Aseara tarziu am vizionat, in atmosfera speciala a bisericii fortificate „Sf. Mihail” (demult parasita si actualmente utilizata numai pentru evenimente culturale) din cetatea Cisnadioarei (jud. Sibiu), un film exceptional despre…cine suntem: SAMSARA. Evenimentul a avut loc tot in cadrul Festivalului de film TIFF Sibiu 2013. Biserica este asezata pe un deal inaltut, strajuind singuratica imprejurimile. Ca sa ajungi trebuie sa urci prin padure, pe o alee cu trepte – un drum placut, care si la finalul filmului, strabatut pe jos inapoi catre sat, dupa miezul noptii, a amplificat starile induse de acest film cu adevarat de exceptie.
Spatiul interior al bisericii a permis asezarea a 150 de scaune, insa, inca peste 70 de spectatori s-au asezat pe laturile libere, de unde inca se mai putea viziona. Au fost multi-multi tineri, si m-am bucurat. Filmul este de exceptie, fiind un documentar fara detalii de vreun fel – scrise sau explicate, este tot numai imagini si coloana sonora. Imaginile insa…te lasa adeasea fara respiratie. Filmul te plimba prin lume in zonele cele mai interesante, socante, uimitoare, covarsitoare, si te lasa sa intelegi doar privind, cat de diferiti sunt locuitorii planetei, cu ritualuri, obiceiuri, tendinte, moduri de viata si mai ales ce planeta avem, ce miracol de la Dumnezeu in natura inconjuratoare! Desigur, privind, te intrebi cum omul, aceasta fiinta atat de firava, a primit forta sa construiasca ce a construit! Insa filmul te arunca deopotriva si in „cusca cu lei” atunci cand vezi si latura umana neagra, animalica, bestiala chiar, iar alteori trista, deprimanta… Un film despre Terra incognita, Terra posibila, Terra imagica, Terra magnifica dar si despre Terra oribila, Terra demonica, Terra suprimabila…
Vizualizat pe ecran mare, audiat intr-o incinta acustica de felul celei din biserica fortificata unde a rulat, filmul SAMSARA ramane pentru mine un atlas de referinta, la care merita si trebuie sa ne gandim, si sa ne punem MAREA INTREBARE: CINE SUNTEM NOI?…
anomismi 