolului al 19-lea, reorintandu-si cauzele spre cele umanitare si religioase. În 1834 marii cavaleri conducatori ai ordinului, de această dată cunoscut sub numele de Ordinul Militar Suveran de Malta (SMOM), si-au stabilit noul sediu la Roma, unde au rămas de atunci incoace.

Istoria ordinului si impactul lui asupra vietii si civilizatiei sunt cat se poate de impresionante. Datele esentiale se pot citi aici si aici. In ceea ce priveste legatura cu Malta, istoria arata ca ordinul s-a stabilit aici dupa ce, in urma luptelor cu otomanii, au fost nevoiti sa se retraga din Rodos. In Malta au ajuns după șapte ani peregrinari din loc în loc în Europa, adica in 1530, când Charles V al Spaniei, ca rege al Siciliei, le-a dat Insula  Malta, Insula Gozo și  portul nord-african  Tripoli. Ordinul Cavalerilor Ospitalieri a continuat acțiunile împotriva musulmanilor și mai ales a piratilor barbari. Deși aveau doar câteva nave maritime, au atras rapid furia otomanilor, care erau nemulțumiți să vadă ordinul refacut. În 1565 Suleiman Pasa a trimis o forță de invazie de aproximativ 40.000 de oameni să asedieze pe cei 700 de cavaleri și 8.000 de soldați și sa-i expulzeze din Malta, pentru a obține o nouă bază de  lansare pentru viitoare atacuri otomane asupra Europei. In prima lupta cu otomanii, rezultatele au fost pentru cavaleri  la fel de dezastruoase ca si in Rodos: cele mai multe orașe malteze au fost distruse și aproximativ jumătate din cavaleri ucisi. Situatia asediului Maltei a devenit din ce în ce mai disperată, insa intr-un final apoteotic, la 8 septembrie, asediul Maltei a esuat iar Cavalerii de Malta au iesit invingatori, putand pastra ariile de influenta. Istoria lor este uimitoare. Ei sunt cel mai cunoscut si longeviv ordin crestin militar si sunt si in prezent reprezentati in numeroase tari din lume, unde desfasoara misiuni, adesea umanitare. Mai jos inserez cateva imagini recente cu Ambasada Ordinului, din Valetta (Malta), iar in frontispiciu am pus fotografia unui tablou de epoca cu cavalerii ospitalieri ingrijind un bolnav, misiunea lor de credinta si de obarsie…

Această prezentare necesită JavaScript.

Colectionarii de timp

Această prezentare necesită JavaScript.

Asa cum am mai scris pe blog cu ceva timp in urma, de curand am avut sansa sa fac o mica deplasare in Insula Malta, mai exact la Valetta – capitala insulei. Am venit de acolo aducand in mine un minunat caleidoscop de stari, achizitii spirituale,  ganduri si imagini. Am fost coplesita acolo de forta cu care trecutul si istoria – nu neaparat a locului, cat a omenirii ca oranduire – mi s-a revelat. Cred ca multi care au vizitat locurile vor fi simtit la fel, iar daca nu, poate nu li s-a dezvaluit  „bresa” de iluminare, spre a intelege. Intre cele ce am vazut acolo, se numara Casa Rocca Piccola, pe care am ales-o spre vizitare, in timpul scurt avut la dispozitie. Casa aceasta este locul in care o istorie de 400 de ani a unei vechi si nobile familii malteze a fost adunata, prezervata si redata celor interesati, intr-o maniera ce depaseste cu mult ideea de muzeu si in general imaginatia. Esti invitat sa intri in lumea celor 400 de ani ca si cand ai fi parte a casei, a familiei, ca si cand iti regasesti unchii, strabunicii, intampinandu-te prin camere. Nu-i vezi, dar le simti prezenta, o prezenta apropiata si calda, si te scufunzi pur si simplu, natural, in timp. Senzatiile si starile cand am privit adevarate colectii de mobilier, obiecte personale, tablouri, elemente de uz casnic uzuale, obiecte de arta, carti vechi de sute de ani, manuscrise, ochelari si agrafe, bijuterii si evantaie, au fost atat de uluitoare, incat nu pot descrie in vorbe. Casa Rocca Piccola nu-i un muzeu, ci mai degraba o colectie de usi ce te trimit inapoi in timp. Motivul este, desigur, istoria unei familii malteze, cu multe ramuri si cu descendenti pana in prezent, care locuiesc inca casa, dar… dincolo de aceasta, experienta vizitei este cu totul spectaculara. Am coborat pana si in adapostul subteran, zeci de metri sub pamant, caci in al doilea razboi mondial Valetta a fost cel mai bombardat oras din Europa, fiind port important si adapostind multe dintre semnificativele comori de toate felurile ale Cavalerilor Sf. Ioan – cavalerii de Malta. Nu te poti decat minuna si intreba, prin ce miracol aceasta insula mica, acest loc fermecat de pe Pamant a supravietuit in modul fabulos si incredibil in care il regasim azi…  In Casa Rocca Piccola am avut voie sa fac oricate fotografii, in liniste si relaxare, micul grup ghidat in cel mai cald si apropiat mod cu putinta de o tanara minunata asteptand dupa cei cativa care hotarasera sa nu piarda nimic din ceea ce colectionarii de timp le pusesera in fata privirii. Sunt convinsa ca toti cei care viziteaza casa au aceleasi „privilegii” ca si mine, simtindu-se de-acolo intr-un anume fel, imposibil de redat in cuvinte. Atasez aici cateva dintre fotografiile facute de mine in casa nobililor maltezi unde am invatat ca merita sa stiu mult mai multe despre acel colt de lume si mai ales despre acea „cultura” a umanitatii…

Previous Older Entries Next Newer Entries