„Putinul lucru” de a fi un „inger al tarii tale”…

 

„Aş vrea să-ţi spun ce nu se poate spune 

Şi-aş vrea să-ţi dau ce nu se poate da. 

Este o stare-a inimii anume 

Ce-aş vrea s-o-mpărtăşesc cu dumneata.”

          (Cantec pentru băieţii ucişi la Chişinău – de Savatie Baştovoi, 2005)

 

Astazi, Libraria Sophia a introdus pe standul sau de noutati, promisa, noua carte a Parintelui Savatie Bastovoi: „Romania Ingerilor” (link aici).

Rememorez niste vorbe ale Parintelui Savatie de la recenta sa intalnire cu publicul tot de la libraria Sophia din Bucuresti, de la 16 aprilie 2013 (despre care am pomenit aici) – vorbe legate de faptul ca ii plac cartile mici, subtiri, concentrate…Asa este si aceasta ultima a sa, acelasi format deja cunoscut al Editurii Cathisma, cu care ne-a obisnuit.

Nu am citit cartea inca, dar am citit prezentarea ei.  Am inteles „blitz-ul” declansator al scrierii ei, caci ce poate mobiliza mai tare strafundul omului, decat rezonanta sa cu spatiul ideatic si mai ales cu cel spiritual al unui „eveniment”. Parintele Savatie a fost la Paris (23-25 martie 2013), intre cei 27 de scriitori romani invitati la Salon du Livre.  Avea tradusa in franceza cartea sa – „Iepurii nu mor” (traducere de Laure Hinckel, editura Jacqueline Chambon). Dar… nu pentru asta se pare ca a fost sa ajunga la Paris, ci pentru a intalni si a lasa o amprenta culturala si teologica de exceptie acolo. In fapt, „intamplarea fericita” a fost intalnirea  cu presedintele Centrului National de Carte din Franta,  Jean-François Colosimo – despre care, Parintele Savatie spunea, la 16 aprilie, ca a intalnit „un om foarte de treaba”.  Intalnirea cu acesta s-a dovedit providentiala. Pentru data de 22 martie, intre orele 12.00 – 13.00, la Salon du Livre era programata o masa rotunda cu tema „România Îngerilor” unde erau anuntati a participa Jean-François Colosimo, Andrei Pleşu, Savatie Baştovoi si Bogdan Suceavă. Cum autorul roman principal, Andrei Plesu, nu a participat, Parintele Savatie a fost sa devina „ingerul tarii sale”. Si nu unul oarecare, asa cum se va vedea.

M-am intrebat cine este cel care a rostit despre Parintele Savatie,  la Radio France Internationale, urmatoarele:

„Ceea ce m-a frapat este acest melanj între religie şi cultură, precum la Savatie Baştovoi. Asta înalţă România spre universalitate, spre unitate. România depăşeşte România. Iată o veste bună! […] Îmi place Savatie Baştovoi, un român din Republica Moldova. E şi ieromonah, sper că va mai scrie. E un poet năpăstuit în tinereţe. Sper că va înţelege că rolul său este de a scrie în continuare, pentru că cel mai mare teoretician al teologiei din secolul al XIX-lea era Dostoievski. Deci, de ce nu un călugăr venit din România pentru acest secol? Va face cinste spiritului român. Va face legătura dintre verticalitate şi orizontalitate, între transcendenţă şi imanenţă. România e o ţară mistică şi trebuie să rămînă aşa, pentru binele Europei”.

Este desigur, covarsitor ceea ce se afirma, dar mai ales este important cine afirma acestea. Este vorba de Jean-François Colosimo (n.1960). In primul rand, Colosimo este cavaler al Legiunii de Onoare Franceze (din ianuarie 2008). Aceasta distinctie este cea mai inalta  decoratie onorifica franceza si a fost instituita de Napoleon Bonaparte la 19 mai 1802. Ea recompenseaza „meritele militare sau civile eminente in numele natiunii”.  Jean-François Colosimo a studiat filozofie, teologie, istorie și studii religioase (este ortodox); predă istoria filosofiei și teologiei bizantine la Institutul Saint-Serge din Paris. Este autorul unor filme documentare de exceptie:

• 1999 : Le Silence des Anges
• 2000 : Les Cités de Dieu, Washington, Rome, Moscou, Jérusalem
• 2003 : Le Temps des Juges
• 2006 : Trois Chrétiens face à l’histoire
• 2009 : Iran, une puissance dévoilée, 1908-2008

Editor in perioada 1988-2010, el a fost consilier literar pentru editura Stock, director literar la Lattes JC și la editura  Table ronde. În 2006, Jean-François Colosimo a fost numit directorul editurilor CNRS . El este, de asemenea, cronicar la „Le Monde des Religions” si la emisiunea „Jeux d’Épreuves sur France Culture”. Cea mai recenta carte pe care a avut-o in coordonare este „Vingt siècles d’art, la Bible de Jérusalem illustrée, Le Cerf/Réunion des Musées nationaux (2009).

La 12 mai 2010 a fost numit de presedintele Frantei, presedintele Centrului National al Cartii, pozitie din care, in martie 2013 l-a cunoscut pe Parintele Savatie Bastovoi – cu care a legat fulgerator spirit, credinta, comunicare si profunzime. Se dovedeste din nou, ca sufletele si mintile mari nu au granite. Ca lumina lor deopotriva se intrepatrunde si se potenteaza. Ca orele scurte ale unei intalniri providentiale pot naste glorie.

„Aş vrea să-ţi scriu cu mîna mea aceasta
Pe care a zidit-o Ziditorul
Cuvinte pentru veşnicia noastră
Pe care le-nţelege numai dorul.”     (Cantec pentru băieţii ucişi la Chişinău – de Savatie Baştovoi, 2005)

România depăşeşte România. […] Deci, de ce nu un călugăr venit din România pentru acest secol? Va face cinste spiritului român. (Jean-François Colosimo, martie 2013)