Mihai Eminescu si umbra sa…

Citesc pe media doua stiri care ma fac sa alternez intre stari opuse: de bucurie si de adanca amaraciune:

Mihai Eminescu, spiritul romanesc desavarsit – despre care adesea ma intreb cum oare il meritam, fie si numai spre a-i rosti numele, va fi comemorat in capatul vestic al Europei, la Lisabona. Actorul Dorel Visan, aflat într-un turneu european si poposind la Lisabona,  va fi sufletul si expresia unui spectacol comemorativ dedicat memoriei lui Mihai Eminescu, pe 20 iunie 2013.  Evenimentul, in organizarea Institutului Cultural Roman din Lisabona, va fi găzduit in Auditoriul Palatului Independenţei aflat sub tutela Sociedade Histórica da Independência de Portugal. Recitalul lui Dorel Vişan din lirica eminesciana  va avea in  preambul un montaj de secvenţe din cele mai importante realizari  cinematografice in care a interpretat roluri memorabile:  “Un bulgăre de humă”, “Cel mai iubit dintre pământeni”, “Senatorul melcilor” şi “Iacob”. Evenimentul va cuprinde si o expoziţie de fotografii şi facsimile eminesciene, puse la dispoziţia ICR Lisabona de către Muzeul Naţional al Literaturii Române. Pentru publicul lusofon este pregatita o declamare în portugheză a câtorva poezii eminescene, în interpretarea actriţei de origine română Luminţa Pereira, absolventă a Institutului de Artă Teatrală şi Cinematografică din Bucureşti, în anul 1975. Rememorez cu mare emotie un spectacol la care am luat parte, la Iasi in 2010, in care acelasi Dorel Visan facea o incursiune culturala si spirituala  speciala si care m-a impresionat extraordinar, „„Eminescu între geniu, om şi sfânt”, si despre care am scris aici

A doua stire media pe care o citesc incremenita, se refera la comemorarea ce i se pregateste lui Mihai Eminescu in Ucraina.  Pe data de 15 iunie 2013 (maine…), la ora 12.00, în orăşelul Hliboca (în faţa Muzeului Etnografic), urma sa fie inaugurat bustul Poetului, ridicat din iniţiativa şi cu sprijinul Societăţii pentru Cultura Românească „Mihai Eminescu” din regiunea Cernăuţi. Insa in noaptea ce a trecut bustul lui Mihai Eminescu a fost decapitat de persoane necunoscute…

Update la a doua stire (de azi, 15 iunie 2013): „În pofida tuturor greutăților și a piedicilor pe care le-am întâlnit până acum, am izbutit totuși să dezvelim acest minunat bust al Luceafărului. Unii nu l-au dorit, alții nu-l cunosc, însă dacă noi am dat dovadă de patriotism față de valorile noastre românești incontestabile am obținut succes. Zecile de formalități, multe insinuări, iar până la urmă acest monument de artă a fost și vandalizat de niște descreierați naționaliști, care în noaptea de 13 spre 14 iunie au rupt capul poetului de pe bust și au disparut cu el. Anume totul s-a întâmplat în acea noapte când se împlineau 72 de ani de la deportările în masă a românilor din Bucovina. Atunci unii ne-au distrus familiile, acum alții au vrut să ne fure si simbolul national. […] Vreau să mulțumesc domnului Arcadie Opaiț și prietenilor săi sculptori care auzind vestea cutremurătoare s-au apucat de lucru.” (Sursa: Euromedia Bucovina)

********************

Extras din proza postuma „Umbra mea” – de Mihai Eminescu:

EMINESCU„Adeseori când stau înaintea fumegătoarei lumini galbene a lampei mele, când mă  uit în ochiul ei cel roş, când deschid cîte – o carte bătrână plină de nerozii bătrâne, de credinţele unei lumi cu capete îndealtfel ca şi a noastre (lucru ce arată relativitatea adevărului), adeseori, zic, conversez cu lampa mea verde şi veche şi mă uit sub cojocirocul ei, când fâlfâie fantastic, ca şi când i-ar fi dor de tavan. Când privesc vis-a-vis de mine, în păretele rău văruit, văd onorabila mea umbră, cu nasul cam lung şi căciula peste ochi, şi-mi fixez ochii la ea şi cuget … cugetarea mea e vorbă pentru ea, căci ea mă înţelege şi-mi răspunde tot în gândiri lungi si deşirate la ceea ce-o întrebasem , fără ca să mă mulţumească acele răspunsuri , căci nu vorbesc în gând  decât eu cu mine. Eu cu mine. Ciudat ! Această despărţire a individualităţii mele se făcu izvorul unei cugetări ciudate, care mă făcea să fixez aspru şi lung umbra mea, astfel încât ea, jenată de – atâta căutătură, prindea încet, încet conture pe părete până ce deveni clară ca un portret zugrăvit în ulei , apoi se îngroşă plastic din părete afară, astfel încât sări din cadru jos şi mă salută surâzând , ridicându-şi căciula din cap.

— Sara bună, domnul meu, zisei eu, şi-i întinsei mâna , dar dădeam în vânt , căci umbra, deşi îmbracată , deşi frumoasă, nu era totuşi alta decât umbră. Îi oferii un scaun şi ea şezu.

— Eşti nemulţămit cu lumea, zise surâzând .

—Da, răspund, eu, asemenea surâzând . Se ‘nţelege că acum n-am făcut decât a răsuci  firul cugetărilor şi a sta de vorbă. cu reflectul meu asupra diferitelor probleme ale omenirei.

— Ştii ceva, îi zic eu, te las pe pământ în locul meu, în împregiurările mele, şi eu mă duc de – aicea să-mi petrec câtăva vreme în lună. Unde nu-s oameni, nu poate fi ură, şi de-aceea am decis de-a-mi petrece undeva singur, fericit, fără grijă, iar tu să petreci pe pământ în locul meu, cu simpla îndătorire de-a însemna în ziarul tău tot ce ţi se va petrece  — memorii pe care le voi citi şi eu.

Lampa ardea între el şi mine, cartea sta deschisă, în care un pedant dedese curs cugetărilor sale asupra lumei, orologiul zbârnâia răguşit 12 oare, umbra mea se culcă pe patul de scândură acoperit c-un păier , iar eu îmi luai mantaua de-a umere, mă uitai, ieşind din casă, prin borta uşei la fata stăpânei din casă care tocmai se dizbrăca ca să se culce şi ea, apoi pe vârful degetelor trecui prin bucătărie , prin tindă si, când [ieşii ] afară, închisei uşa după mine şi începui a merge încet, încet în lumina lunei, pe stradele largi ale oraşului cu ferestre şi porţi închise, cu ziduri albe şi gălbenite de lună, cu perdelele lăsate, cu cîte un păzitor de noapte cu mustaţa-nfundată în gulerul şi gluga mantalei şi c-o prăjină subsuori, în fine, o linişte somnoroasă, un aer cald de vară, o lună strălucită, stele de aur ce-şi închideau pleoapele spre a le deschide iar, un cer albastru şi fără nori, case nalte a căror streşini de cărămidă se uitau în lună — iată tabloul.”

1 comentariu (+add yours?)

  1. Trackback: Mihai Eminescu ! Mihai Eminescu ! Mihai Eminescu ! Mihai Eminescu ! … | albastru de...

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat asta: