Itinerar portughez (VII): Manastirea Ieronimilor si exploratorul Vasco da Gama

DSC08137

La Lisabona, una dintre cele mai grandioase manastiri este cea a Ieronimilor, situata in suburbia Belem, pe malul marelui fluviu Tagus ce se varsa in ocean chiar la marginea orasului. Constructia manastirii dateaza din 1459 si este legata de ordinul religios al ieronimilor si respectiv de ordinul militar-religios al lui Hristos. Prin maretie, aceasta mi-a amintit de exceptionala co-catedrala a Sf. Ioan Botezatorul din Valetta, Malta si ea legata de existenta si manifestarea un ordin militar-religios, cel al cavalerilor de Malta, cam din aceeasi perioada. Dincolo de maretia si frumusetea exteriorului si interiorului Manastirii Ieronimilor (am pus foto mai jos), am putut vedea acolo in biserica mormantul marelui explorator al marilor, Vasco da Gama. Lui ii este „inchinat” si cel mai impresionant pod pe care l-am vazut vreodata, Podul Vasco da Gama din Lisabona (pod pe piloni,  de 17.2 km lungime si aflat la o inaltime fata de 155m de apa). Mormantul lui da Gama are reprezentata in pozitie orizontala statuia lui, asezata peste sarcofagul de piatra, impresionanta lucrare artistica! Este o adanca reverenta pe care poporul portughez o face descoperitorului Indiei, aventurierului oceanelor, unul dintre „Marii” descoperitori ai lumii de obarsie portugheza.

In fotografii se vad Manastirea Ieronimilor, asa cum arata cu secole in urma si asa cum arata azi, apoi cateva poze de interior din biserica grandioasa si din incinta manastirii si mormantul-sarcofag al lui Vasco da Gama din biserica.

2 comentarii (+add yours?)

  1. Dan Ghenea
    mai 24, 2013 @ 19:34:48

    O duminica in Belem iti fura sufletul pentru totdeauna. Noroc cu umbra lui Vasco da Gama, care iti aminteste ca poti duce Lisabona in suflet oricat ai fi de departe si cu umbra lui Pessoa, cu multiplele lui suflete nemuritoare.

    Răspunde

    • anomismi44
      mai 24, 2013 @ 20:39:10

      Intr-adevar, daca anul trecut mi-am fagaduit sa revin la Lisabona, anul acesta m-am indragostit definitiv de oras si de imprejurimi. Poate ca nu-s doar locurile, ci si firea oamenilor, a portughezilor. Si felul in care pregatesc mancarurile din peste. Apoi, aerul – este de o prospetime si lipsa de poluare rarisime, si…desigur ca frumusetea trecutului si prezentului – amprentata in arta si cultura portugheza. Imi propusesm sa ajung si la Carcavelos anul acesta, insa nu am reusit.

      Răspunde

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: